Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 520/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.520
Ședința publică de la 24.04.2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Bucur
JUDECĂTOR 2: Marcela Câmpeanu
JUDECĂTOR 3: Eugenia Voicheci
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 împotriva sentinței comerciale nr.463/01.02.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr- contradictoriu cu intimații pârâți, și intimata debitoare SC SRL prin lichidator judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta creditoare prin consilier juridic cu delegație depusă la fila 15 dosar, lipsind intimatele.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta creditoare prin consilier juridic solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii formulată în temeiul art.138 din Legea 85/2006. Susține că sentința este nelegală întrucât se află în prezența unei fapte licite, urmând ca administratorii să suporte pasivul societății debitoare.
Instanța constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, a reținut și constatat că:
Prin sentința comercială nr. 463/1.02.2008, Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, a respins cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 B împotriva pârâților și, ca neîntemeiată și în baza articolului 131 din Legea nr.85/2006 a dispus închiderea procedurii de insolvență împotriva debitoarei SC R & T SRL, radierea societății și plata către lichidatorul judiciar a sumei de 2353 lei reprezentând remunerație/cheltuieli de procedură din fondul prevăzut de articolul 4 din lege.
Pentru a se pronunța astfel, judecătorul - sindic a reținut că faptul nedepunerii actelor contabile la dosarul cauzei nu echivalează obligatoriu cu faptul neținerii contabilității, astfel că în lipsa dovezii că pârâții nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea și că aceste nereguli au cauzat insolvența debitoarei, cererea creditoarei întemeiată pe articolul 138 litera d din Legea nr.85/2006 este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen, și motivat ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 B, criticile vizând netemeinicia hotărârii atacate și fiind întemeiate în drept pe dispozițiile articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă și articolului 3041Cod procedură civilă.
În esență, recurenta susține că potrivit actelor depuse la instanța de fond, a rezultat faptul că administratorii debitoarei nu au ținut contabilitatea conform legii, ultimul bilanț depus la. SECTOR 1 fiind din anul 2003.
În acest sens, recurenta invocând dispozițiile articolului 1, articolului 5 și 11 alineat 1 din Legea nr.82/1991 și articolelor 73 și 185 din Legea nr.31/1990, conchide prin aceea că fapta ilicită nu trebuie să constea într-o acțiune, ci și în omisiunea, inacțiunea ilicită cu privire la îndeplinirea unei activități, ori neluarea unei măsuri când această activitate trebuia, potrivit legii, să fie întreprinsă de o anumită persoană.
În cazul de față, inacțiunea constă în nerespectarea dispozițiilor legale privind obligația ținerii contabilității, în special, în nerespectarea prevederilor Legii nr.82/1991 și ale Legii nr.31/1990. Funcționarea societății se bazează pe documentele contabile reale, iar în cazul falimentului, este esențială cooperarea administratorului cu judecătorul - sindic și lichidatorul, cooperare care este o obligație și nu o facultate.
În aceste condiții, apreciind că societatea debitoare a ajuns în încetare de plăți datorită conduitei culpabile a reprezentanților acesteia, recurenta solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurată, admiterea cererii întemeiată pe articolul 138 litera d din Legea nr.85/2006 și dispunerea ca pârâții să suporte în întregime datoriile la bugetul general consolidat al statului.
Examinând recursul în raport de actele, lucrările cauzei și dispozițiile legale în materie, Curtea a constatat că este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate.
Dincolo de faptul că recursul declarat de SECTOR 1 nu cuprinde critici aduse hotărârii atacate (excepție făcând mențiunea recurentei în sensul că sentința atacată este nelegală și netemeinică) și respectiv considerentelor avute în vedere de judecătorul - sindic în formarea convingerii în baza căreia a pronunțat hotărârea, dar recurenta s-a rezumat în a reda considerații teoretice privind răspunderea administratorilor și prezentarea textelor de lege considerate ca având forță probantă în susținerea cererii întemeiată pe articolul 138 litera d din Legea nr.85/2006.
În aceste condiții, Curtea apreciază că toate susținerile recurentei structurate pe nedepunerea actelor contabile la lichidatorul judiciar (articolul 28 coroborat cu articolul 35 din Legea nr.85/2006) și nedepunerea bilanțurilor în perioada 2003 - 2006 la. SECTOR 1, nu reprezintă un temei pentru atragerea răspunderii conform articolului 138 litera d din legea nr.85/2006, din cel puțin două considerente:
Primul considerent este acela că actele despre care se face vorbire în articolul 28 din lege, sunt necesare judecătorului - sindic pentru formarea unei imagini complete asupra situației financiare a debitoarei, respectiv pentru verificarea activului și pasivului societății în vederea deschiderii procedurii prevăzute de Legea nr.85/2006 și notificării creditorilor societății.
Aceasta este și rațiunea pentru care depunerea actelor este obligatorie șise supune termenului prevăzut de articolul 35 din lege.
Al doilea considerent, este acela că nepunerea la dispoziția judecătorului sindic a documentelor și informațiilor prevăzute de articolul 28 din Legea nr.85/2006, ca urmare a refuzului administratorilor debitorului, se sancționează potrivit articolului 147 din lege și nu conform articolului 138 litera d din Legea nr.85/2006.
Apoi, se reține din cele patru rapoarte depuse de lichidatorul judiciar că nu s-au stabilit care au fost cauzele care au dus la insolvența societății.
Or, câtă vremenu s-au stabilit cauzele insolvenței, chiar dacă s-ar aprecia că nedepunerea actelor creează o prezumție relativă a neținerii contabilității în conformitate cu legea, tot nu este îndeplinită condiția cerută de legiuitor și anumeca fapta să fi cauzat starea de insolvență(articolul 138(1) din Legea nr.85/2006).
Prin urmare, fără cunoașterea cauzelor insolvenței, nu se știe dacă fapta/faptele administratorilor au cauzat insolvența, raportul de cauzalitate fiind obligatoriu a se dovedi pentru atragerea răspunderii întemeiată pe articolul 138 din lege, ceea ce în cauză nu s-a făcut.
În ce privește nedepunerea bilanțurilor după anul 2003, Curtea reține că nici această faptă nu poate fi apreciată ca fiind ilicită, atât în considerarea motivelor avute în vedere de judecătorul - sindic, dar mai ales constatând că SC R & T SRL a fost înmatriculată la 6.02.1993 pentru o durată de 10 ani,
Prin urmare, cum din înscrisurile emise de Registrul comerțului nu rezultă că durata societății s-a prelungit după expirarea celor 10 ani, apare că societatea a funcționat legal numai până la 6.02.2003.
Că este așa, rezultă și din faptul nepreschimbării certificatului de înmatriculare, motiv pentru care a operat dizolvarea de drept prevăzută de Legea nr.359/2004.
În aceste condiții, nu se poate aprecia ca faptă culpabilă nedepunerea bilanțurilor la. SECTOR 1 după anul 2003.
Așa fiind, reținând motivele avute în vedere pentrudeschiderea procedurii simplificateîmpotriva debitoarei SC R & T SRL la cererea lichidatorului numit de Registrul Comerțului, și lipsa dovezii privind faptele ilicite săvârșite de pârâți, constatându-se și că recurenta creditoare nu a dovedit întrunirea condițiilor necesare angajării răspunderii civile delictuale (articolul 998 Cod civil), condiții care nu se prezumă, Curtea apreciază că în cauză s-a pronunțat o hotărâre legală și temeinică în strictă concordanță cu legea, fapt ce înlătură incidența motivelor de modificare prevăzute de articolul 304 punctul 9 Cod procedură civilă sau altor motive în temeiul articolului 3041Cod procedură civilă, drept pentru care recursul a fi respins conform articolului 312(1) Cod procedură civilă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 împotriva sentinței comerciale nr.463/01.02.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr- contradictoriu cu intimații pârâți, și intimata debitoare SC SRL prin lichidator judiciar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24.04.2004.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex./26.05.2008
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Adriana BucurJudecători:Adriana Bucur, Marcela Câmpeanu, Eugenia Voicheci
