Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 546/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA Nr.546/ DOSAR Nr-
Ședința publică din 29 octombrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Gabriela Comșa președinte de secție
- - - - judecător
- - - - judecător
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr.1296/Sind din 1 iunie 2009, pronunțate de judecătorul - sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat recurentului pârât, și a intimatei reclamante Euro prin lichidator judiciar
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 22 octombrie 2009, când partea prezentă a pus concluzii potrivit încheierii de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 29 octombrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 29.09.2008 la această instanță reclamanta, în calitate de lichidator al debitoarei EURO - în faliment, a chemat în judecată pârâtul, în calitate de administrator social al debitoarei, solicitând atragerea răspunderii personale materiale a pârâtului, până la concurența sumei de 60.800 lei.
În motivarea de fapt a acțiunii reclamanta a menționat că în luna noiembrie 2005 administratorul debitoarei a vândut din patrimoniul societății autoturismului Audi A8 cu suma de 34400 lei, deși valoarea lui contabilă era de 80000 lei.
Prin întâmpinare pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, arătând că nu poate fi vorba de suma de 60800 lei, ci eventual de suma de 45600 lei. Se mai arată că autoturismul a fost achiziționat în cursul anului 2003, cu 2 ani înainte de valorificarea acestuia și a deservit societatea, rulând aproximativ - Km. Astfel, acest autoturism a fost valorificat la prețul pieței, având în vedere vechimea acestuia și rulajul de aproximativ - Km. și faptul că avea defecțiuni grave la motor și parbrizul spart. Se arată că pârâtul nu a avut intenția de a sustrage autoturismul de la urmărirea creditorilor, având în vedere că în acea perioadă a creditat societatea ca și persoană fizică. Debitele societății s-au adunat datorită faptului că unul din clienții societății a încetat să mai facă plăți. Se consideră că nu sunt întrunite cumulativ condițiile răspunderii patrimoniale a pârâtului.
Nu există o greșeală de gestiune suma de management a administratorului care să conducă la încetarea de plăți. Nu s-a dovedit legătura de cauzalitate.
La dosarul cauzei reclamanta a depus înscrisuri, administrându-se și probele cu interogatoriul pârâtului și cu martora -.
Prin sentința civilă nr. 1296/1 iunie 2009 Tribunalul Brașova admis în parte acțiunea formulată de către reclamantul, în calitate de lichidator al debitorului EURO - în faliment, în contradictoriu cu pârâtul, în calitate de administrator social al debitorului și în consecință a fost obligat pârâtul să suporte din averea personală suma de 45600 lei, aceasta urmând să intre în averea debitorului.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut următoarele considerente:
Față de debitoarea EURO s-a deschis procedura reorganizării judiciare și a falimentului în baza Legii nr.85/2006 prin sentința civilă nr.292/2.04.2007, procedura fiind în faza de aprobare a raportului final.
Pârâtul are calitatea de administrator social al debitoarei, deci face parte din categoria persoanelor la care se referă art. 138 alin.1 din Legea nr. 85/2006.
Din probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile aflate la dosar, interogatoriul pârâtului și declarația martorei - rezultă că pârâtul a înstrăinat autoturismul Audi A8 către o altă societate comercială care aparține soției pârâtului, la o valoare mult sub valoarea de inventar a acestuia. De asemenea, deși invocă faptul că autoturismul ar fi fost vândut la valoarea de piață a acestuia, pârâtul nu face nicio dovadă în acest sens. Potrivit art. 1169 cod civil acesta avea obligația de a face dovada acestei afirmații. Având în vedere că autoturismul a fost vândut fără o expertizare a prețului corect al acestuia, către o firmă percepută de martora audiată ca fiind tot a pârâtului, instanța a reținut ca valoare de referință a autoturismului valoarea contabilă a acestuia, de 80000 lei. Față de diferența mare dintre această valoare și valoarea de înstrăinare, de 34400 lei, precum și față de legătura dintre societatea vânzătoare și cea cumpărătoare, se va reține săvârșirea de către pârât a faptei prevăzută de art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006 și producerea unui prejudiciu creditorilor, egal cu diferența dintre valoarea contabilă a autoturismului înstrăinat de 80000 lei și valoarea la care aceasta a fost vândut, de 34400 lei, adică de 45600 lei.
Referitor la prejudiciu judecătorul sindic apreciază că acesta este de 45600 lei, diferența dintre cele două valori menționate și nu de 60800 lei așa cum a indicat reclamanta în acțiune. De asemenea există raport de cauzalitate între fapta ilicită comisă de pârât și prejudiciul cauzat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul în temeiul art. 3041Cod procedură civilă, solicitând modificarea în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului se arată următoarele:
Vânzarea autoturismului s-a făcut la suma respectivă întrucât avea rulaj foarte mare la bord 300.000 km și defecțiuni la motor și parbrizul fisurat.
Debitele debitoarei sunt de 5.681.024 lei cu mult peste această diferență de la vânzarea auto.
Debitele debitoarei sunt datorate faptului că principalul client nu și-a onorat plățile.
Legea insolvenței se referă la persona care a cauzat insolvența.
Nu s-a făcut dovada intenției, instanța nu a motivat comiterea faptei prevăzute de art. 138 din Legea 85/2006, ci constată că diferența dintre valoarea și prețul valorificării este mare.
Această diferență nu dus la starea de imposibilitate de plată.
Intenția nu poate fi prezumată, ci trebuie dovedită.
Nu numai că intenția recurentului de a duce debitoarea în stare de insolvență nu s-a aprobat, ci chiar a fost răsturnată prin faptul că a creditat în același timp societatea cu o sumă de 10 ori mai mare.
Examinând sentința atacată, în raport cu actele dosarului, cu probele administrate, cu motivele de recurs invocate, Curtea constată că recursul este fondat.
În fapt s-a reținut că în luna noiembrie 2005 administratorul debitoarei a vândut din patrimoniul societății autoturismului Audi A8 cu suma de 34400 lei, deși valoarea lui contabilă era de 80000 lei
Așa cum rezultă din procesul verbal de predare primire încheiat la data de 06.09.2005 între EURO și MIFANO reprezentată prin -, autoturismul Audi 8 fost vândut în baza facturii -/16.09.2005 în următoarele condiții: kilometri reali parcurși 290.000 parbriz față fisurat, motor defect.
Din raportul lichidatorului judiciar fila 212 dosar fond volumul 1 supliment rezultă cauzele insolvenței debitoarei EURO ca fiind neîncasarea unei creanțe foarte mari care reprezenta mai bine de 85% din cifra de afaceri a societății, neîncasare care a generat imposibilitatea plății datoriilor față de furnizori și deschiderea insolvenței.
În recurs pârâtul a făcut dovada prețului unor autoturisme similare respectiv 7.200 euro, 8.800 și 8.000 euro, deci aproximativ 32.000lei prețuri față de care vânzarea autoturismului în litigiu la prețul de 40.936 lei nu constituie o vânzare sub prețul pieții.
răspunderii administratorilor presupune îndeplinirea următoarelor condiții: prejudiciul creditorilor, fapta să se încadreze în cazurile prevăzute de lege, raportul de cauzalitate dintre faptă și încetarea plăților, culpa persoanei a cărei răspundere se antrenează.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitorului în încetare de plăți și este cauzat societății și indirect creditorilor, prin diminuarea obiectului dreptului de gaj al acestora.
Fapta prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr.85/2006 presupune folosirea bunurilor sau creditelor acordate societății de către societăți bancare, asociați sau alte persoane, în interes propriu sau în interesul unei alte societăți sau persoane, fiind o faptă comisivă.
răspunderii civile presupune îndeplinirea condiției existenței unui raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu, adică fapta să fi cauzat insolvența și nu doar să fi contribuit la aceasta.
În speță, vânzarea autoturismului nu s-a făcut sub prețul pieței și nu există legătură de cauzalitate între vânzarea autoturismului Audi și intrarea debitoarei în stare de insolvență.
Nu poate fi reținută intenția recurentului de a sustrage această sumă de la urmărirea creditorilor, întrucât din contră în aceeași perioadă a anului 2005 pârâtul a vândut un imobil proprietatea sa, suma de 600.000 lei obținută fiind introdusă în patrimoniul societății.
Nu s-a dovedit săvârșirea faptei prevăzute de art. 138 lit. a din Legea nr.85/2006, intenția prejudicierii societății și legătura de cauzalitate între faptă și intrarea debitoarei în stare de insolvență.
Față de considerentele mai sus arătate, în baza art.3041Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr.1296/1 iunie 2009 a Tribunalului Brașov, care va fi modificată în sensul respingerii acțiunii în atragerea răspunderii administratorului formulate de reclamantul
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr.1296/1 iunie 2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov, pe care o modifică în tot în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul, în calitate de lichidator al debitorului EURO - în faliment, în contradictoriu cu pârâtul, în calitate de administrator social al EURO
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Laura Fețeanu
- - - - - -
Grefier,
Red.: / 30.10.2009
Tehnored: / 02.11.2009/ - 4 ex -
Judecător-sindic:
Președinte:Gabriela ComșaJudecători:Gabriela Comșa, Laura Fețeanu, Alina Gabriela
