Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 523/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.523
Ședința Publică de la 6.04.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristina Scheaua
JUDECĂTOR 2: Alina Sekely Popa
JUDECĂTOR 3: Diana
GREFIER -
.
Pe rol fiind soluționarea cererilor de recurs formulate de recurentele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 și - GRUP SRL, împotriva sentinței comerciale nr.5414 din 10.12.2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, - SRL prin lichidator, DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 1, - -EX SRL, - SA, - B SA, - LEASING SA și - SRL.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, prin consilier juridic, recurenta - GRUP SRL, reprezentată de avocat dna., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:
Recurentele prezente, având pe rând cuvântul, au arătat că nu mai au alte cereri de formulat și înscrisuri de solicitat.
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și înscrisuri noi de solicitat, declară terminate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurenta Administrația Finanțelor Publice Sector 1, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului, modificarea în tot, a sentinței recurate și, pe fond, admiterea cererii de antrenare a răspunderii, în sensul obligării celor doi intimați și la plata în totalitate a obligațiilor fiscale cu care s-a înscris în tabelul definitiv al creanțelor.
Recurenta - GRUP SRL, prin apărător, solicită admiterea recursului, modificarea în tot, a sentinței atacate, în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a foștilor administratori potrivit art.138 lit.c din Legea nr.85/2006; fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față, deliberând, constată:
Prin sentința comercială nr. 5414/10.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială au fost respinse cererile formulate de creditorii Administrația Finanțelor Publice Sector 1 B, Sector 1, Grup și lichidatorul judiciar împotriva pârâților, ca neîntemeiate. În baza art. 132 alin 2 din Legea nr. 85/2006 s-a dispus închiderea procedurii de insolvență împotriva debitoarei S, precum și radierea debitoarei din registrul comerțului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a arătat că prin sentința comercială nr. 2378/23.11.2005, s-a dispus intrarea în procedura falimentului a societății debitoare, fiind desemnat lichidator judiciar. La data de 12.04.2006 creditoarea Sector 5 formulat cerere pentru atragerea răspunderii administratorilor societății debitoare și, în temeiul dispozițiilor art. 137 lit. d din Legea nr. 64/1995. De asemenea, și creditorii Administrația Finanțelor Publice Sector 1 B și Grup au formulat cereri de atragere a răspunderii împotriva acelorași pârâți, cereri întemeiate pe dispozițiile art. 137 lit. c,d și e din Legea nr. 64/1995 republicată. Creditorii au arătat că pârâții, în calitate de administratori ai societății debitoare, au făcut să dispară unele documente contabile și nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, aspect rezultat din nedepunerea bilanțurilor și raportărilor contabile la instituțiile abilitate și prin nepredarea actelor prevăzute de art. 33 din Legea nr. 64/1995. S-a mai precizat că pârâții se fac vinovați și de continuarea unei activități care ducea în mod vădit la insolvența societății și pentru nedepunerea unei cereri la tribunal în termen de 30 de zile de la încetarea plăților.
La termenul de judecată din data de 16.04.2008, lichidatorul judiciar a formulat cerere de atragere a răspunderii pârâților administratori ai debitoarei, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 138 lit. a și c din Legea nr. 85/2006. Ulterior și-a precizat cererea în sensul solicitării atragerii răspunderii numai în baza art. 138 lit. c din lege, motivat de împrejurarea că i-au fost predate actele contabile ale societății debitoare, iar din analiza efectuată nu a constatat încălcări ale dispozițiilor Legii nr. 82/1991, cu modificările ulterioare.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța a reținut că din relațiile emise de Oficiul Registrului Comerțului B rezultă că la data constituirii, calitatea de asociați o dețineau Marketing și pârâtul, acesta din urmă având și funcția de administrator în cadrul societății debitoare. Prin contractul de cesiune nr. 484/21.06.2004, asociatul Marketing a cesionat către pârâtul cele 19 părți sociale pe care le deținea la societatea debitoare, cesionarul dobândind și funcția de administrator în cadrul societății.
În rapoartele de activitate depuse, lichidatorul judiciar a arătat că sunt îndeplinite dispozițiile art. 138 lit. c din Legea insolvenței, întrucât pârâții au dispus continuarea unei activități care ducea în mod vădit la ajungerea în incapacitate de plăți. Din analiza indicatorilor economico-financiari reflectați în bilanțurile contabile depuse la Administrația Financiară a rezultat că la data de 31.12.2004, societatea înregistra datorii curente de 1.856.631 lei la o cifră de afaceri netă de 6.794.956 lei, pierderile înregistrate fiind de 617.908 lei.
Referitor la răspunderea administratorilor potrivit art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, s-a arătat că evidența contabilă, așa cum este reglementată de Legea nr. 82/1991, se referă la registrele contabile și situațiile financiare anuale, care trebuie să reflecte întreaga activitate a societății și nu vizează nedepunerea diverselor declarații cu privire la obligațiile de plată către bugetul de stat care au doar rolul de a stabili cuantumul obligațiilor de plată. Prin nedepunerea actelor contabile prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006 se poate deduce că administratorii debitoarei nu au ținut contabilitatea acesteia cu respectarea dispozițiilor legale, însă potrivit prevederilor art. 147 din lege, dispozițiile acesteia se completează cu cele ale codului d e procedură civilă, în măsura compatibilității lor. Faptul nedepunerii tuturor actelor contabile la dosarul cauzei nu echivalează obligatoriu cu faptul neținerii contabilității.
Judecătorul sindic a analizat prevederile art. 137 din Legea nr. 64/1995, dar a reținut că în cauză, nu s-a dovedit faptul contribuției la ajungerea debitoarei în stare de încetare de plăți.
S-a apreciat că, chiar în situația în care nedepunerea actelor contabile ar echivala cu neținerea contabilității conform legii, nu s-au prezentat dovezi din care să rezulte că fapta nedepunerii declarațiilor privind obligațiile de plată la bugetul de stat a condus (cauzat) la starea de insolvență.
Mai mult s-a arătat că, la termenul de judecată din data de 10.09.2008, lichidatorul judiciar a arătat că i-au fost puse la dispoziție majoritatea actelor contabile ale societății, iar din analiza acestora nu a constatat abateri de la prevederile Legii nr. 82/1991.
Referitor la incidența dispozițiilor art. 137 lit. c din Legea nr. 64/1995, s-a arătat că nu a fost probată împrejurarea că pârâții ar fi dispus în interes personal continuarea activității societății debitoare.
S-a reținut că nu s-a probat nici incidența faptei prevăzute de art. 137 lit. e din Legea nr. 64/1995 (actual art. 138 lit. e din Legea nr. 85/2006), deoarece lipsa actelor contabile ale societății nu creează o prezumție în legătură cu folosirea bunurilor sau creditelor societăți în alte scopuri. Nu poate fi primită afirmația creditorilor că potrivit art. 1082.civ. și art. 374.com. cupa pârâților este prezumată, mandatul comercial fiind prezumat cu titlu oneros, deoarece doar în raporturile administratorului cu societatea sunt aplicabile reglementările referitoare la mandat, în raporturile cu terții nefiind aplicabile regulile referitoare la mandat. Natura juridică a răspunderii persoanelor prevăzute la articolul menționat este aceea a unei răspunderi speciale, care împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale, ceea ce înseamnă că trebuie să fie îndeplinite condițiile art. 998-999.civ.
S-a concluzionat că nu se poate angaja răspunderea administratorilor societății debitoare, în temeiul art. 138 lit. c,d și e din Legea nr. 85/2006, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege.
După inventarierea bunurilor din patrimoniul debitoarei, acestea au fost evaluate și valorificate, obținându-se suma de 42.400 lei. După încasarea prețului vânzării a fost întocmit planul de distribuire, fiind distribuite fondurile obținute din vânzarea bunurilor, respectiv suma de 33345 lei către creditori, diferența de 9.055 lei reprezentând cheltuieli de lichidare. Bunurile mobile cu grad de uzură mare au fost casate potrivit hotărârii adunării generale a creditorilor din data de 03.11.2008. La termenul de judecată din data de 10.12.2008 s-a aprobat raportul final de activitate întocmit de către lichidatorul judiciar.
Constatând îndeplinite condițiile art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, respectiv judecătorul sindic a aprobat raportul final, toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite și fondurile nereclamate au fost depuse la bancă, s-a dispus închiderea procedurii și radierea debitoarei din registrul comerțului.
Împotriva sentinței comerciale nr. 5414/10.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială au declarat recurs în termen legal recurenții Administrația Finanțelor Publice Sector 1 B și Grup
În recursul declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice Sector 1 B s-a susținut că sunt îndeplinite condițiile art. 137 lit. c și d din Legea nr. 64/1995 (art. 138 lit. c și d din Legea nr. 85/2006) pentru atragerea răspunderii personale patrimoniale a administratorilor societății.
S-a arătat că administratorii se fac vinovați de săvârșirea faptei prevăzute de dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006, deoarece au continuat activitatea societății în condițiile în care aceasta nu obținea nici un venit, acumulând datorii pe care nu le puteau achita la termenele legale. În acest sens s-a precizat că cei doi administratori au acționat în baza unui mandat comercial, intrând în zona răspunderii civile contractuale, iar potrivit dispozițiilor art. 1082.civ. culpa este prezumată. Au fost invocate și prevederile art. 1540.civ. conform cărora mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar și pentru culpa în executarea mandatului. În cazul în care mandatul are caracter oneros, nu este necesară dovedirea raportului de cauzalitate dintre faptele ilicite ale administratorilor, în calitate de mandatari, și prejudiciul creat bugetului de stat, prin intrarea în faliment a debitoarei. În drept au fost invocate dispozițiile art. 3041pr.civ. și art. 304 pct. 9.pr.civ.
Recurenta Grup susținut că pârâții și au făcut să dispară unele documente contabile, nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, aspect rezultat din nedepunerea bilanțurilor și rapoartelor contabile la instituțiile abilitate și din nedepunerea actelor prevăzute de art. 33 din Legea nr. 64/1995 republicată. De asemenea, s-a invocat faptul că pârâții se fac vinovați de continuarea unei activități care ducea în mod vădit la insolvența societății și pentru nedepunerea la tribunal a unei cereri în termen de 30 de zile de la încetarea plăților. administratori ai debitoarei au determinat cu bună știință falimentul societății, întrucât în perioada în care au condus nu au luat măsurile adecvate pentru funcționarea normală a acesteia, lichidatorul judiciar apreciind că sunt incidente prevederile art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2006. Au fost expuse prevederile legale care instituie obligativitatea administratorului statutar al societății comerciale de a organiza și conduce contabilitatea potrivit legii. S-a menționat că în raportul de activitate al lichidatorului judiciar s-a făcut dovada raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită, culpabilă, a administratorilor, constând în dezinteresul în ceea ce privește funcționarea normală a societății și în condiții de legalitate și prejudiciul cauzat creditorilor prin neplata datoriilor acestora. S-a mai arătat că, fiind pe tărâmul răspunderii contractuale, culpa este prezumată, potrivit art. 1082.civ. iar răspunderea trebuie apreciată în abstracto, cu mai multă rigurozitate, avându-se în vedere că s-a acționat în temeiul unui mandat comercial.
Analizând recursurile prin prisma motivelor de recurs expuse și care vizează dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041.pr.civ. se constată că nu sunt fondate.
Nu este întemeiată afirmația recurentei Administrația Finanțelor Publice Sector 1 B în sensul că intimații administratori ai debitoarei se fac vinovați de săvârșirea faptei prevăzute de art. 137 lit. c din Legea nr. 85/2006, deoarece au continuat activitatea societății în condițiile în care aceasta nu obținea nici un venit. Condiția prevăzută de textul de lege arătat este ca intimații să fi continuat activitatea societății debitoare spre starea de insolvență a acesteia în interesul lor personal. Însă, în cauză, nu s-a făcut vreo dovadă a existenței unui interes personal al intimaților-pârâți cu privire la continuarea activității debitoarei, deși, în mod vădit, acesta conducea la starea de insolvență.
Teoria mandatului comercial, prevederile art. 1082.civ. referitoare la prezumția de culpă și cele ale art. 1540.civ. ce privesc gradul de vinovăție sunt aplicabile în domeniul răspunderii contractuale, întemeiată pe contractul de mandat dintre societatea debitoare și administratorii acesteia. Nu sunt aplicabile în cadrul răspunderii bazate pe prevederile art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2006, întrucât acestea reglementează o răspundere specială care împrumută caracteristicile răspunderii civile delictuale. Ca urmare, trebuie dovedită îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale, prevăzute de dispozițiile art. 998-999.civ. respectiv fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și vinovăția.
De asemenea, nu s-a probat susținerea că administratorii societății au determinat cu bună știință falimentul acesteia, iar împrejurarea că nu au luat măsurile adecvate pentru funcționarea normală a debitoarei, ceea ce echivalează cu un management defectuos nu se încadrează în vreuna dintre faptele enumerate de dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În ceea ce privește săvârșirea faptei prevăzute de dispozițiile art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, nedepunerea la dosar a tuturor actelor contabile solicitate de lichidatorul judiciar și nedepunerea la instituțiile abilitate a bilanțurilor și rapoartelor contabile poate conduce la prezumția că administratorii societății debitoare nu au ținut contabilitatea în conformitate cu prevederile legale. Însă, pentru antrenarea răspunderii prevăzute de articolul de lege arătat, nu este suficientă numai dovedirea săvârșirii faptei ilicite și a prejudiciului, ci este necesară dovedirea și a legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, în speță a faptului că neținerea culpabilă a evidenței contabile conforme cu legea a cauzat starea de insolvență a Cum o astfel de legătură de cauzalitate nu a fost probată în cauză, și cum culpa administratorilor debitoarei nu poate fi prezumată, se constată că nu sunt întrunite condițiile legale pentru a fi atrasă răspunderea administratorilor în temeiul art. 138 lit. din Legea insolvenței.
Neîndeplinirea obligației de a depune la tribunal o cerere pentru constatarea stării de insolvență în termen de 30 de zile de la apariția acesteia, obligație prevăzută de dispozițiile art. 33 din Legea nr. 64/1995 (actual art. 27 din Legea nr. 85/2006), nu constituie vreuna dintre faptele prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006 (art. 137 din Legea 64/1995), de natură să atragă răspunderea persoanelor prevăzute lege. Ea este sancționată ca fiind infracțiunea de bancrută simplă de dispozițiile art. 143 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Având în vedere aceste considerente, se apreciază că recursurile nu sunt fondate, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. 1.pr.civ. vor fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurentele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 și - GRUP SRL, împotriva sentinței comerciale nr.5414 din 10.12.2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, - SRL prin lichidator, DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 1, - -EX SRL, - SA, - B SA, - LEASING SA și - SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 06.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
Red. /2 ex/ 05.05.2009
Președinte:Cristina ScheauaJudecători:Cristina Scheaua, Alina Sekely Popa, Diana
