Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 55/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara operator nr.2928
Secția Comercială
Dosar:-
DECIZIA CIVILĂ NR.55/
Ședința publică din 28 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 3: Dorin Ilie
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de creditoarele Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului T și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului- împotriva sentinței comerciale nr.526/27.09.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr.- în contradictoriu cu debitoarea SC A & D Internațional SRL prin lichidator judiciar Insolvency Management și pârâtul, având ca obiect închiderea procedurii insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru creditoarea AVAS -, pentru lichidatorul judiciar al debitoarei, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura completă.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință constatându-se depusă la dosar întâmpinare formulată de lichidatorul judiciar al debitoarei, după care, nefiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul creditoarei AVAS a solicitat admiterea recursurilor așa cum au fost formulate.
Reprezentanta lichidatorului judiciar al debitoarei solicită respingerea recursurilor și menținerea hotărârii judecătorului sindic, potrivit motivelor arătate în întâmpinare.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.526/27.09.2006 pronunțată în dosarul Tribunalului Timiș cu nr.-, judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei SC A & D Internațional SRL și a dispus radierea acesteia din registrul comerțului.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că prin sentința civilă nr.1903/PI/25.05.2006 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr.1838/COM/S/2006 s-a admis cererea formulată de creditorul L și s-a dispus deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr.64/1995 republicată, în vigoare la acea dată, față de debitorul SC A & D Internațional SRL, desemnându-se administratorul judiciar Insolvency Managament față de faptul că acesta din urmă a fost desemnat în baza Legii nr.359/2004 în calitate de lichidator judiciar pentru debitor. de pe lângă Tribunalul Timișa comunicat instanței de judecată faptul că debitorul SC A & D Internațional SRL este dizolvată de drept în baza Legii nr.359/2004, modificată prin nr.OUG75/2004, încă din data de 14.04.2005, fiind numit lichidatorul judiciar în baza acestui din urmă temei legal.
Pentru administrarea procedurii prevăzute de Legea nr.64/1995 republicată, în vigoare la acea dată, s-a format dosarul nr.125/S/2006, dosar în care administratorul, apoi lichidatorul judiciar Insolvency Management și-a îndeplinit obligațiile, atribuțiile stabilite de lege, depunând la dosar pentru fiecare termen de judecată, rapoarte de activitate în acest sens și convocând adunarea creditorilor de câte ori era necesar față de intrarea în vigoare a Legii nr.85/2006 privind procedura insolvenței.
S-a reținut că la data de 18.01.2007 lichidatorul Insolvency Management, prin reprezentant, desemnat să administreze procedura falimentului debitorului SC A & D Internațional SRL, a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a stingerii parțiale a pasivului prin distribuirea sumelor obținute din lichidarea averii debitorului, judecătorul sindic constatând că s-a întocmit raportul de lichidare care cuprinde date privind situația debitorului la data deschiderii procedurii, etapele desfășurate în cursul procedurii, bunurile din averea debitorului ce au fost lichidate, situația sumelor obținute din lichidarea bunurilor, situația sumelor obținute din încasarea creanțelor debitorului, cheltuielile de administrare a procedurii, stingerea parțială a pasivului debitorului, faptul că nu au rămas bunuri în averea debitorului după stingerea parțială pasivului, că averea debitorului a fost lichidată, că s-au achitat parțial creanțele, conform tabelului definitiv consolidat al creanțelor, dovada plăților fiind făcută cu înscrisurile depuse și că în cadrul procedurii nu au mai rămas bunuri ce să poată fi valorificate pentru stingerea integrală a pasivului, pasivul rămas neachitat fiind după cum urmează de 11.955 lei către creditorul L, 706 lei către creditorul AVAS B și cheltuielile de administrare a procedurii, respectiv onorariu lichidator.
În ceea ce privește cererea formulată de creditorul Administrația Finanțelor Publice a municipiului L, cerere susținută și de către creditorul AVAS B, privind angajarea răspunderii patrimoniale a fostului administrator ai debitorului SC A & D Internațional SRL, judecătorul sindic a avut în vedere următoarele argumente pentru respingerea acesteia:
În cadrul administrării procedurii insolvenței, care este o procedură specială derogatorie de la dreptul comun, astfel cum se menționează clar prin dispozițiile art.149 din Legea privind procedura insolvenței, în sensul că dispozițiile prezentei legi se completează, în măsura compatibilității lor, cu cele ale Codului d e procedură civilă, Codului civil, Codului comercial român și ale Legii nr.637/2002 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat în domeniul insolvenței, potrivit dispozițiilor legii speciale, procedura este administrată în concret prin intermediul administratorului / lichidatorului judiciar ale cărui atribuții sunt extrem de detaliat înscrise, individualizate prin lege. Potrivit aliniatului 2 al art.11 din Legea privind procedura insolvenței, atribuțiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activității administratorului / lichidatorului judiciar. Deci administratorul / lichidatorul judiciar este cel care intră în contact direct efectiv cu verificarea activității desfășurate de către foștii administratori ai debitorului supus procedurii insolvenței. Lichidatorul judiciar prin intermediul rapoartelor sale de activitate sesizează judecătorului - sindic dacă este cazul să se dispună angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere al debitorului supus procedurii insolvenței și formulează cerere în acest sens.
În cauza de față, lichidatorul judiciar nu a formulat o astfel de cerere, iar la sesizarea creditorului L, privind solicitarea de a se pronunța lichidatorul Insolvency Management în ceea ce privește angajarea răspunderii fostului administrator ai debitorului, lichidatorul judiciar a precizat că nu solicită atragerea răspunderii patrimoniale, sens în care este evident că nu s-a probat incidența nici uneia dintre situațiile strict reglementate de art.138 alin.1 din Legea privind procedura insolvenței, pentru a se putea legal dispune angajarea răspunderii patrimoniale acestuia.
Judecătorul sindic în acest dosar, pe parcursul desfășurării și administrării procedurii nu a fost sesizat de către administratorul / lichidatorul judiciar cu nici un fapt material săvârșit de către, care să poată fi încadrat din punct de vedere legal în una sau mai multe dintre situațiile strict delimitate la literele a) - g) ale alin.1 al art.138 din Legea privind procedura insolvenței, lege care potrivit prevederilor art.156 alin.3. este de aplicabilitate imediată indicând faptul că la data intrării sale în vigoare Legea nr.64/1995, precum și orice altă dispoziție contrară se abrogă. Conform prevederilor alin.1 al art.138 din lege, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul - sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului să fie suportată de persoana care a cauzat starea de insolvență a debitorului. În prezentul dosar nu a fost formulată o astfel de cerere de către lichidatorul Insolvency Management.
Mai mult decât atât, în concret, în cursul administrării procedurii insolvenței, pe toată durata acesteia, fostul administrator al debitorului SC A & D Internațional SRL, numitul a contribuit activ la desfășurarea și administrarea procedurii ținând legătura cu administratorul, apoi lichidatorul judiciar Insolvency Management, prin delegatul permanent, a depus la dosarul instanței, a predat către domnul toate actele pe care le avea cu privire la activitatea debitorului.
De asemenea, judecătorul sindic consideră că faptul acumulării de datorii la bugetul consolidat nu implică în mod prezumtiv vinovăția administratorului debitorului. Neexistând probe concludente și pertinente privind comiterea de către a vreunei fapte prevăzute restrictiv și limitativ de art.138 alin.1 la literele a) - g) din Legea privind procedura insolvenței, neprobându-se raportat și la prevederile art.1169 cod civil de către reclamanții în cererea de angajare a răspunderii, respectiv creditorii L și AVAS B, a elementelor răspunderii delictuale cu referire la răspunderea specială reclamată de art.138 alin.1 la literele a) - g) ale alin.1 din Legea privind procedura insolvenței, s-a considerat neîntemeiată cererea formulată de creditorii menționați supra, cu privire la angajarea răspunderii personale patrimoniale a fostului administrator al debitorului din cauza de față.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs creditoarele Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului T și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului- solicitând modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de antrenare a răspunderii materiale a fostului administrator al debitoarei.
În motivarea recursului, creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Taa rătat că la solicitarea acesteia s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței față de SC A & D Internațional SRL L, înscriindu-se cu o creanță de 12.600 lei. Deoarece nu s-au recuperat toate obligațiile față de bugetul de stat, creditoarea a formulat cerere de antrenare a răspunderii având în vedere că nu s-a putut forma Comitetul creditorilor. Ulterior, creditoarea Baf ormulat cerere de creanță și a achiesat la cererea de antrenare a răspunderii.
Această cerere a fost respinsă, însă, față de motivația judecătorului sindic, creditoarea arată că faptul că administratorul societății debitoare nu are cunoștințe economice, fiind inginer, așa cum arată lichidatorul judiciar, nu este un argument față de managementul defectuos, în modul de conducere al societății. Din datele deținute, creditoarea arată că numitul are mai multe societăți comerciale în localitatea L, astfel că argumentul că acesta nu are cunoștințe economice nu poate fi invocat în apărarea sa, deoarece fostul administrator putea angaja persoane de specialitate care să îl îndrume și să îl sprijine în conducerea activității.
Legat de atitudinea sinceră a fostului administrator care a colaborat cu lichidatorul judiciar, creditoarea arată că nu a contestat niciodată acest aspect, chiar a apreciat colaborarea existentă. În acest sens, creditoarea consideră că se impune aplicarea art.138 lit.g din Legea nr.85/2006, deoarece afirmații de genul "am plătit toți creditorii care condiționau desfășurarea activității" este o recunoaștere a faptului că a plătit prioritar alte creanțe decât cele ale bugetului de stat.
Referitor la continuarea unei activități vădit neprofitabile se consideră că după ce a constatat eșecul afacerii, așa cum arată și fostul administrator, acesta trebuia să facă demersuri de radiere a societății. Acesta, în schimb, a adoptat o poziție pasivă în sensul că a așteptat ca instituția creditoare să facă demersurile de insolvență, în toată această perioadă acumulându-se mari obligații la bugetul general consolidat, prin scurgerea de dobânzi și penalități. Dacă administratorul ar fi făcut el aceste demersuri, accesoriile nu se mai acumulau, iar obligațiile față de bugetul de stat erau mult diminuate, astfel că, în opinia creditoarei, se impune aplicarea dispozițiilor art.138 lit.c din Legea nr.85/2006.
În motivarea recursului, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului- a arătat, în esență, că recursul este îndreptat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacat cu apel, astfel că el nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, instanța de recurs având posibilitatea să examineze cauza sub toate aspectele, conform art.3041Cod procedură civilă.
De asemenea, s-a susținut că hotărârea atacată este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, întrucât judecătorul sindic a dispus prin sentința atacată închiderea procedurii falimentului, fără a dispune atragerea răspunderii administratorilor, motivând această soluție prin lipsa bunurilor, a resurselor financiare și prin refuzul creditorilor de a avansa sume de bani pentru acoperirea cheltuielilor procedurii.
Se mai arată că răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse în încetare de plăți, așa cum este reglementată de prevederile art.138 din Legea nr.85/2006, este o răspundere specială care pune la îndemâna creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunuri necesare acoperirii pasivului debitoarei falite.
AVAS a suferit un prejudiciu a cărui existență certă s-a stabilit prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți, ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite din averea debitorului.
Prejudiciul produs există, constând în însăși creanța AVAS, aceasta având un caracter cert și nefiind recuperată.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate, conform dispozițiilor art. 304 și art. 304/1 Cpc, raportat la probele dosarului și susținerile părților, Curtea va constata că acestea sunt nefondate și vor fi respinse ca atare.
Astfel, în mod corect prima instanță a reținut că art.138 din Legea nr.85/2006 stabilește că numai prin săvârșirea de către administrator a uneia dintre faptele prevăzute la acest articol se angajează răspunderea civilă a acestuia.
În cauză, în cursul administrării procedurii insolvenței, pe toată durata acesteia, fostul administrator al debitorului SC A & D Internațional SRL, numitul a contribuit activ la desfășurarea și administrarea procedurii ținând legătura cu administratorul, apoi lichidatorul judiciar Insolvency Management, prin delegatul permanent, a depus la dosarul instanței și a predat către domnul toate actele pe care le avea cu privire la activitatea debitorului.
De asemenea, judecătorul sindic a considerat în mod corect că faptul acumulării de datorii la bugetul consolidat nu implică în mod prezumtiv vinovăția administratorului debitorului. Neexistând probe concludente și pertinente privind comiterea de către a vreunei fapte prevăzute restrictiv și limitativ de art.138 alin.1 la literele a) - g) din Legea privind procedura insolvenței, neprobându-se raportat și la prevederile art.1169 Cod civil de către reclamanții în cererea de angajare a răspunderii, respectiv creditorii L și AVAS B, a elementelor răspunderii delictuale cu referire la răspunderea specială reclamată de art.138 alin.1 la literele a) - g) ale alin.1 din Legea privind procedura insolvenței, s-a considerat neîntemeiată cererea formulată de creditori cu privire la angajarea răspunderii personale patrimoniale a fostului administrator al debitorului din cauza de față.
Curtea reține că răspunderea reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu este o extindere a procedurii falimentului asupra administratorului. Această răspundere este o răspundere personală care intervine numai atunci când prin săvârșirea faptelor enumerate s-a ajuns la starea de încetare a plăților de către societate.
Natura juridică a răspunderii administratorului este aceea a unei răspunderi speciale care împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale.
Fiind vorba de o răspundere delictuală înseamnă că, pentru a fi angajată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art. 998 - 999 din Codul civil (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate, culpa), condiții care, în această situație, unele conotații speciale.
Faptele enumerate în dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 respectiv greșeala de gestiune (în sens larg), trebuie să fi contribuit la insuficiența activului. Prin urmare, trebuie să se probeze că administratorul, prin fapta sa culpabilă, a contribuit la aducerea societății în stare de insolvență. Răspunderea pentru insuficiența activului trebuie angajată doar dacă prejudiciul a rezultat direct din fapta culpabilă (greșeală de gestiune) a administratorului.
Recurentele nu au dovedit ce fapte de natura celor prevăzute de art.138 din Legea 85/2006 au fost săvârșite de administratorul societății și nici că acesta le-ar fi săvârșit în interes personal sau cu intenția de a obține rezultatele arătate de legiuitor în textul de lege incident.
Sarcina probei incumbă celui care face o afirmație în fața judecății, iar invocarea prevederilor art. 138 din Legea insolvenței nu atrage automat răspunderea administratorului, deoarece legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestuia, ci a prevăzut posibilitatea atragerii acestei răspunderi, doar după administrarea de dovezi care să conducă la concluzia că, prin faptele enumerate de lege, s-a contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență.
Susținerile creditoarelor în sensul desfășurării de către administrator a unei activități nocive pentru societatea debitoare și a continuării activității și în situația în care era clară insolvența, pe baza unui management defectuos, au caracter general, nefiind în măsură să individualizeze vreo faptă de genul celor prevăzute de art. 138 al.1 din Legea 85/2006.
Totodată, nu poate fi reținută ca probă privind faptele ilicite situația că la închiderea procedurii creanțele au rămas neîndestulate și după lichidarea întregului patrimoniu, deoarece acest rezultat se referă la insolvabilitatea, și nu la insolvența patrimoniului debitorului.
Pe lângă fapta ilicită, nefiind dovedite, cu excepția prejudiciului, și celelalte condiții legale, la care se referă în mod specific și cumulativ dispozițiile art. 138 al.1 din Legea 85/2006, respectiv vinovăția administratorului și raportul de cauzalitate între pretinsa faptă săvârșită și prejudiciul produs, acțiunea privind stabilirea responsabilității fostului administrator al debitoarei a fost corect respinsă.
Așa fiind, neexistând motive de casare sau modificare a sentineți recurate, în baza art. 312. pr. civ. Curtea va respinge recursurile declarate de creditoarele Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului T și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului-
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de creditoarele Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului T și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului- B împotriva sentinței comerciale nr.526/27.09.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr.-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28.01.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.FM./05.02.2008
Dact./06.02.2008
2 ex
Primă instanță: Tribunalul Timiș -judecător
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Florin Moțiu, Dorin Ilie
