Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 50/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2829
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 50/R/COM
Ședința publică din 24 ianuarie 2008
Completul de judecată compus din
PREȘEDINTE: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 3: Magdalena
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de creditoarea Administrația Finanțelor Publice T și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței civile nr. 508/20.09.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu creditoarele intimate Direcția Generală a Finanțelor Publice T, - "" SA prin lichidator judiciar, debitoarea intimată - " "SRL T prin administrator judiciar și intimații și, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă în baza art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, de către creditoarele recurente, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 508/20.09.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- s-a respins cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată față de pârâții, s-a închide procedura insolvenței fata de debitoarea - SRL și s-a dispune radierea debitoarei din evidentele T, notificarea prezentei sentințe debitoarei, creditoarelor Administrația Finanțelor Publice T, B și - SA- în faliment, prin lichidator precum și DGFP T și Oficiului Registrului Comerțului T pentru efectuarea mențiunii.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că prin obiecțiunile formulate față de raportul final de activitate a solicitat antrenarea răspunderii personale patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale debitoarei în temeiul art. 138 lit. din Lg. 85/20006 arătând că din împrejurarea că fostul administrator al debitoarei s-a sustras obligației de a depune actele contabile, punând pe administratorul judiciar în situația de a nu fi în măsură să suplinească această omisiune, se prezumă cu suficientă putere doveditoare că fostul administrator a făcut să dispară unele documente contabile sau nu ținut contabilitatea conform legii.
Și creditoarea AVAS, a depus la dosar o cerere de antrenarea răspunderii personale patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale debitoarei, respectiv a numiților și. Creditoarea arată că datorită neținerii contabilității conform legii nu există posibilitatea analizării activului patrimonial, a modului cu a fost gestionată societatea și a felului cum au fost folosite veniturile. Prin ajungerea debitoarei în stare de insolvență, AVAS a suferit un prejudiciu care trebuie reparat integral, răspunderea delictuală operând și pentru cea mai ușoară culpă. Nu are importanță faptul că pârâții au încălcat din culpă sau cu intenție normele de drept care le impuneau ținerea corectă a contabilității și gestionarea cu atenția a patrimoniului societății. Creditoarea își întemeiază cererea pe disp. art. 137 lit. d și e din Lg. 64/1995 (138 din Lg. 85/2006)
Pârâtul a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii de atragere a răspunderii sale personale patrimoniale. A invocat excepția lipsei calității procesuale pasive raportat la textul de lege ce reglementează răspunderea membrilor organelor de conducere pentru datoriile societăților supuse procedurii insolvenței. Astfel, pârâtul arată că a avut exclusiv calitatea de asociat al debitoarei, așa cum rezultă și din certificatul emis de ORC T, și nu a deținut nici un fel de atribuții de conducere în cadrul - SRL.
Analizând cererea creditoarei, prin prisma motivelor invocate, a apărărilor formulate și văzând probatoriul administrat și dispozițiile legale incidente, judecătorul sindic a apreciat cererea ca neîntemeiată în ceea ce îl privește pe pârâtul, ce a avut calitatea de administrator al societății, urmând aor espinge și pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâtului.
Astfel, pârâtul a avut în cadrul societății doar calitatea de asociat al acesteia, fără atribuții de administrare. Nu s-au făcut probe că acest pârât a condus în orice mod activitatea persoanei juridice debitoare, că a angajat-o în relații comerciale sau a luat orice fel de decizii legate de activitatea economică desfășurată în cadrul acesteia. Ori, textul de lege ce este temeiul acțiunii formulat împotriva sa, se referă la membrii organelor de conducere în primul rând sau la persoanele care au săvârșit faptele enumerate strict și limitativ de lege, în cadrul debitoarei, și prin intermediul cărora au condus societate în starea de insolvență.
Față de pârâtul acțiunea creditoarei a fost respinsă pentru următoarele considerente.
Art. 138 din Lg. 85/2006 statuează limitativ câteva cazuri de excepție în care alte persoane decât debitoarea pot fi obligate la plata datoriilor către creditorii acestora.
Răspunderea acestor persoane, subsidiară și limitată are natură delictual-comercială și poate fi antrenată numai dacă se bazează pe culpă.
Ori, lichidatorul nu a putut constata, astfel cum solicită creditoarea, că persoana ce a avut calitatea de administrator al societății se face vinovată de aducerea acesteia în stare de insolvență, prin una din faptele prevăzute de lege pentru a-i atragerea răspunderii patrimoniale.
Împrejurarea că nu au fost predate documentele contabile nu este de natură, prin ea însăși să conducă la concluzia că evidența nu a fost condusă conform legii și că acesta este cauza care a condus societatea la încetare de plăți, având în vedere faptul că s-au depus situațiile financiare la organele fiscale și acestea au fost întocmite în urma sintetizării evidenței contabile, în consecință nu poate fi reținută în sarcina pârâtului săvârșirea faptei prev. de art. 138 lit. d) din legea insolvenței.
Creditoarea susține în cererea sa și că pârâții se fac vinovați de deturnarea sau ascunderea unei părți din activul persoanei juridice, faptă prevăzută la lit. e) a textului de lege ce reglementează atragerea răspunderii patrimoniale, fără însă a detalia împrejurările concrete ce au condus- la această opinie. Faptul că nu s-au plătit contribuțiile obligatorii la bugetele asigurărilor sociale și de sănătate nu poate fi interpretat, în lipsa unor probe, ca o intenție a persoanelor ce au condus activitatea societății de a mări în interes propriu pasivul debitoarei, pentru a fi astfel încadrat la lit. e) a art. 138 din Lg. 85/2006.
Nu rezultă așadar, din probele administrate raportul de cauzalitate între starea de insolvență a debitoarei și activitatea administratorilor pârâți.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarele T și SBs olicitând modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii cererii de angajare a răspunderii personale patrimoniale a administratorilor și asociaților societății falite, -" "SRL, și anume a pârâților intimați și.
Creditoarea Taa rătat că în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 138 lit. c și d din Legea nr. 85/2006 având în vedere că pârâții înainte de deschiderea procedurii insolvenței au dispus în interes personal continuarea activităților societății comerciale deși acestea conduceau în mod vădit societatea la încetare de plăți, respectiv au ținut o contabilitate fictivă sau au făcu să dispară unele documente ori nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, cauze care au determinat starea de insolvență a debitoarei.
Creditoarea Baa rătat în motivarea recursului că se impune atragerii răspunderii patrimoniale a organelor de conducere pe temeiul dis part. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006 în sensul că administratorii debitoarei nu au ținut contabilitatea conform legilor contabile, făcându-se referire la prevederile art. 73 din Legea nr. 31/1990 și art. 11 alin. 4 din Legea nr. 82/1991 a contabilității.
Examinând recursurile astfel declarate prin prisma motivelor invocate, dar și conform art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că nu este incident niciunul dintre motivele de recurs prev. de art. 304. iar alte motive de ordine publică nu au fost reținute de către această instanță.
Astfel în ceea cel privește pe pârâtul intimat, Curtea constată așa cum a reținut și tribunalul că pârâtul a deținut exclusiv calitatea de asociat în cadrul -" "SRL nefiind implicat în activitatea de administrare a societății în nici un mod. Același pârât intimat nu poate fi calificat din perspectiva disp. art. 138 din Legea nr. 85/2006 nici ca altă persoană care ar fi concurat în orice mod la crearea stării de insolvabilitate a debitoarei. Prin consecință în mod judicios tribunalul a statuat că acest pârât intimat nu are calitatea procesuală pasivă prevăzută de lege pentru a fi posibilă acțiunea în atragerea răspunderii sale patrimoniale, din perspectiva disp. art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În ceea cel privește pe pârâtul intimat, Curtea constată că atragerea răspunderii sale patrimoniale a fost fundamentată de către creditoare pe disp. art. 138 lit. d respectiv lit. e din Legea nr. 85/2006. Curtea mai constată că într-adevăr acest pârât intimat a avut calitatea de administrator al societății falite.
Potrivit art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 se poate dispune ca o parte a pasivului debitorului să fie suportată de membri organelor de conducere ai societății care au cauzat starea de insolvență dacă au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea. Din economia textului de lege expus rezultă că această ipoteză poate atrage răspunderea patrimonială numai în măsura în care a cauzat în mod efectiv starea de insolvență. Prin urmare trebuie să se constate pe lângă cauza generatoare desemnată de legiuitor și legătura de cauzalitate dintre fapta pretins delictuală având ca obiect neregularitățile activității de evidență contabilă, și rezultatul obiectiv produs și anume ivirea stării de insolvență. În cauză nu s-au dovedit elementele demonstrative ale unei asemenea legături de cauzalitate, elemente, în lipsa cărora trimeterile la "prezumția de răspundere" și "culpa cea mai ușoară" în legătură cu gestionarea activității contabile nu sunt în măsură să fundamenteze răspunderea patrimonială personală a administratorului.
Tot astfel potrivit art. 138 alin. 1 lit. e din Legea nr. 85/2006 răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale debitoarei poate fi antrenată în ipoteza în care au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia. Și în această ipoteză principiul aflării adevărului obiectiv cere în mod imperios demonstrația prin probe a acelor fapte ale administratorului prin care s-a deturnat, s-a ascuns o parte din activ respectiv s-a mărit în mod fictiv pasivul debitoarei. Niciuna dintre aceste fapte nu au fost înfățișate instanței de judecată în mod concret, după cum nici proba acestora nu s-a realizat din lipsa unor elemente concrete la care să fi recurs creditoarele recurente sau lichidatorul judiciar.
Astfel fiind, Curtea urmează să respingă recursurile declarate de creditoarele Administrația Finanțelor Publice T și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de creditoarele Administrația Finanțelor Publice T și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței civile nr. 508/20.09.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 24 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./13.02.2008
Dact. /18.02.2008/2 ex.
Prima instanță - Trib.
Judecător - .
Președinte:Cătălin Nicolae ȘerbanJudecători:Cătălin Nicolae Șerban, Marian Bratiș, Magdalena
