Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 486/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 486/R/COM
Ședința publică din 12 iunie 2008
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Dorin Ilie Țiroga PREȘEDINTE SECȚIE
JUDECĂTOR 2: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de către pârâtul împotriva sentinței civile nr.414/31.03.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată Expert în calitate de lichidator judiciar al SC " ȘI FIUL" SRL, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus prin serviciul registraturii de către pârâtul recurent dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 19,5 lei și 0,3 lei timbru judiciar, de asemenea se constată că s-a solicitat judecarea cauzei în baza art. 242, alin. 2.pr.civ. și nemaifiind alte cereri formulate și excepții invocate se reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 414/31.03.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamanta EXPERT A, în calitate de lichidator judiciar al SC " ȘI FIUL" SRL, cu sediul în A, str. -, nr. 5, împotriva pârâților și, domiciliați în,-, și în consecință a obligat pe pârâți, în solidar, să plătească averii debitoarei SC " ȘI FIUL" SRL, suma de 1.082.508 RON.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Arada reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 328 din 17 martie 2005, s-a deschis procedura prevăzută de Legea 64/1995, constatându-se starea de insolvență a societății debitoare, iar reclamanta a fost desemnată în calitate de administrator judiciar.
Ulterior, prin sentința civilă nr. 1514 din 28 nov. 2005, împotriva aceleiași debitoare a fost declanșată procedura falimentului, iar EXPERT a fost desemnata ca lichidator judiciar.
În această calitate, lichidatorul judiciar a întocmit raportul privind cauzele și împrejurările ce au determinat starea de încetare de plăți a debitoarei, raport prin care s-a concluzionat în sensul că încă din anul 2003 societatea a început sa înregistreze pierderi în valoare de 1.460.968 lei, iar în anul 2004 aceste pierderi s-au cifrat la suma de 1.263.332 lei, că în cursul anului 2002 au fost vândute o serie de utilaje iar veniturile realizate in anul 2002 ca si cele realizate în anii 2003 și 2004, au avut ca și sursă vânzarea mijloacelor fixe.
S-a mai reținut în același raport că, la 31 decembrie 2004, debitoarea avea creanțe de recuperat în valoare de 3 miliarde lei vechi, dar datorită impreciziilor din evidențele contabile nu s-a putut proceda la recuperarea acestor creanțe, cu atât mai mult cu cât, la data deschiderii procedurii insolvenței și a predării actelor contabile către administratorul judiciar, aceste creanțe erau prescrise.
S-a stabilit, prin raportul lichidatorului judiciar, că principalele cauze ale stării de insolvență au fost reducerea activității din anul 2003 la J față de anul anterior, iar în anul 2004 reducerea acesteia în mod drastic, singura sursă de venituri fiind vânzarea mijloacelor fixe, acumularea de pierderi anuale succesive în anul 2003 și 2004, îndatorarea bancară excesivă, vânzarea bunurilor debitoarei care a determinat reducerea activității.
S-a concluzionat că, deși starea de încetare de plăți a survenit in anul 2004, ea era iminentă încă din cursul anului 2003.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâții nu au contestat concluziile lichidatorului judiciar referitoare la împrejurarea că societatea a funcționat pe pierderi încă din cursul anului 2003 și că menținerea ei în activitate nu a făcut decât să crească volumul pasivelor acesteia.
Față de această împrejurare necontestată, judecătorul sindic a constatat că neîndeplinindu-și obligația prevăzută de art. 27 din Legea 85/2006, obligație ce exista și în condițiile Legii 64/1995, de a solicita ca societatea să fie supusă procedurii insolvenței în termen de 30 de zile de la apariția stării de insolvență ce era iminentă, pârâții s-au făcut vinovați de săvârșirea faptei prevăzute de art. 138, alin. 1 lit. c, în sensul că au dispus în interes personal continuarea activității societății debitoare, aceasta ajungând la starea de încetare de plăți constatată în cursul procedurii, cu atât mai mult cu cât declarațiile de creanță incluse în tabelul creditorilor s-au născut în perioada sesizată de administratorul judiciar în raportul mai sus amintit, respectiv în perioada în care, începând cu anul 2003, debitoarea nu a mai făcut față plăților scadente.
În privința apărării legate de despăgubirea societății debitoare, în urma valorificării bunurilor societății TREI, judecătorul sindic a apreciat ca aceasta este lipsită de relevanță în prezenta cauză, reprezentând un aspect ce vizează o eventuală executare silită împotriva pârâților.
Judecătorul sindic a constat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 138, alin 1, lit. c din Legea 85/2006 și drept urmare văzând că pârâții nu au contestat nici cuantumul prejudiciului invocat de reclamantă a admis acțiunea acesteia astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul, considerând-o ca fiind netemeinică și nelegală, solicitând casarea sentinței atacate și soluționarea în conformitate cu legea, respectiv să se dispună absolvirea sa de orice plată, cu motivarea că nu se face vinovat de vreo culpă în perioada mandatului său de administrare, probleme care s-au ivit la societate ținând de motive obiective, care au depins de fluctuațiile și instabilitatea financiar-bancară.
De altfel, într-o primă instanță, Raportul preliminar, întocmit de lichidatorul judiciar, privind cauzele și împrejurările care au determinat starea de insolvență a societății pe care a administrat-o, nu a constatat vreun temei de antrenare a răspunderii sale. De aceea este cel puțin curioasă schimbarea de optică și de atitudine intervenită în poziția societății lichidatoare, schimbare ce nu are o justificare temeinică.
De asemenea, judecătorul sindic nu a luat în considerare concluziile expertului contabil, care a efectuat expertiza în legătură cu patrimoniile celor trei societăți, concluzii ce au reliefat că prin plățile efectuate între acestea, în temeiul relațiilor comerciale existente, nu s-a manifestat interesul propriu al unei persoane fizice sau juridice. Consideră că proba expertizei contabile are un rol decisiv în aprecierea întregii situații, fiind făcută de către o persoană de specialitate. Este proba administrată cu o valoare supremă în soluționarea dosarului. Se constată, pe de altă parte, că s-au făcut greșeli în societate, dar ele au ținut de o contabilitate făcută necorespunzător, imputabilă serviciului contabilitate și nu administrării societății, deci nu lui. Nu se poate imputa administrării societății datorate unor "imprecizii din evidența contabilă".
În concluzie, consideră că nu se pot face imputări în ceea ce privește administrarea societății și nici reaua credința în această administrare.
Examinând recursul formulat, conform motivelor invocate, Curtea constată că este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce succed:
Pentru a putea fi antrenată răspunderea fostului administrator social în cadrul procedurii de insolvență, trebuie ca prin cel puțin una din faptele enumerate de art. 138 din Legea 85/2006 să se fi cauzat starea de insolvență a societății comerciale debitoare.
În speță, lichidatorul judiciar EXPERT își fundamentează cererea de atragere a răspunderii pe împrejurarea că debitoarea SC " ȘI FIUL" SRL a funcționat în anul 2003 la J din activitatea din anul anterior iar în anul 2004 nu a mai înregistrat venituri din activitate decât într-o foarte mică măsură. Prin faptul că pârâții nu au solicitat deschiderea procedurii în momentul când starea de insolvență era iminentă s-a ajuns ca totalul creanțelor datorate creditorilor să fie de 1.082.508 RON.
Lichidatorul judiciar consideră că interesul în continuarea activității a fost determinat și de faptul că pârâții nu s-au ocupat de preschimbarea certificatului de înmatriculare al SC " ȘI FIUL" SRL, fapt ce a dus la dizolvarea acesteia în temeiul art. 30 din Legea 359/2004.
Prima instanță a considerat că pârâții nu și-au îndeplinit obligația de a solicita declanșarea procedurii insolvenței asupra debitoarei SC " ȘI FIUL" SRL, insolvență ce era iminentă și au dispus continuarea activității în interes propriu, ori nu există nici un fel de probă sau indiciu că pârâții au dispus în interes personal continuarea activității debitoarei, astfel că este inaplicabil art. 138, alin. 1, lit. c din Legea 85/2006.
Potrivit acestui text de lege, se poate dispune antrenarea răspunderii dacă s-a dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți, ori din probele administrate în cauză nu se relevă o asemenea împrejurare.
Este necesar să se dovedească în ce constă interesul ce a determinat continuarea activității care ducea în mod vădit la încetarea de plăți. S-ar putea susține existența unui asemenea interes în cazul în care administratorii sociali ar fi dobândit, din continuarea activității societății avantaje materiale nejustificate, disproporționate față de activitatea lor și a societății, însă asemenea aspecte nu se regăsesc în cauză.
Mai mult, astfel cum a arătat lichidatorul judiciar EXPERT A, debitoarea SC " ȘI FIUL" SRL era dizolvată la data declanșării procedurii insolvenței, întrucât nu își preschimbase certificatul de înmatriculare, ori din această împrejurare rezultă cu certitudine că pârâții au abandonat societatea și nu au avut intenția de a-i prelungi activitatea în interes personal.
În aceste condiții, în baza art. 312, alin. 1-3.proc.civ. rap. la art. 304, pct. 9.proc.civ. va fi admis recursul pârâtului, iar sentința atacată va fi modificată în tot, în sensul respingerii cererii de antrenare a răspunderii pârâților jr. și sr. formulată de lichidatorul judiciar EXPERT
Chiar dacă pârâtul nu a formulat recurs, efectele recursului formulat de pârâtul se extind și asupra sa, întrucât ambii au fost administratori sociali, lucrând împreună, conform art. 70, alin. 1 din Legea 31/1990, iar fapta pentru care s-a cerut antrenarea răspunderii lor este indivizibilă.
Așadar, nu se poate afirma, în condițiile în care fapta obiectivă nu există, că unul dintre administratori este responsabil, potrivit art. 138, alin. 1, lit. c din Legea 85/2006, iar celălalt nu este.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâtul împotriva sentinței civile nr.414/31.03.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, pe care o modifică în tot, în sensul că respinge cererea de antrenare a răspunderii pârâților jr. și sr. formulată de lichidatorul judiciar EXPERT
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 12.06.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - DR. - -
GREFIER,
Red./25.06.2008
Tehnored /2 ex./25.06.2008
Instanță fond: Tribunalul Arad
Jud. sindic
Președinte:Dorin Ilie ȚirogaJudecători:Dorin Ilie Țiroga, Cătălin Nicolae Șerban
