Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 495/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(Număr în format vechi 459/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZI A COMERCIALĂ Nr. 495
Ședința publică de la 23 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Trestianu
JUDECĂTOR 2: Roxana Popa
JUDECĂTOR 3: Veronica Dănăila
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenții, și împotriva sentinței comerciale nr. 288 din data de 23.01.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4, SC SA, și SC SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul personal, prin avocat, și prin avocat, intimata Administrația Finanțelor Publice Sector 4 prin consilier juridic și intimata prin avocat, cu delegații la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Se depun la dosar dovezile privind achitarea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în cuantumul legal stabilit.
Apărătorul recurentului, solicită acordarea unui termen pentru pregătirea apărării, arătând că a fost angajat cu o zi înainte de ședință.
Intimata, prin avocat, arată că nu i-a fost comunicată sentința, după cum rezultă și din dosarul de fond la fila 230 dovada de comunicare a sentinței a fost restituită. a formulat cerere la Tribunalul București pentru comunicarea sentinței. Solicită să se constate că pentru acest termen de judecată, intimata nu a fost legal citată. Depune la dosar copie act de identitate pentru a dovedi adresa de domiciliu.
În concluzie, solicită acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de hotărârea pronunțată de Tribunalul București și pentru a exercita calea de atac. Mai arată că nu i-au fost comunicate nici motivele de recurs pentru a-și putea pregăti apărarea.
Curtea, din verificările dosarului, constată că motivele de recurs formulate în cauză, au fost publicate în Buletinul Procedurilor de Insolvență.
Intimata Administrația Finanțelor Publice Sector 4, prin consilier juridic, solicită respingerea cererii formulată de apărătorul recurentului, arătând că acesta are calitatea de recurent și a formulat recursul din 28 februarie 2008, consideră că a avut suficient timp pentru angajarea unui avocat și pregătirea apărării.
Iar în ce privește cererea formulată de intimată, solicită să se constate că sentința pronunțată de Tribunalul Bucureștia fost publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvență, de asemenea și motivele de recurs au fost publicate în Buletinul Procedurilor de Insolvență, consideră că a avut timpul necesar pentru a lua la cunoștință. Solicită respingerea cererii formulată de aceasta.
Recurenții și, prin avocat, arată că nu se opun la amânarea cauzei.
Recurentul personal, arată că lasă la aprecierea instanței.
Curtea, în urma deliberării, cu privire la cererea formulată de apărătorul recurentului, constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 156 Cod pr. Civ. motiv pentru care, respinge cererea acestuia de amânare a cauzei pentru pregătirea apărării.
De asemenea, cu privire la cererea formulată de către intimata, Curtea respinge cererea de amânare având în vedere că excede cadrului procesual cererea formulată de aceasta și dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței de recursuri pentru a da acesteia posibilitatea să ia la cunoștință de motivele de recurs.
La a doua strigare a cauzei au răspuns recurentul personal, prin avocat, și prin avocat, intimata Administrația Finanțelor Publice Sector 4 prin consilier juridic și intimata prin avocat, cu delegații la dosar, lipsind celelalte părți.
Curtea acordă părților cuvântul pe cereri prealabile și pe probe.
Recurentul prin avocat, solicită proba cu înscrisuri noi de la registrul Comerțului pentru sa dovedi că recurentul nu a semnat nici un act de administrare care să ducă la atragerea răspunderii personale.
Recurentul personal, arată că a fost numit cenzor, și-a dat demisia și nu are probe de solicitat.
Recurenții și prin avocat, nu are probe noi de solicitat și lasă la aprecierea instanței solicitarea recurentului.
Intimata Administrația Finanțelor Publice Sector 4 prin consilier juridic solicită respingerea probelor solicitate de recurentul, există acte suficiente la dosar.
Intimata prin avocat, solicită proba cu înscrisuri pentru a dovedi netemeinicia sentinței pronunțată de Tribunalul București și este de acord cu probele solicitate de recurentul.
Curtea, în urma deliberării, având în vedere probatoriul administrat în cauză, constată ca inutilă solicitarea formulată de recurentul și intimata prin avocați.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul pe cererile de recurs.
Recurentul prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formula, vor depune concluzii scrise. Cu cheltuieli de judecată.
Recurentul personal, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Recurenții și prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței pronunțată de Tribunalul București cu trimiterea cauzei spre rejudecare. fără cheltuieli de judecată. În susținerea recursului arată că în cauză nu s-au efectuat probe concrete, ci au fost administrate numai în mod generic.
Intimata Administrația Finanțelor Publice Sector 4 prin consilier juridic solicită respingerea cererilor de recurs ca nefondate, menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul București ca fiind temeinică și legală.
Intimata, prin avocat, solicită admiterea recursurilor astfel cum au fost formulate, sentința pronunțată de Tribunalul București este netemeinică și nelegală. Prin hotărârea atacată nu a fost stabilită o situație de fapt, nu există nici un fel de probe cu privire la atragerea răspunderii administratorilor.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor comerciale de față, reține următoarele:
Prin sentința comercială nr. 288/23.01.2008 Tribunalul București Secția a VII-a Comercială a respins excepția lipsei calității procesuale active și excepția prescripției, invocate de pârâții și; a admis cererea formulată de reclamanta creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 și a obligat pârâții, și să suporte pasivul societății debitoare SC SA format din sumele înscrise în tabelul definitiv al obligațiilor debitoarei; a dispus închiderea procedurii, radierea societății din registrul comerțului și notificarea sentinței de închidere a procedurii.
În considerentele sentinței, judecătorul sindic a reținut că prin sentința comercială nr. 882/05.07.2004 s-a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare a debitoarei SC SA, iar la data de 29.11.2004 s-a dispus trecerea la faliment. În cadrul procedurii creditoarea SECTOR 4 a formulat cerere de atragere a răspunderii administratorilor societății debitoare, motivat de faptul că aceștia nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, au făcut să dispară acte contabile și nu au depus situația financiară pe anul 2003, invocând dispoziția art. 137 lit. d din Legea nr. 64/1995. Pârâții și au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei creditoare, apreciind că doar administratorul/lichidatorul judiciar putea formula o asemenea cerere, în raport de dispozițiile Legii nr. 85/2006, și excepția prescripției dreptului material la acțiune, ca urmare a faptului că faptele ce lise impută sunt mai vechi de 3 ani.
Judecătorul sindic a apreciat ca neîntemeiate cele două excepții, cu privire la prima reținând că reclamanta are calitate ca urmare a formulării cererii anterior abrogării Legii nr. 64/1995, lege care acorda și creditorilor dreptul de a cere angajarea răspunderii administratorilor, iar cu privire la cea de-a doua apreciind că prescripția se calculează de la data la care la care a fost sau trebuia cunoscută persoana care se face vinovată de apariția stării de insolvență.
Pe fondul cererii, judecătorul sindic a reținut că administratorilor unei societăți comerciale li se aplică regulile mandatului comercial, prezumat a fi oneros, aceste persoane trebuind să desfășoare activitatea unei persoane diligente, că fapta ilicită nu trebuie să constea doar într-o acțiune, ci poate fi și o omisiune, respectiv neluarea unei măsuri sau neîndeplinirea unei activități atunci când trebuiau întreprinse de anumite persoane. S-a mai reținut că nu este relevantă împrejurarea că unele din persoane nu aveau calitatea de administratori la data nașterii creanței, art. 138 necondiționând răspunderea de această calitate la momentul apariției creanței, ci numai de săvârșirea în timp a faptelor ilicite. Judecătorul mai precizează că pârâții nu au respectat unele reglementări fiscale și contabile, fiind dovedită astfel legătura de cauzalitate între fapta ilicită și culpa pârâților.
Pe fondul procedurii, judecătorul sindic a făcut aplicarea dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 85/2006.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții, și, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii cererii de atragere a răspunderii în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Recurenții au criticat sentința judecătorului sindic, în esență, sub următoarele aspecte: greșita soluționare a excepțiilor invocate, fiecare dintre acestea fiind întemeiată pe dispoziții din legi diferite, fiind făcută, astfel, o lex terția din combinația legii nr. 64/1995 cu Legea nr. 85/2006; hotărârea nu este motivată, nearătând care sunt faptele imputate și care pot atrage răspunderea lor; de asemenea, recurentul a arătat că el a fost doar acționar la societății debitoare și nu a întocmit nici un act de administrare, iar recurentul că a fost cenzor la societății, calitate din care a demisionat în luna decembrie 2002, iar în perioada în care a fost cenzor nu a desfășurat activități de administrare.
Intimata AVAS a solicitat prin concluziile scrise respingerea recursurilor ca nefondate, apreciind că soluția pronunțată de judecătorul sindic este legală și temeinică.
Recurenții au administrat proba cu înscrisuri.
Analizând cauza în raport de criticile formulate și de apărările invocate, precum și raportat la dispozițiile art. 3041.pr.civ. se apreciază că recursurile sunt fondate.
Astfel, pentru a putea fi angajată răspunderea persoanelor din organele de conducere sau de supraveghere ale societății debitoare în condițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, este necesară atât dovedirea elementelor răspunderii civile delictuale, cât și a celor specifice enunțate de textul legal, respectiv dovedirea uneia sau mai multor fapte din cele enumerate restrictiv de art. 138, săvârșite de persoanele chemate în judecată.
Judecătorul sindic în considerentele sentinței pronunțate face o expunere amănunțită a unor teorii juridice, precum și o analiză a sensului unor verbe folosite de legiuitor în cuprinsul legii, fără însă a analiza faptele concrete care pot fi imputate recurenților pârâți.
Judecătorul sindic nu reține în considerente și nu demonstrează elementele răspunderii civile delictuale, nici faptele concrete care sunt reținute și care l-au condus la angajarea răspunderii recurenților. Or, această răspundere nu poate fi demonstrată prin teorii abstracte și aserțiuni teoretice, ci trebuie dovedită în mod concret, raportat la faptele enumerate de art. 138 din lege.
De asemenea, judecătorul sindic a reținut culpa comună a tuturor recurenților, fără a evidenția aportul ori modul în care fiecare dintre aceștia au condus societatea în stare de insolvență. Nu a analizat calitatea pe care fiecare o avea în cadrul societății și dacă ar fi putut avea o poziție suficientă pentru a duce societatea în insolvență.
Judecătorul sindic nu analizează cu atenție nici măcar susținerile reclamantei. Singura mențiune care apare în sentință și care are legătură cu cererea cu care a fost investit se referă la unele nereguli în contabilitatea societății, dar judecătorul nu a analizat modul în care au influențat activitatea societății aceste nereguli, și nici nu a demonstrat legătura de cauzalitate dintre neregulile evidențiate și starea de insolvență a societății.
Toate acestea lipsuri ale sentinței au valoarea unei nemotivări, ceea ce atrage nulitatea sentinței și imposibilitatea analizării acesteia în cadrul recursului, nefiind posibilă pronunțarea în această fază cu privire la elementele răspunderii civile delictuale, câtă vreme judecătorul sindic nu a efectuat el însuși o asemenea analiză.
În ce privește probatoriul administrat în cauză, se reține că a fost efectuată o expertiză care nu răspunde cerințelor legale în ce privește solicitarea de angajare a răspunderii persoanelor chemate în judecată. În mod greșit judecătorul sindic nu a dat posibilitatea pârâților intimați de a-și administra probe în combaterea susținerilor creditoarei reclamante, respingând solicitarea acestora de efectuare a unei noi expertize, care să analizeze și obiecțiunile lor în ce privește modul în care a fost ținută contabilitatea.
Având în vedere cele reținute, în temeiul art. 312.pr.civ. recursurile declarate în cauză vor fi admise, sentința pronunțată de judecătorul sindic urmând a fi casată iar cauza trimisă spre rejudecare la aceeași instanță.
Față de împrejurarea că cererea întemeiată pe dispozițiile art. 138 trebuie soluționată în cadrul procedurii de insolvență, casarea va viza întreaga sentință, inclusiv, deci, închiderea procedurii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenții, și în contradictoriu cu intimații ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4, SC SA, ITM O, SC - SA, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și SC SRL împotriva sentinței comerciale nr. 288/23.01.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-.
Casează sentința recurată.
Trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Tribunalul București Secția a VII-a Comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.04.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red. RP/2ex.
05.05.2008
Jud. fond
Tribunalul București Secția a VII-a Comercială
Președinte:Viorica TrestianuJudecători:Viorica Trestianu, Roxana Popa, Veronica Dănăila
