Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 547/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA Nr.547/ DOSAR Nr-
Ședința publică din 29 octombrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Gabriela Comșa președinte de secție
- - - - judecător
- - - - judecător
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții și împotriva sentinței civile nr.104/S din 12 martie 2009, pronunțate de judecătorul - sindic în dosarul nr- al Tribunalului Covasna.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa recurenților pârâți și, precum și a intimatului reclamant 2000
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 22 octombrie 2009, potrivit încheierii de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 29 octombrie 2009.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Constată că prin sentința civilă cu nr. 104/S/12.03.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul susmenționat a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul lichidator judiciar 2000 împotriva pârâților și și în consecință au fost obligați la plata unei părți din pasivul debitoarei după cum urmează: suma de 483.800 lei personal de către pârâtul și suma de 144.999 lei în solidar de către ambii pârâți.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că creditele societăți comerciale Euro au fost folosite atât în scop personal de către cei doi pârâți cât și în folosul unei alte persoane. Pârâtul nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță la interogatoriu iar apărările celui de-al doilea pârât sunt neîntemeiate. Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că numitul a avut calitatea de director general al societății falite, iar dispozițiile de plată prin care s-au făcut plăți preferențiale poartă semnătura ambilor pârâți.
Împotriva sentinței civile susmenționate au declarat recurs cei doi pârâți, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor sale de recurs, pârâtul critică sentința primei instanțe întrucât judecătorul fondului a stabilit în mod aleatoriu sumele la care a dispus obligarea la plata a celor doi pârâți. În perioada în care a fost administrată societatea nu a fost produsă nicio paguba creditorilor, iar după data de 01.03.2007 pârâtul nu mai avea calitatea de administrator al societății falite. Modul în care instanța de fond a calculat obligațiile de plata în sarcina recurentului este nelegal și în opinia acestuia sentința este practic nemotivată în fapt. S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru analiza temeinică a situației de fapt și de drept.
Au fost invocate prevederile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor sale de recurs pârâtul critică hotărârea instanței întrucât aceasta a acordat altceva decât s-a cerut. Susține recurentul pârât că lichidatorul judiciar a solicitat obligarea în solidar a pârâților la plata unei părți din pasivul societății, iar judecătorul fondului a stabilit răspunderea individuală a recurentului pârât.
Mai susține acesta că după data intrării în vigoare a legii insolvenței recurentul nu mai avea calitatea de administrator al societății Euro, astfel încât nu se poate stabili nicio răspundere în sarcina sa. Suma la care s-a dispus obligarea sa de către instanța de fond este cea cu care recurentul împrumutase anterior societatea debitoare pentru ca aceasta să își poată desfășura activitatea. Arată recurentul pârât că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii patrimoniale, că nu au fost săvârșite fapte de natura celor prevăzute la art. 138 lit.e și g din Legea nr. 85/2006 și că acest act normativ nu retroactivează. În acest sens susține recurentul că nu îi poate fi imputată efectuarea de plăți după data deschiderii procedurii falimentului întrucât nu este persoana răspunzătoare de aceste operațiuni juridice, ci altcineva.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 Cod procedură civilă.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de către lichidatorul judiciar.
Recursurile au fost legal timbrate.
În cauză, intimatul lichidator judiciar 2000 a formulat întâmpinare, solicitând respingerea ambelor recursuri și menținerea sentinței atacate, cu motivarea că judecătorul sindic a reținut corect situația de fapt și de drept dedusă judecății. Arată lichidatorul că societatea debitoare a intrat în încetare de plăți în luna ianuarie 2007, aspect constatat de către judecătorul sindic prin sentința de deschidere a procedurii de insolvență. Pârâtul recurent avea calitatea de director general al falitei iar contractul său de muncă a fost desfăcut la data de 04.01.2008 prin decizia cu nr.1/2008 emisă de către lichidatorul judiciar. Nu este incident motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct.6 Cod procedură civilă întrucât judecătorul sindic a stabilit și a individualizat în mod corect limitele răspunderii patrimoniale pentru fiecare dintre cei doi pârâți în baza probelor administrate. În ceea ce îl privește pe pârâtul, intimatul susține că susținerile acestuia sunt eronate. Judecătorul sindic a arătat motivul pentru care a dispus obligarea celor doi pârâți la plata în solidar a sumei de 144.999 lei, iar pe de altă parte recurentul susmenționat a avut calitatea de administrator al societății falite.
Ambele recursuri au fost legal timbrate.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința civilă atacată, față de motivele invocate, Curtea constată că recursurile sunt nefondate.
Pentru a fi atrasă răspunderea personala a administratorului unei societăți în baza dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 cu modificările ulterioare, este necesar ca partea interesată să facă dovada îndeplinirii condițiilor art. 998 Cod Civil, respectiv a existenței unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, existenței unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăției celui care a cauzat prejudiciul respectiv.
În cauză, cererea de obligare a ambilor recurenți pârâți la plata în solidar a unei părți din pasivul societății EUROT. a fost formulată de către lichidatorul judiciar la data de 11.09.2008, și a fost întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Aceste dispoziții legale preiau aproape integral dispozițiile Legii nr. 64/1995, respectiv ale art. 137 alin.1 din actul normativ susmenționat, și care acordă posibilitatea judecătorului sindic de a dispune - în condițiile textului - obligarea la plată a persoanelor vinovate de ajungerea societății în stare de insolvență.
Nu este fondată deci susținerea recurentului vizând nelegalitatea sentinței civile atacate pentru faptul încălcării principiului neretroactivității legii civile. Independent de data deschiderii procedurii falimentului esențial în speță este îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006 (fost art. 137 din Legea nr. 64/1995) și aceasta întrucât - așa cum s-a arătat - temeiul juridic al angajării răspunderii pentru fapta proprie este același, singura diferență constând in sfera persoanelor răspunzătoare în baza art. 998-999 Cod Civil. (mai restrânsă în vechea lege).
Din probele administrate (chitanțe, state de plată, cererea de chemare în judecată din dosarul nr-, raport al lichidatorului judiciar) rezultă că cererea de deschidere a procedurii insolvenței a fost formulată la data de 15.01.2007 și admisă prin sentința civilă cu nr. 180/01.03.2007, când intrase deja în vigoare Legea nr. 85/2006. Deschiderea procedurii falimentului a fost dispusă prin sentința civilă cu nr. 827/28.06.2007. Mai rezultă că ambii pârâți recurenți au exercitat acte de administrare a societății falite anterior deschiderii procedurii insolvenței ( recurentul până la data de 05.02.2007 iar recurentul pârât ulterior acestei date - act adițional fila 430 dosar Tribunal).
Mai rezultă, de asemenea, că în speță sunt îndeplinite condițiile legale pentru angajarea răspunderii personale patrimoniale a celor doi pârâți recurenți, fiind irelevantă critica pârâtului în sensul nelegalei stabiliri de către judecătorul sindic al unei răspunderi personale individuale, contrar a ceea ce s-a cerut de către lichidatorul judiciar, cum eronat susține recurentul. Răspunderea pentru fapta proprie este de natură delictuală, și fiecare dintre cei obligați la plată poate fi urmărit pentru debit, la libera alegere a creditorului urmăritor. Nimic nu împiedică însă stabilirea în concret de către judecător a obligației de plată distinct pentru fiecare dintre cei doi pârâți, în raport cu contribuția sa la producerea prejudiciului și față de forma vinovăției fiecăruia. Esențial este că oricare dintre recurenți poate fi urmărit pentru întreaga datorie, el având ulterior drept de regres în contra celuilalt.
Așa fiind, și această critică va fi înlăturată.
Nu poate fi reținută nici critica vizând nemotivarea hotărârii atacate, întrucât judecătorul fondului a analizat probele administrate și a reținut corect situația de fapt și de drept dedusă judecății.
Este dovedită în speță vinovăția pârâților recurenți pentru ajungerea societății EUROT. în stare de insolvență, din conținutul raportului inițial întocmit de către lichidatorul judiciar, coroborat cu conținutul sentinței civile de deschidere a procedurii falimentului (irevocabilă) rezultând că debitoarea avea datorii mari la bugetul de stat, că au fost efectuate de către organele financiare mai multe controale, constatându-se existența unor fapte de natură penală și că - notificați fiind de către lichidatorul judiciar ulterior deschiderii procedurii falimentului - niciun pârât nu s-a prezentat pentru inventarierea bunurilor societății falite. A fost formulată astfel de către lichidatorul judiciar plângere penală, în urma căreia s-a reușit predarea gestiunii (acte filele 77,78,82, proces verbal de predare-primire din data de 24.04.2008 - fila 146 dosar), evaluarea bunurilor mobile, cu întocmirea raportului aferent de către intimat.
Societatea a intrat în încetare de plăți din anul 2006 însă veniturile obținute de aceasta anterior deschiderii procedurii insolvenței (01.03.2007) cât și ulterior au fost folosite de falită - prin reprezentanții săi - pentru îndestularea anumitor creditori în dauna celor înscriși la masa credală cu creanțe mult mai vechi. (acte filele 4-13 dosar Tribunal - balanțe de verificare și chitanțe). Nu poate fi reținută apărarea recurentului în sensul că suma de bani la care a fost obligat de către prima instanță (483.800 lei) reprezintă un credit acordat societății ce trebuia sa îi fie în mod justificat returnat de către falită deoarece recurentul - ca și creditor chirografar - avea posibilitatea de a solicita înscrierea sa în tabelul de creanțe cu suma susmenționată și de a încerca să se îndestuleze potrivit art. 123 din legea insolvenței, ceea ce în speță nu s-a făcut.
Este deci dovedită săvârșirea de către cei doi recurenți pârâți a faptelor prevăzute de art. 138 alin.1 lit.a, e și g din Legea nr. 85/2006, astfel încât criticile acestora nu pot fi reținute.
Față de cele arătate anterior, constatându-se că în mod legal și temeinic prima instanță a dispus obligarea recurenților la plata sumelor cuprinse în dispozitivul hotărârii, văzându-se prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006, coroborate cu cele ale art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursurile declarate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de către recurenții pârâți și împotriva sentinței civile cu nr.104/S/12.03.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul susmenționat, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 29 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Laura Fețeanu
- - - - - -
Grefier,
Red.: / 27.11.2009
Tehnored.: / 8.12.2009 / -5 ex-
Judecător sindic:
Președinte:Gabriela ComșaJudecători:Gabriela Comșa, Laura Fețeanu, Alina Gabriela
