Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 49/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- Decizia nr. 49/2008
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurelia Saftiuc
JUDECĂTOR 2: Lăcrămioara Moglan
JUDECĂTOR 3: Claudia Popescu
Grefier - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 352 din 14 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimata-pârâtă " " SRL, lichidatorul judiciar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Intimata-pârâtă prin lichidatorul judiciar solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de motivele de recurs întrucât nu i-au fost comunicate.
Instanța, având în vedere cuprinsul motivelor de recurs, se apreciază că partea poate lua cunoștință de acestea până la sfârșitul ședinței, motiv pentru care lasă cauza la a doua strigare.
La reluarea cauzei a răspuns lichidatorul judiciar, lipsă fiind celelalte părți.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Lichidatorul judiciar al intimatei-pârâte "" pune concluzii de respingere a recursului și de menținere ca temeinică și legală a sentinței tribunalului, întrucât administratorul statutar se face vinovat de săvârșirea faptelor prevăzute de art.137 din Legea nr.64/1995 și reluate prin art.138 din Legea nr.85/2006.
S-au declarat închise dezbaterile.
CURTEA
- Deliberând -
Asupra recursului de față constată următoarele
Prin acțiunea înregistrată sub nr.2110 din 01.06.2006, reclamanta-creditoare SC " "SRL în temeiul art.137 alin.1 lit. d și c din Legea nr.64/1995 republicată, a solicitat ca pârâtul - administratorul SC""SRL, să fie obligat să suporte în parte pasivul societății în cuantum de 1598,01 RON, reprezentând creanța sa înscrisă în tabelul creditorilor.
În susținerea acțiunii, reclamanta arată că potrivit art.73(l) din Legea 31/1990, administratorii sunt direct răspunzători față de societate, pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, cât și pentru stricta îndeplinire a îndatoririlor pentru care legea, actul constitutiv le impun.
Arată că pârâtul nu a depus bilanțul contabil pentru întreaga perioadă de funcționare a societății, obligație statuată prin dispozițiile art. 196 din aceeași lege.
Că, administratorul răspunde potrivit art. 11 din Legea 82/1991 pentru organizarea și conducerea contabilității și că potrivit art. 12 din legea contabilității, activitatea societății trebuie să fie înregistrată în contabilitate.
Mai precizează reclamanta că, potrivit art.25 din lege, debitoarea avea obligația de a reconstitui evidența contabilă în caz de sustragere sau distrugere, deși s-a susținut că documentele contabile au fost distruse într-un incendiu - debitoarea, prin administratorul său nu a dovedit producerea incendiului și chiar dacă fi produs avea obligația de a reconstitui evidența contabilă.
Că, potrivit art. 137 din Legea 64/1995, membrii organelor de conducere pot suporta o parte din pasiv dacă au făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea (art. 137 lit. d), au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice - lit. e art. 137).
Că față de dispozițiile legale menționate, având în vedere dispariția evidenței contabile și ale neregulatei întocmiri a acesteia (situație dovedită prin nedepunerea bilanțului anual și a contului de profit și pierderi sau a declarației potrivit căreia nu s-a desfășurat activitate la organele fiscale și imposibilitatea prezentării acesteia lichidatorului, imposibilitatea identificării evidenței contabile la sediul societății), reclamanta apreciază că sunt întrunite condițiile angajării răspunderii administratorului, acesta fiind vinovat de săvârșirea faptelor prevăzute la art. 137 lit. d din Legea 64/1995 republicată.
Taxa de timbru a fost achitată conform chitanței seria - din 22.05.2006.
Lichidatorul judiciar, desemnat în dosarul de faliment 6800/2004, a formulatcerere de intervenție în interes propriu(fila 30), solicitând stabilirea răspunderii administratorului pentru plata pasivului în cuantum de 376.446 RON.
În susținerea acțiunii, intervenienta arată că din rapoartele cauzale depuse în dosarul de insolvență nr.6800/2004 rezultă, potrivit declarațiilor pârâtului, că evidența contabilă a fost distrusă într-un incendiu produs în incinta unității și nu au fost reconstituite, nefiind predate lichidatorului.
Că, din bilanțul contabil de la 31.12.2002, administratorul nu justifică faptic activul contabil înscris în bilanț în sumă de 376.446 RON, compus din următoarele:
- investitții în curs nejustificate - 55.446 RON;
- utilaje tehnologice neprezentate - 31.830 RON;
- instalații neprezentate - 132.092 RON;
- solduri de numerar în bancă -7573 RON și 5583 RON în casieria unității nejustificate și nedepuse în contul de faliment;
- creanțe ale societății - 144.226 RON.
Apreciază intervenientul, că urmare neprezentării de documente certe din care să rezulte justificarea creanțelor scriptice, rezultă că administratorul statutar a încasat pentru sine valorile arătate, deși beneficiar era SC""SRL.
Că, administratorul statutar a efectuat în interes propriu încasarea sumelor reprezentând creanțele societății de la clienți, înscrise în balanța de la 31.12.2002, iar după această dată nu a mai întocmit raportări contabile din care să rezulte evidențierea în contabilitate a acestor operațiuni.
Că prin încasarea de către pârât ca și administrator statutar a sumelor reprezentând solduri în numerar în bancă și în casieria unității,încasarea prețului mărfurilor și serviciilor prestate și că neevidențierea acestora în contabilitatea societății generează prezumția de utilizare în interes propriu al administratorului statutar și efectuarea de acte de comerț în interes personal sub acoperirea societății, în sensul dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a și b din Legea insolvenței.
Mai susține intervenienta că de la data de 31.12.2002 până la data de 18.07.2001, societatea a continuat activitatea fără o organizare clară și fără evidență contabilă, cu intenția administratorului obținerii de foloase în interes personal, ceea ce a determinat acumularea și creșterea datoriilor societății față de furnizori și bugetul de stat, intrarea societății în încetare de plăți cu intrarea în insolvență, la data întocmirii tabelului consolidat, societatea avea datorii de 400.946 lei RON.
Mai arată intervenienta că administratorul statutar nu a ținut contabilitatea conform cu Legea 82/1991, nedepunând la instituțiile fiscale bilanțul contabil aferent anilor 2003 și 2004, balanța de verificare pentru aceeași perioadă, obligație ce-i revenea potrivit art.27 alin. l din Legea 82/1991 și nici nu a reconstituit documentele de evidență distruse în incendiu.
În drept, intervenienta invocă că au fost săvârșite de către pârât faptele prevăzute de art.138 alin. l lit. a,b,c și d din Legea 85/2006.
A mai solicitat instituirea unui sechestru asigurător.
Prin sentința civilă nr. 352/14 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bacău au fost admise acțiunea formulată de creditoarea L și cererea de intervenție în interes propriu formulată de lichidatorul judiciar și s-a dispus ca pârâtul să suporte o parte din pasivul debitoarei L și să plătească în contul debitoarei sumele de 15.980 lei și 376.446 lei. S-a luat act de renunțarea la capătul de cerere privind instituirea de măsuri asiguratorii.
Pentru a pronunța această sentință judecătorul sindic a reținut următoarele:
Atât reclamanta cât și intervenienta își întemeiază probatoriile pe dispozițiile art. 137, în prezent 138 din Legea 85/2006 alin.l lit. d, și respectiv 138 lit. a, b,c și d din Legea 85/2006.
Potrivit dispozițiile art. 137 lit. d din Legea 64/1995, în prezent art.138 din Legea 85/2006, poate fi antrenată răspunderea pentru plata unei părți din pasiv în condițiile în care s-a cauzat ajungerea în stare de insolventă prin una din faptele enumerate la lit. a - g, astfel, la lit. a pentru că au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau al unei alte persoane;
- lit. b pentru faptul că a făcut acte de comerț în interes personal sub acoperirea persoanei juridice; lit. c - că au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea conformă cu legea.
Raportat la dispozițiile legale, și pe care își formulează acțiunea reclamanta și intervenienta, din Rapoartele întocmite de lichidatorul judiciar (filele 37-44) privind cauzele care au determinat ajungerea în stare de insolventă a societății SC""SRL, cât și din Procesul verbal de inspecție fiscală întocmit la data de 2.04.2007 ca urmare a deschiderii procedurii insolvenței, rezultă că societatea aflată în insolventă nu a întocmit nici o evidență contabilă pentru perioada 2003-2005, nu a depus declarații fiscale pentru perioada 2002-2005, obligație stabilită prin dispozițiile OG nr.68/1997 și a dispozițiilor Codului d e procedură fiscală, referitor la obligațiile datorate bugetului consolidat, în perioada 2002-2005 falita nu a făcut nici o plată în contul obligațiilor datorate bugetului, de asemenea nu a depus la organul fiscal situațiile financiare anuale pentru anul 2003 și 2004, obligații stabilite prin dispozițiile art.29 din Legea 82/1991, asemenea documente nefiind predate administratorului, respectiv lichidatorului judiciar, obligație precizată în mod expres și de disp.art.28 și 33 din legea 85/2006.
Susținerile pârâtului cu privire la lipsa evidenței contabile distrusă într-un incendiu, nu poate fi primită, acesta avea obligația potrivit art.25 din Legea 82/1991 să reconstituie documente distruse, de altfel pârâtul nici nu a prezentat probe concrete din care să rezulte care evidență a fost distrusă în incendiu, răspunsul său din Nota explicativă dată (fila 77) la data de 15.05.2006 "nu am reconstituit aceste dosare deoarece am hotărât să nu mai lucrez la această firmă știind că sunt o grămadă de documente, fiind imposibil de reconstituit", nefiind în măsură să înlăture răspunderea sa pentru neîndeplinirea acestor obligații.
Față de considerentele arătate, judecătorul sindic a reținut că pârâtul,ca și administrator statutar, a săvârșit faptele de natura celor precizate la art. 138 alin. 1 lit. c din Legea 85/2006, acesta răspunzând potrivit dispozițiile art. 11 din Legea 22/1991 pentru organizarea și conducerea contabilității.
Deși neținerea evidenței contabile nu conduce în mod direct la crearea unor5 prejudicii (dar în cauza de față prin nepredarea evidenței contabile datorită inexistenței acestora, sau nereconstituirii acestora, obligație în sarcina pârâtului, potrivit art.25 din legea 22/1991, a pus în imposibilitate administratorul, respectiv lichidatorul judiciar să analizeze și să recupereze eventual prin justiție, creanțele falitei în cuantum de 144.226 lei RON, așa cum figurează în balanța de verificare din data de 31.12.2002.
De asemenea, pârâtul nu a justificat, nepunând la dispoziția lichidatorului, documente justificative privind lipsa din casieria societății a sumei de 5583 lei RON, precum și cu privire la soldul de numerar în bancă în cuantum de 7573 lei.
De asemenea, pârâtul nu a prezentat documente contabile și nici alte justificări cu privire la investiția în curs de efectuare în valoare de 55.142 lei RON, utilaje în valoare de 31830 lei RON și instalații în valoare de 132.092 lei RON, bunuri care nu au fost găsite, neregăsindu-se în patrimoniul falitei, ceea ce denotă că acesta a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau al unei alte persoane (art. 138 lit. a), respectiv că a deturnat sau a ascuns o parte din activul persoanei juridice, fapte prevăzute la lit. E al art. 138 din lege.
Pentru considerentele de mai sus, judecătorul sindic a reținut că pârâtul a săvârșit fapte de natura celor menționate de reclamantă și intervenientă, prevăzute de art. 138 al. 1 lit. a, d și e, urmând a admite cererile acestora și a obliga pârâtul să suporte parte din pasivul societății falite în cuantumul prevăzut în acțiunea precizată și respectiv cererea de intervenție, sume ce vor intra în averea debitoarei falite potrivit art. 140 din Legea 85/2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul. În motivarea recursului recurentul arată că nu a ascuns sau deturnat parte din activul societății, că societatea a achiziționat în leasing trei camioane marca VOLVO în anul 2001, că toți banii încasați de societate au fost folosiți pentru achitarea ratelor, că în anul 2004 fost arestat și că nu partenera de afaceri a luat comisioanele și documentele societății, însă nu continuat activitatea societății, ci și-a însușit bunurile, iar acțiunea formulată pentru recuperarea bunurilor a fost respinsă.
Curtea, analizând actele și lucrările din dosar și sentința recurată, în raport de motivele de recurs și din oficiu, constată că recursul este nefondat.
Recurentul nu a propus administrarea vreunei probe în susținerea motivelor de recurs invocate. Potrivit art. 1163 cod civil "cel ce face propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească". Nefăcând nici o probă în sprijinul susținerii motivelor invocate, recursul apare ca neîntemeiat și în temeiul art. 312 Cod procedură civilă Curtea va dispune respingerea acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul promovat de recurentul - pârât cu domiciliul în comuna F, satul, județul B, împotriva sentinței civile nr. 352 din 14.09.2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - reclamantă L cu domiciliul ales la Societatea civilă de avocați " și " cu sediul în C-, județul C și intimata - pârâtă cu sediul în Comuna F, satul, județul B prin lichidator judiciar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,22 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, |
GREFIER, |
Red.
Red.
tehnored. 2 ex. 04/07 febr. 2008
Președinte:Aurelia SaftiucJudecători:Aurelia Saftiuc, Lăcrămioara Moglan, Claudia Popescu
