Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 502/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE NR. 502
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Lăcrămioara Moglan
JUDECĂTOR 2: Claudia Popescu
JUDECĂTOR 3: Aurelia Saftiuc
GREFIER: - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de pârâta GH. în contradictoriu cu intimații LITERA, MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUN. N, CONSILIUL LOCAL - DIRECȚIA DE TAXE ȘI IMPOZITE A MUN. N, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ, B,. împotriva sentinței civile nr. 777 din 15 octombrie 2008,pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere (Legea 64/1995 art. 137).
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat consilier juridic pentru intimatul AVAS B, lipsind recurenta - pârâtă și intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că la data de 11 mai 2009 s-a depus la dosar din partea intimatului Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă N întâmpinare iar la data de 12 mai 2009 s-a depus întâmpinare din partea intimatei Direcția generală a finanțelor publice N, după care:
Consilier juridic arată că nu are de formulat cereri.
Nemaifiind chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic având cuvântul pentru intimatul SBs olicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca temeinică și legală.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 777/F/15.10.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- au fost admise cererile de atragere a răspunderii patrimoniale formulate de creditorii N și P N și de lichidatorul judiciar Management Reorganizare Lichidare și a obligat pârâta să plătească suma de 242.625,72 lei, reprezentând pasiv neacoperit, din care: suma de 224.885,23 lei către creditorul N, suma de 20.787,64 lei către creditorul, suma de 1.188 lei către creditorul Consiliul local - Direcția de Taxe și Impozite a municipiului P N, suma de 2.451,63 lei către creditorul N și suma de 313,22 lei către creditorul P
Pentru a pronunța această sentință judecătorul sindic a reținut următoarele:
Din adresa nr. 29848/22.10.2004 emisă de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Neamț (fila 77, vol. 1) și din raportul referitor la cauzele și împrejurările care au condus la starea de insolvență a debitorului, întocmit de lichidatorul judiciar (filele 181 - 182, vol. 1), rezultă că pârâta debitoare a administrat activul și pasivul debitorului începând cu data de 19.06.2003.
Din raportul de consultanță asupra documentelor societății debitoare, întocmit de expert contabil (filele 183 - 191, vol. 1) rezultă că, în perioada 31.12.2003 - 31.01.2005, actele contabile și anume registrul inventar, registrul jurnal, balanțele de verificare sintetice și analitice au fost întocmite în conformitate cu legea contabilității.
Astfel, balanțele de verificare sintetice și analitice nu prezentau soldurile inițiale, analitice prezentate nu corespund cu balanța sintetică la conturile 401, 409, 411, 461, iar pentru conturile din clasa 3, nu se cunoaște componența, gestionarul și locul de depozitare pentru a fi identificate și inventariate.
În contul de imobilizări analitică a conturilor de imobilizări nu prezenta realitatea automobilului tip "Gaz", care a fost prezentat pe teren ca fiind dezmembrat, fără a exista documentele de casare corespunzătoare.
Au fost cuprinse solduri anormale, solduri ale căror vechime nu se cunoaște. La conturile 404, 409 și 461 sunt imobilizări financiare reprezentând creanțe neurmărite și prescrise.
Din raportul final privind procedura insolvenței, întocmit de lichidatorul judiciar Management Reorganizare Lichidare I, rezultă că pârâta debitoare nu a pus la dispoziția acestuia documentele justificative pentru creanțele care ar fi putut fi recuperate în cursul procedurii.
Raportul nr. 391/31.03.2005 privind procedura, întocmit de lichidatorul judiciar (filele 122 - 131, vol.1) și titlurile executorii emise de Administrația Finanțelor Publice a municipiului PN( filele 10 - 19, 26 - 36, 40 - 43 etc. vol. 1) dovedesc că, în cursul anului 2003, societatea debitoare a funcționat în pierdere și respectiv că, în decembrie 2003, precum și în anul 2004, starea de insolvență a debitorului era vădit prezumată în sensul că acesta nu-și achitase datoriile scadente de mai mult de 30 de zile.
Probatoriul sus analizat formează convingerea instanței că pârâta debitoare Gh. a săvârșit faptele prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. "c" și "d" din Legea nr. 85/2006.
Astfel, continuând în interes personal activitatea până în decembrie 2004, pârâta debitoare a încălcat dispozițiile art. 25 din Legea nr. 64/1995, modificate prin nr.OG 38/2002, publicată în nr. 95/2.02.2002, în vigoare după 180 de zile de la data publicării, care o obligau să adreseze tribunalului cerere de deschidere a procedurii insolvenței. A săvârșit astfel, fapta prevăzută de art. 138 alin. 1lit. c din Legea nr. 85/2006.
În toată perioada în care a administrat societatea, pârâta debitoare nu a întocmit actele contabile cu respectarea Legii contabilității.
Instanța apreciat că pârâta debitoare Gh. este în culpă pentru faptele sus indicate și că, între faptele reținute în sarcina acesteia și prejudiciul creditorilor, există raport de cauzalitate.
Fapta prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. "e" din Legea nr. 85/2006 nu poate fi reținută în sarcina pârâtei debitoare Gh. pentru cele ce urmează:
Din probatoriul analizat, nu rezultă, în afară de orice dubiu, că susnumita a deturnat sau a ascuns o parte din activul societății ori a mărit în mod fictiv pasivul acesteia. Astfel, datele reținute de expertul în raportul de consultanță, la pct. 4, pare a se referi la o situație contabilă preluată din anii anteriori datei de 19.06.2003 și, așa fiind, au fost reținute ca intrând în latura materială a faptei prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. "d" din Legea nr. 85/2006.
De asemenea, creanțele neîncasate și prescrise pot constitui dovada unui management defectuos al pârâtei debitoare și nu dovada săvârșirii faptei prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. "e" din Legea nr. 85/2006, întrucât nu există date certe privind data nașterii drepturilor de creanță și nici date privind deturnarea sau ascunderea acestora de către pârâta debitoare Gh., așa cum susține lichidatorul judiciar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta. În motivarea recursului arată că hotărârea instanței de fond este nemotivată, instanța s-a limitat la a prelua textele legale fără a prezenta elementele care au condus la o asemenea soluție.
Susține că a devenit administratorul debitoarei la data de 19 septembrie 2003. Debitele reținute de instanța de fond sunt anterioare datei la care a ocupat funcția de administrator. În perioada în care a îndeplinit funcția de administrator, contabilitatea a fost ținută în conformitate cu legea, nu au fost acumulate debite noi, ci au fost calculate doar accesorii. Consideră că lichidatorul ar fi trebuit să analizeze și perioada anterioară și să stabilească cauzele și împrejurările concrete care au cauzat imposibilitatea efectuării plății către creditori.
Recurenta mai susține că a probat lichidatorului judiciar toate înscrisurile și documentele preluate în momentul în care a devenit administratorul societății. Consideră că angajarea răspunderii pentru o sumă mare este forțată, în condițiile în care se reține că pentru un automobil "GAZ", prezentat pentru teren ca fiind dezmembrat, nu există documente de casare.
În ceea ce privește răspunderea, susține că legea nu instituie o prezumție de vinovăție și că nu a fost făcută dovada faptului că administratorul, prin săvârșirea culpabilă uneia sau mai multora dintre faptele expres prevăzute de lege, a condus la ajungerea societății în starea de insolvență. Nu s- dovedit existența unui interes personal sau intenția de a obține foloase prin continuarea activității.
Intimatul Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă N a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și în care se arată că din raportul privind cauzele și împrejurările care au condus la starea de insolvență rezultă că recurenta se face vinovată de ajungerea societății în stare de insolvență și că susținerile recurentei nu sunt dovedite cu nici un mijloc de probă.
Intimata Naf ormulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și în care arată că din raportul de expertiză contabilă depus la dosarul cauzei, în perioada 31.12.2003 - 31.01.2005, nu au fost ținute în conformitate cu legea registrul inventar, registrul jurnal, balanțele de verificare sintetice și analitice. Recurenta nu a pus la dispoziția lichidatorului judiciar documente justificative pentru creanțele care ar fi putut fi recuperate în timpul procedurii. În cursul anului 2003 societatea a funcționat în pierdere și recurenta avea obligația conform art. 25 din Legea nr. 64/1995 să adreseze tribunalului o cerere de deschidere a procedurii falimentului.
Curtea, analizând actele și lucrările din dosar și sentința recurată, în raport de motivele de recurs invocate și din oficiu, constată că recursul este nefondat din următoarele considerente:
În hotărârea pronunțată de instanța de fond sunt prezentate faptele și argumentele pe care se întemeiază hotărârea. În cauză fost administrată proba cu expertiză contabilă, nu s-au propus probe în contradovada celor reținute de expert și în aceste condiții judecătorul sindic a apreciat că această probă este pertinentă, concluziile formulate în raportul de expertiză coroborându-se și cu aspectele realizate de lichidatorul judiciar în raportul privind cauzele și împrejurările care au condus la apariția stării de insolvență.
Judecătorul sindic a apreciat în mod corect că recurenta se face vinovată de săvârșirea faptei prevăzute de art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006. Din probatoriul administrat rezultă că nu s-a ținut o contabilitate în conformitate cu legea. Registrele inventar și jurnal nu sunt ținute în conformitate cu dispozițiile legale, sunt parțial completate, balanțele de verificare nu prezintă soldurile inițiale, balanțele analitice nu corespund cu balanța sintetică, sunt cuprinse solduri anormale, a căror componență nu se cunoaște.
Toate aceste aspecte reținute în raportul de expertiză contabilă denotă o neținere a contabilității societății în conformitate cu legea, operațiunile nu sunt consemnate în documentele contabile în ordine și complet, pentru a putea oferi o imagine completă asupra stării societății, pentru a putea determina momentul în care s-a stabilit starea de insolvență și pentru a putea stabili concret cauzele și împrejurările care au condus la această stare.
Recurenta se face vinovată de săvârșirea faptei de neținere a contabilității în conformitate cu legea, prevăzută de art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, vinovăția acesteia constând în faptul de a nu lua măsuri de organizare a contabilității în conformitate cu dispozițiile legale, în condițiile în care această obligație îi revenea în calitate de administrator al societății.
Prejudiciul este egal cu partea din pasivul înscris în tabelul de creanțe, nerecuperat până în acest moment, respectiv suma de 249,625,72 lei, iar raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu derivă din faptul că nefiind cunoscută lichidatorului situația activului și pasivului societății datorită modului defectuos în care a fost ținută contabilitatea, nu au putut fi identificate și valorificate toate activele și nu au putut fi recuperate creanțele.
În ceea ce privește fapta prevăzută de art. 138 lit. e din Legea nr. 85/2006, Curtea reține că existența acestei fapte nu este dovedită. Legiuitorul condiționează existența faptei de existența unui interes personal, ori în cauză nu s-a făcut dovada că activitatea societății a fost continuată, deși societatea funcționa în pierdere, în interesul personal al recurentei.
Față de cele mai sus expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va dispune respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D
Respinge ca nefondat recursul promovat de recurenta - pârâtă GH. în contradictoriu cu intimata - debitoare LITERA P N, intimata - lichidator MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE P N și intimații creditori: ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNINICIPIULUI P N, CONSILIUL LOCAL - DIRECȚIA DE TAXE ȘI IMPOZITE A MUNICIPIULUI P N, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ N, B, APN, împotriva sentinței civile nr. 777/F din 15 octombrie 2008,pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 19 mai 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Pt. Grefier, - GREFIER SECȚIE |
Red.
Red.
tehnored. 2 ex.
17 iunie 2009
Președinte:Lăcrămioara MoglanJudecători:Lăcrămioara Moglan, Claudia Popescu, Aurelia Saftiuc
