Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 49/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2829
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 49/R/COM
Ședința publică din 24 ianuarie 2008
Completul de judecată compus din
PREȘEDINTE: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 3: Magdalena
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională Vamală T împotriva încheierii civile nr. 863/JS din 16.11.2006 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată -""SRL prin lichidator judiciar -" Consult" T, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedură completă.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință după care, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către creditoarea recurentă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând constată următoarele:
Prin încheierea nr.863/JS din 16.11.2006, judecătorul sindic de pe lângă Tribunalul C-S a admis în parte contestația formulată de creditoarea Direcția Regională Vamală T și a dispus modificarea raportului final de lichidare, obligând administratorul judiciar - SRL Reșița să înscrie în tabelul creditorilor debitoarei - SRL pe creditoarea Direcția Regională Vamală T cu suma de 3.321 lei, respingând celelalte capete de cerere formulate de Direcția Regională Vamală
Pentru a hotărî astfel judecătorul sindic a reținut că prin sentința civilă nr. 357 din 04.05.2006 Tribunalul C-S a dispus deschiderea procedurii instituită de Legea nr. 64/1995 republicată, față de societatea debitoare - SRL la cererea reclamantei creditoare Direcția Regională Vamală T pentru suma de 3.041.37 lei RON.
Pentru administrarea procedurii a fost numit în cauză - SRL Reșița în calitate de administrator judiciar.
La 05 octombrie 2005 administratorul judiciar a întocmit raportul final de lichidare prin care a învederat judecătorului sindic că societatea debitoare în baza încheierii nr. 1750 din 26.04.2005 a judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C-S a fost dizolvată și în consecință a solicitat închiderea procedurii insolvenței conform art. 131 din 85/2006.
Creditoarea Direcția Regională Vamală Taf ormulat contestație la Raportul final întocmit de către administratorul judiciar.
Creditoarea contestatoare a arătat că în mod eronat administratorul judiciar a înscris-o în tabelul creditorilor cu creanța în valoare de 3.041,37 lei (creanță precizată în cererea de deschiderea procedurii) deși ulterior, în termen legal, și-a precizat prin declarație de creanță suma de 3.321 lei. Totodată creditoarea Direcția Regională Vamală Tac riticat faptul că administratorul judiciar nu a formulat cerere de antrenarea răspunderii administratorului social al debitoarei, precum și faptul că nu se poate închide procedura față de debitoare atâta timp cât nu s-a dispus intrarea societății în faliment.
Examinând contestația creditoarei la raportul final, față de actele aflate la dosar judecătorul sindic a admis în parte contestația creditoarei, în ce privește înscrierea în tabelul creditorilor a sumei corecte de 3.321 lei.
Cu privire la critica privind lipsa cererii de antrenarea răspunderii administratorului social formulată de către creditoare, judecătorul sindic, având în vedere concluziile raportului administratorului judiciar a constatat că este nefondată.
Condițiile angajării răspunderii patrimoniale a administratorilor vinovați de insolvența societății administrate, sunt cele prevăzute de dispozițiile art. 138 alin.1 lit. a-g, - vinovăția administratorului și legătura de cauzalitate între acestea, neputându-se proceda la angajarea răspunderii în baza unor prezumții sau interpretări exhaustive ale legii, așa cum în mod greșit susține creditoarea Direcția Regională Vamală
Totodată s-a constatat din raportul administratorului judiciar că societatea debitoare este dizolvată prin Oficiul Registrului Comerțului din luna aprilie 2005, nu mai desfășoară activitate iar în patrimoniul acesteia nu au fost identificate bunuri care prin valorificare să acopere cheltuielile administrative, motiv pentru care judecătorul sindic, în temeiul art. 131 alin.1 din legea insolvenței, a respins capătul de cerere privind intrarea societății debitoare în procedura falimentului instituită de Legea 85/2006.
Împotriva susmenționatei Încheieri, a declarat recurs creditoarea solicitând modificarea în parte a hotărârii și admiterea în totalitate a obiecțiunilor formulate de către T împotriva Raportului Final întocmit de administratorul judiciar, pentru următoarele motive:
Referitor la antrenarea răspunderii organelor de conducere ale societății, față de care instanța a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii patrimoniale a administratorilor, întrucât nu sunt îndeplinite prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006, creditoarea recurentă precizează că, în opinia sa, în speță sunt îndeplinite prevederile art. 138 alin.1 lit.d din actul normativ menționat mai sus, motivat de faptul că persoanele menționate au făcut să dispară documentele contabile ale firmei.
Această susținere se bazează pe faptul că deși au fost notificate, persoanele respective nu au prezentat administratorului judiciar documentele contabile ale firmei iar acestea nu se regăsesc nici la sediul declarat al societății.
Recurenta subliniază că neîndeplinirea obligației de a preda documentele contabile, echivalează cu neținerea unei evidențe contabile, în speță prezumându-se astfel, că administratorii societății nu au ținut contabilitatea conform legii, ori că au făcut să dispară documentele contabile.
Consideră de asemenea că în speță sunt întrunite cumulativ toate condițiile impuse de art. 998-999.civ. privind răspunderea civilă delictuală, mai precis existența prejudiciului, a vinovăției și a raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Astfel:
1. Prejudiciul creditorilor costă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în încetare de plăți.
2. Raportul de cauzalitate fapte și încetarea plăților, rezultă din existența condiției că faptele să fi contribuit direct la ajungerea societății la încetate de plăți, prejudiciind astfel societatea și indirect pe debitorii săi.
3. Vinovăția a existat la data săvârșirii faptelor, întrucât persoanele în cauză au putut avea reprezentarea faptului să vor împinge societatea la încetarea de plăți și vor putea răspunde ulterior material, prin săvârșirea faptelor enumerate la art. 138, simpla producere sau condiționare a stării de încetare de plăți fiind suficientă pentru antrenarea răspunderii.
Pentru aceste motive, consideră că foștii administratori ai societății debitoare, se fac vinovați de situația actuală a societății și solicită instanței să-i oblige să răspundă patrimonial pentru datorii acumulate de către debitoare.
Referitor la intrarea societății în procedura de faliment, arată următoarele:
Societatea debitoare este dizolvată de drept în condițiile Legii nr. 359/2004, actele contabile nu pot fi găsite și administratorii nu pot fi identificați, motive pentru care apreciază că sunt îndeplinite prevederile art. 1 pct.2 lit.c și e din Legea nr. 85/2006.
Coroborând textul de lege mai sus menționat, cu prevederile art. 107 din nr. 85/2006, care prevede faptul că în situația în care nimeni nu a propus un plan de reorganizare, judecătorul sindic va decide intrarea în faliment, creditoarea recurentă apreciază că în speță se impunea intrarea societății în procedura simplificată de faliment.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs, dar și din oficiu în limitele conferite de art. 306 alin.2 proc.civ. Curtea constată conform considerentelor ce se vor expune mai jos că recursul declarat nu este fondat, urmând a fi respins. Judecătorul sindic a stabilit în mod corect starea de fapt și a aplicat tot astfel dispozițiile Legii nr. 85/2006 în speță nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 proc.civ. invocat de recurentă.
Critica adusă de creditoarea T Încheierii nr. 863/16.02.2006 referitoare la neantrenarea răspunderii organelor de conducere ale societății nu poate fi primită.
Eventuala angajare a răspunderii necesită o cerere în acest sens formulată de administratorul judiciar sau lichidatorul potrivit art. 138 alin.1 din legea insolvenței, iar în lipsa ei, de comitetul creditorilor cu autorizarea judecătorului sindic, potrivit alineatului 3 al aceluiași articol. Împrejurarea că o atare procedură nu a fost urmată de către cei abilitați de lege în acest sens, nu constituie motiv de nelegalitate a hotărârii.
Din economia dispozițiilor legii, rezultă că administratorul judiciar nu are obligația de a solicita angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere, ci doar posibilitatea, în condițiile în care apreciază ca fiind oportună angajarea răspunderii.
Având în vedere că norma cuprinsă în art. 138 din Legea 85/2006 nu include între titulari acțiunii în răspundere civilă și pe creditoarea Direcția Regională Vamală T, este evident faptul că dacă în primă instanță aceasta nu putea să ceară angajarea răspunderii, ea nu poate solicita nici în recurs acest lucru. Curtea constată astfel că sub acest aspect recursul este nefondat.
De asemenea, Curtea găsește neîntemeiat și motivul de recurs referitor la necesitatea intrării societății în procedura falimentului, în condițiile în care legiuitorul a prevăzut în mod expres că în orice stadiu al procedurii, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii.
Pe marginea celor analizate, instanța constată că în mod corect judecătorul sindic a apreciat incidența în cauză și a făcut aplicarea art. 131 din legea citată, astfel că nici acest motiv nu este întemeiat.
Față de cele de mai sus, recursul declarat de creditoare împotriva hotărâriijudecătorului sindic apare a nefondat, urmând a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională Vamală T împotriva încheierii civile nr. 863/JS din 16.11.2006 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 24 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./21.02.2008
Dact. /25.02.2008/2 ex.
Prima instanță - Trib. C-
Judecător -.
Președinte:Cătălin Nicolae ȘerbanJudecători:Cătălin Nicolae Șerban, Marian Bratiș, Magdalena
