Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 524/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 524
Ședința Publică de la 5.05.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristina Scheaua
JUDECĂTOR 2: Alina Sekely Popa
JUDECĂTOR 3: Georgeta
GREFIER - -
Pe rol fiind, soluționarea cererilor de recurs, formulate de recurentele AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2, împotriva sentinței comerciale nr.4065 din 30.10.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, și - SRL prin lichidator judiciar.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns intimații
și, reprezentați de avocat dna., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Intimații prezenți, prin apărător, au arătat că nu mai au alte cereri de formulat și înscrisuri de administrat.
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, declară terminate dezbaterile și acordă cuvântul în recurs.
Intimații și, prin apărător, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii de fond ca fiind legală și temeinică; depun la dosar concluzii scrise, arătând totodată, că nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față, deliberând, constată:
Prin sentința comercială nr. 4065/30.10.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială au fost respinse ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților și. A fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 2 B în contradictoriu cu pârâții. În baza art. 131 din Legea nr. 85/2006 a fost închisă procedura insolvenței împotriva debitorului și s-a dispus radierea societății debitoare din registrul comerțului. În baza art. 135 din lege s-a dispus notificarea sentinței de închidere a procedurii și plata către lichidatorul judiciar a sumei de 2000 lei necesară pentru acoperirea cheltuielilor de lichidare și a retribuției, din fondul prevăzut de art. 4 din Legea nr. 85/2006.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a arătat că, prin sentința comercială 986/20.05.2005 s-a deschis procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995 împotriva debitoarei și s-a numit administrator judiciar. Creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 2 Bas olicitat obligarea pârâților și, în calitate de administratori ai debitoarei la suportarea pasivului acesteia reprezentat de cuantumul datoriilor la bugetul de stat în sumă de 1.505.409 lei. Cererea a fost motivată în sensul că debitoarea a încălcat prevederile nr.OG 68/1997 privind procedura de întocmire și depunere a declarațiilor de impozite și taxe și nu a depus nici un bilanț contabil, iar pârâții, în calitate de administratori ai debitoarei au dispus, în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit la încetarea de plăți. În drept au fost invocate dispozițiile art. 137 lit. c și d din Legea nr. 64/1995, cu modificările ulterioare.
S-a mai menționat că, prin întâmpinare, pârâții au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, deoarece, începând cu data de 12.02.2003, au fost revocați din funcția de administratori ai debitoarei și au cesionat integral părțile sociale către doi cetățeni egipteni. Odată cu modificarea actului constitutiv a fost întocmit și procesual verbal de predare-primire a patrimoniului, a arhivei și formularelor cu regim special ale debitoarei, asociații cesionari preluând activul și pasivul, iar modificările au fost înregistrate la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bistrița -
Prin sentința comercială nr. 720/24.03.2006 Tribunalul București - Secția a VII- a Comercială a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților, a respins ca neîntemeiată cererea creditoarei Administrația Finanțelor Publice Sector 2 B și, în baza art. 130 din Legea nr. 64/1995, a dispus închiderea procedurii împotriva
Sentința de mai sus a fost atacată cu recurs și, prin decizia comercială nr. 2388/R/18.09.2006 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI- a Comercială, a fost admis recursul formulat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 2 B și a fost casată sentința menționată, cauza trimițându-se spre rejudecare la instanța de fond unde s-a constituit dosarul nr-. În motivarea deciziei s-a consemnat că, prin rapoartele de activitate întocmite de către lichidatorul judiciar, s-a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a administratorilor debitoarei în baza art. 137 alin.1 lit. c și d din Legea nr. 64/1995 și că nu au fost înlăturate în mod motivat concluziile lichidatorului, astfel că se impune efectuarea unei expertize contabile.
În fond după casare, s-a realizat expertiza contabilă în care se menționează cu nu pot fi reținute în sarcina pârâților nici una dintre faptele prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Din analiza actelor dosarului, judecătorul sindic a reținut că pârâții și au îndeplinit calitatea de asociați și administratori ai debitoarei până la data de 12.02.2003, când prin act adițional la actul constitutiv al societății înregistrat la registrul comerțului a fost schimbat atât sediul social din municipiul B N în B și s-au schimbat și asociații și administratorii debitoarei care au devenit și.
Având în vedere că pârâții și au îndeplinit calitatea de administratori ai debitoarei în perioada anterioară deschiderii procedurii, s-a apreciat că nu este întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a lor, cu motivarea că art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu distinge între conducătorii în funcție la data deschiderii procedurii și cei anteriori.
Față de actele depuse de pârâți la dosar, adică bilanț contabil încheiat la data de 30.06.2002 înregistrat la Administrația Finanțelor Publice B sub nr. 23172, proces verbal de control încheiat la 16.01.2003 de către Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială a jud. B-N, declarație privind obligațiile de plată la bugetul de stat pentru luna decembrie 2002, inventar general în luna decembrie 2002, declarații pentru luna noiembrie și decembrie 2002 privind asigurările sociale de stat, s-a apreciat că anterior anului 2003, pârâții și-au îndeplinit obligația de a întocmi documentele financiar-contabile și au efectuat raportările lunare potrivit legislației în vigoare. Faptul că, începând cu anul 2003, nu au mai fost depuse documente financiar-contabile la instituția abilitată nu este imputabil foștilor administratori care nu mai aveau calitatea de administratori ai debitoarei.
S-a mai reținut că susținerea creditoarei potrivit căreia pârâții au dispus continuarea unei activități în interes personal și care ducea la insolvență nu este probată. Creditoarea ar fi trebuit să indice, în concret, și să probeze fapta pârâților, omisivă sau comisivă, prin care aceștia ar fi determinat insolvența debitoarei. Pentru a se dovedi ținerea contabilității fictive ar fi trebuit să existe probe din care să rezulte că înregistrările în contabilitate nu au avut la bază documentele corespunzătoare, au fost alterate în scopul prezentării unei situații false, au fost încălcate și sancționate anumite abateri de la legea fiscală. Dimpotrivă, pârâții au probat că au depus diligențele necesare conducerii activității debitoarei pe perioada mandatului lor.
S-a mai considerat că reclamanta-creditoare nu a demonstrat îndeplinirea condițiilor necesare atragerii răspunderii civile delictuale, condiții care nu se prezumă, ci trebuie dovedite, respectiv raportul de cauzalitate dintre fapta pârâților și prejudiciu.
În concluzie s-a arătat că va fi respinsă cererea privind atragerea răspunderii pârâților.
Din demersurile lichidatorului judiciar a rezultat că debitoarea nu figurează cu bunuri mobile sau imobile în patrimoniu și nu deține nici disponibilități bănești, care să permită acoperirea creanțelor.
Ca urmare, în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006 s-a dispus închiderea procedurii și notificarea sentinței de închidere conform art. 135 din lege, precum și radierea societății debitoare din registrul comerțului și plata onorariului de lichidator.
Împotriva sentinței comerciale nr. 4065/30.10.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială au declarat recurs în termen legal recurentele-creditoare Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și Administrația Finanțelor Publice Sector 2
În recursul declarat de recurenta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului s-a invocat încălcarea principiului contradictorialității și a dreptului la apărare, deoarece recurenta a luat cunoștință despre existența prezentului dosar din Buletinul Procedurilor Insolvenței nr. 3215/2007, și nici un act procedural nu a fost comunicat către, încălcându-se prevederile art. 85 și urm. pr.civ.
De asemenea, s-a invocat faptul că lichidatorul judiciar nu a verificat cauzele concrete care au determinat nevirarea de către debitoare a contribuțiilor la Fondul național unic de asigurări sociale și de sănătate, raportat la obligațiile angajatorilor prevăzute în Legea nr. 145/1997 privind asigurările de sănătate, și nu a menționat persoanele din conducerea societății debitoare din vina cărora nu au fost plătite contribuțiile la acest fond.
Recurenta Sas usținut și că judecătorul sindic nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art. 138 și următoarele din Legea nr. 85/2006, deoarece faptele trebuiau privite în contextul stării de insolvență a debitoarei, iar, prin aceste fapte, debitoarea a fost lipsită de lichidități tocmai pentru că a fost administrată cu rea-credință sau cu neglijență, creditorii nemaiputându-și recupera creanțele.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 5 și ale art. 304 pct. 9.pr.civ.
Recurenta Administrația Finanțelor Publice Sector 2 Bac riticat hotărârea atacată ca netemeinică și nelegală invocând că în mod greșit instanța de fond a considerat că nu a fost dovedită fapta pârâților prevăzută de dispozițiile art. 137 lit. d din Legea nr. 64/1995, în prezent art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006. În acest sens a arătat că instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile legale din Legea nr. 31/1990 (art. 73 alin.1 lit.c, art. 1442alin.1) și din Legea nr. 82/1991 modificată care prevăd că administratorii societății sunt solidar răspunzători pentru ținerea registrelor cerute de lege, iar răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului. Cu privire la incidența dispozițiilor art. 137 lit. d din lege, recurenta a menționat că nu putea fi obligată și nu avea cum să dovedească existența unor fapte negative, iar instanța de fond a reținut greșit că prin prezentarea raportării contabile pentru primul semestru al anului 2002, declarației privind obligațiile de plată la bugetul de stat aferentă lunii decembrie 2002, inventarului general încheiat pentru decembrie 2002 și a declarațiilor privind asigurările sociale de stat aferente lunilor noiembrie și decembrie 2002, pârâții pot justifica lipsa tuturor celorlalte documente contabile pe care ar fi trebuit să le depună la organele fiscale.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9.pr.civ.
Analizând recursurile prin prisma motivelor de recurs expuse și care vizează dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9.pr.civ. și art. 3041.pr.civ. se constată că nu sunt fondate.
Cu privire la recursul declarat de recurenta, se constată că aceasta nu a figurat în calitate de creditoare în cadrul procedurii de insolvență. Astfel, la data de 12.08.2005, la dosar, lichidatorul judiciar a depus, odată cu raportul de activitate preliminar și tabelul preliminar al obligațiilor debitoarei, tabel în care figurează numai creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 2 B cu o creanță de 1.365.062,62 lei și care a fost afișat la ușa instanței la data de 12.08.2005.
Potrivit dispozițiilor art. 87 alin.1 din Legea nr. 64/1995, "debitorul, creditorii și orice altă parte interesată vor putea să formuleze contestații cu privire la creanțele și drepturile de preferință trecute de administrator în tabelul preliminar sau înlăturate, precizând totodată și motivele".
Se constată că nu a formulat declarație de creanță în termenele legale în cadrul procedurii insolvenței și, totodată, nu a formulat nici contestație la tabelul preliminar al obligațiilor debitoarei, tabel care a fost afișat la ușa instanței, potrivit dispozițiilor Legii nr. 64/1995.
Ca urmare, această recurentă nu a figurat ca parte și nu a fost citată în calitate de creditoare nici la soluționarea acțiunii având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a pârâților și și nici în cursul desfășurării procedurii insolvenței.
Susținerea recurentei în sensul încălcării dreptului la apărare și a principiului contradictorialității prin necitarea în cadrul procedurii insolvenței nu poate fi reținută, atâta timp cât aceasta avea dreptul să se înscrie la masa credală, dar nu a formulat declarație de creanță în cadrul procedurii insolvenței, și nici nu a contestat tabelul preliminar al creditorilor.
Referitor la critica în sensul că lichidatorul judiciar nu virat contribuțiile la Fondul național unic de asigurări sociale și de sănătate și nu a menționat persoanele vinovate de acest lucru, se apreciază că nevirarea acestor contribuții s-a datorat stării de insolvență a debitoarei.
Cu privire la criticile cuprinse în recursul declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice Sector 2 B și cea a recurentei referitoare la administrarea cu rea-credință și neglijență a societății debitoare, se constată că, în urma rejudecării cauzei după casare, s-a efectuat un raport de expertiză contabilă de către expert contabil. În acesta s-a arătat că perioada supusă expertizării nu poate excede datei de 12.02.2003, dată la care, pentru cei doi pârâți, a încetat calitatea lor de administratori ai debitoarei și, în consecință, a încetat și calitatea lor de persoane obligate să organizeze și să conducă contabilitatea societății debitoare.
Expertul a analizat actele contabile care au făcut obiectul expertizării, respectiv: bilanțurile și balanțele sintetice care au stat la baza întocmirii lor la sfârșitul exercițiilor financiare încheiate la 31.12.2000, 31.12.2002, cu dovada de depunere la organele fiscale, respectiv la Administrația Finanțelor Publice B, în termenele prevăzute de lege, raportarea contabilă semestrială încheiată la 30.06.2001. depusă la organele fiscale competente sub nr. 6390/06/27.07.2001, situația activelor, datoriilor și capitalurilor proprii încheiată la 30.06.2002, depusă la organele fiscale competente sub nr. 23172/27.07.200, inventarul general al bunurilor pe grupe la 31.12.2002, declarația pe luna decembrie 2002 privind obligațiile de plată la bugetul de stat, declarația pe luna decembrie 2002 privind plata impozitului pe salarii și privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor de stat, procesul-verbal de control nr. 14/16.01.203 al și procesul verbal de control nr. 6/08.02.2003 al Casei de asigurări de Sănătate B-
În raportul de expertiză contabilă s-a reținut că: în perioada supusă expertizării și care coincide cu cea în care pârâții au deținut calitatea de persoane responsabile pentru organizarea și conducerea contabilității, au fost întocmite situații financiare care au fost înregistrate corespunzător la organele fiscale teritoriale, conform normelor specifice în vigoare la acea dată; evidențele contabile reflectă în mod satisfăcător starea patrimonială reală a activelor și pasivelor societății; principalele declarații prevăzute de lege pentru obiectul de activitate la societății au fost întocmite în concordanță cu datele înregistrate în balanțele analitice și sintetice periodice, în actele de control enumerate s-a consemnat că, pe perioada supusă controlului și care acoperă intervalul de timp de la înființarea societății până în luna ianuarie 2003, "declarațiile sunt corect întocmite și depuse la termen" și " societatea și-a constituit corect contribuția și a plătit-o la termen", " s-a respectat legislația în vigoare"; faptul că societatea debitoare a înregistrat pierderi, nu poate constitui un motiv de atragere a răspunderii prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Concluziile raportului de expertiză contabilă sunt în sensul că societatea debitoare a ținut o evidență contabilă conformă cu reglementările în vigoare, a întocmit și depus la organele fiscale locale situațiile financiare, evidențele contabile care au stat la baza întocmirii situaților financiare și a raportărilor periodice prevăzute de lege reflectă realitatea consemnată în documentele primare, și că nu pot fi reținute ca fiind imputabile în sarcina pârâților în cauză nici una dintre faptele prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Din cele arătate, se deduce că judecătorul sindic a reținut în mod întemeiat că nu sunt întrunite condițiile art. 137 lit. d din Legea nr. 64/1995 (respectiv art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006) pentru atragerea răspunderii patrimoniale a pârâților, întrucât s-a făcut dovada că, pe perioada cât pârâții au deținut funcția de administratori ai societății debitoare, aceștia au respectat obligațiile prevăzute de Legea nr. 31/1990 și de Legea nr. 82/1991 cu privire la ținerea evidenței contabile, la întocmirea situațiilor financiare și a raportărilor periodice prevăzute de lege.
Așa cum a precizat și expertul contabil, chiar dacă s-ar fi constatat că o parte a declarațiilor privind obligațiile de plată datorate bugetului de stat nu au fost depuse la organele fiscale, acest fapt constituie contravenție potrivit art. 35 pct. e din Legea nr. 82/1991 și se sancționează cu amendă. Nedepunerea declarațiilor referitoare la obligațiile de plată la bugetul de stat la organele fiscale nu a determinat starea de insolvență a debitoarei și deci nu poate atrage răspunderea în condițiile textului de lege sus-menționat, nefiind dovedită legătura de cauzalitate dintre faptă și ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
Referitor la motivul de recurs cuprins în ambele recursuri, motiv constând în dezinteresul pârâților-administratori ai societății debitoare cu privire la administrarea acesteia sau la reaua-credință sau neglijență în administrare, se constată că, așa cum a reținut și prima instanță, nu s-a făcut dovada că pârâții au dispus, în interes personal, continuarea activității societății debitoare, activitate care ducea la încetarea de plăți. Deci, nu se poate reține în sarcina lor săvârșirea faptei prevăzute de dispozițiile art. 137 lit. c din Legea nr. 64/1995 ( respectiv art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2006).
Față de considerentele expuse, se apreciază că recursurile nu sunt fondate, astfel că, în baza art. 312 alin.1 pr.civ. vor fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI D E:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurentele AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2, împotriva sentinței comerciale nr.4065 din 30.10.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, și - SRL prin lichidator judiciar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 05.05.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
Red. /2 ex./ 28.05.2008
Președinte:Cristina ScheauaJudecători:Cristina Scheaua, Alina Sekely Popa, Georgeta
