Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 557/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL B - SECTIA a V-a COMERCIALA
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.557
Sedința publică de la 01 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ana Maria State Ungureanu
JUDECĂTOR 2: Georgeta Guranda
JUDECATOR - - -
GREFIER -
Pe rol judecarea cererilor de recurs, formulate de recurentele creditoare ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE SECTOR 1 și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței comerciale nr.4737/06.11.2008 pronunțată de Tribunalul B Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât și intimata debitoare SC CLUB SRL prin lichidator judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimatul pârât prin avocat colaborator având delegație de substituire a d-nei avocat cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, care învederează Curții, că s-au depus concluzii scrise formulate de recurenta Sector 1.
Intimatul pârât prin avocat depune întâmpinare cu exemplare pentru recurente.
Curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, în prezența recurentelor.
La a doua strigare a cauzei, se prezintă intimatul pârât prin apărător, lipsind celelalte părți.
Intimatul pârât prin apărător, învederează că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată dezbaterile închise, în baza art.150 pr.civ. și acordă cuvântul intimatului pârât prin apărător.
Intimatul pârât prin apărător, solicită respingerea recursurilor ca nefondate, pentru considerentele expuse în întâmpinare.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin adresa înregistrată pe rolul acestei instanțe la 23.12.2008, Tribunalul București - Secția a VII a Comercială a înaintat spre competentă soluționare cererea de recurs formulată de recurenta creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 B împotriva sentinței comerciale nr.4737/06.11.2008 pronunțată de Tribunalul B Secția a VII-a Comercială.
Prin adresa înregistrată pe rolul acestei instanțe la 08.01.2009 s-a înaintat și cererea de recurs formulată de recurenta creditoare AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva aceleiași sentințe comerciale.
Prin sentința sus-menționată, judecătorul-sindic a respins cererile formulate de creditorii Administrația Finanțelor Publice Sector 1 și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva pârâtului, având ca obiect angajarea răspunderii patrimoniale. În temeiul art.132 alin.2 din Legea privind procedura insolvenței s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului CLUB, în contradictoriu cu creditorii Administratia Finantelor Publice Sector 1 si Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului. S-a dispus notificarea prezentei hotărâri direcției teritoriale a finanțelor publice și oficiului registrului comerțului, radierea debitorului din registrul comerțului. În temeiul art.136 din lege, a fost descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că în ceea ce privește cererile formulate de cei doi creditori, instanta a constatat că nu s-a făcut dovada susținerilor lor. Răspunderea administratorului societății, instituită prin art.138 din Legea nr.85/2006, nu este de natură contractuală întemeiată pe mandat, cum eronat susțin reclamanții, care ar fi aplicabilă doar în raport cu societatea însăși, al cărui mandatar este administrator.
Răspunderea reglementată de Legea nr.85/2006 este de natură delictuală și pentru a fi antrenată trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art.998-999 civil, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa.
Legea nu prezumă nici unul din elementele răspunderii persoanelor care pot sta în judecată, în baza art.138 din lege, iar părțile trebuie să facă dovada celor afirmate conform art.1169 civil.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs recurentele creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 B și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
În ceea ce privește recursul ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 B aceasta apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
Art. 138 lit.c) din Legea 85/2006, prevede ca raspunderea intervine si in cazul in care administratorul a dispus in interes personal continuarea unei activitati care ducea in mod vadit societatea Ia încetare de plati.
Din modul in care a fost conceput textul art.138 lit.c) din Legea 85/2006 rezulta ca simplul fapt ca acesta a dispus in interes personal continuarea unei activitati care ducea in mod vadit societatea in incetare de plati este suficient pentru a opera atragerea raspunderii patrimoniale fara a mai fi nevoie de a proba elementele ce compun raspunderea civila obisnuita.
Articolul 138, d, prevede fapta administratorului de-a tine o contabilitate fictiva sau netinerea contabilitatii in conformitate cu legea.
In cazul de fata, inactiunea consta in nerespectarea dispozitiilor legale privind obligatia tinerii contabilitatii, in special, in nerespectarea prevederilor Legii nr.82/1991 si ale Legii nr.31/1990.
În ceea ce privește recursul formulat de recurenta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, aceasta apreciază soluția instanței de fond ca nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Se învederează instantei de recurs faptul ca, din actele depuse la dosar si analiza lichidatorului judiciar, se poate constata ca in cauza erau incidente dispozițiile art. 138 lit a) si c) din Legea nr.85/2006, (deoarece fostul administrator al debitoarei, avea obligația de a introduce la Tribunal o cerere de declansare a procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului).
Din analiza acestui text de lege rezulta ca membrii organelor de supraveghere ai unei societati comerciale sunt obligați sa solicite aplicarea dispozitiilor Legii 85/2006 nu numai in situatia aparitiei stării de încetare de plăți, ci chiar si in situatia in care aceasta stare este iminenta.
Astfel, formularea unei cereri intemeiate pe dispozitiile Legii 85/2006 pentru stabilirea starii de insolventa, nu este o optiune a debitorului, prin reprezentantii legali (administratori) ci o obligatie, un comandament pe care administratorii nu-l pot incalca.
In acest context, dispozitiile art. 138 lit. c) din Legea nr. 85/2006, in care se ducea in mod vadit persoana juridica la incetarea de plati apar ca o sanctiune aplicata organelor de conducere pentru incalcarea obligatiei prevazute la art. 27 al. 2 si/sau al. 1 din Legea 85/2006.
Hotărâre a pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii - art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
In cazul de fata, considera ca sentința recurata a fost data cu aplicarea gresita a dispozitiilor art. 140 - 142 din Legea nr.85/2006.
Sumele realizate prin masurile de executare silita vor apartine averii debitorului si vor fi destinate, in caz de reorganizare, completarii fondurilor necesare continuarii activitatii, iar in caz de lichidare, platii datoriilor catre creditori(art.140). De aceea este obligatoriu si inevitabil ca stabilirea raspunderii in mod irevocabil conform art.138 sa fie efectuata inainte de inchiderea procedurii.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs invocate reține următoarea situație de fapt.
La data de 07.12.2005 creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 a înregistrat cererea privind angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului întemeiată pe dispozițiile articolului 137 lit. c și d din Legea nr.64/1995 (actual 138 din Legea nr. 85/2006).
Se susține, în esență, în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor articolului 138 lit. c că legea instituie o prezumție pentru angajarea răspunderii, în sensul că simplul fapt al continuării activității care ducea în mod vădit societatea în încetare de plăți este suficient fără a fi nevoie de a proba alte condiții.
Susținerea creditoarei în acest sens nu este fondată creditoarea ar fi trebuit să indice și să probeze că ajungerea societății în stare de faliment -se datorează faptului că administratorul a dispus în interes personal continuarea activității societății.
Ori din orice probă administrată în cauză nu rezultă acest aspect iar legea nu a instituit o prezumție legală de vinovăție și răspundere, prevalându-se doar posibilitatea atragerii acestei răspunderi dar numai după administrarea de dovezi în condițiile articolului 1169 Cod civil.
În ceea ce privește al II lea motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile articolului 138 lit. d, nu este suficientă neținerea contabilității conform cu legea ci mai este necesar ca prin această faptă să se fi produs starea de insolvență.
Cum în nici acest caz nu s-a probat că prin această omisiune a fost determinată insolvența, Curtea va reține că și acest motiv este nefondat și ca urmare va respinge cererea de recurs ca atare.
În ceea ce privește recursul formulat de recurenta creditoare, aceasta deși a invocat incidența în cauză a dispozițiilor articolului 138 lit.a și c din Legea nr-85/2006 motivează cererea de recurs pe nerespectarea dispozițiilor articolului 27 din Legea nr. 85/2006 (fost articolul 32 din Legea nr. 64/1995, în sensul că administratorul socialavea obligațiaca în termen de 30 de zile de la apariția stării de insolvență să solicite aplicarea legii nr. 85/2006, chiar și în situația în care această stare era iminentă.
Susținerea recurentei este nefondată.
Conform articolului 27 alin. 2 din Legea nr.85/2006 debitorul"va puteasă adreseze o cerere pentru a fi supus dispozițiilor legii în cazul în care apariția stării de insolvență este iminentă".
Diferența esențială între cererea reglementată de alin 1 și cea specifică insolvenței iminente constă în caracterul obligatoriu al celei dintâi însă în situația insolvenței iminente formularea cererii reprezintă ofacultatea debitorului.
Așadar, conform dispozițiilor legale în situația unei insolvențe iminente debitorul are posibilitatea să introducă sau nu o astfel de cerere, legea nu instituie o obligativitate în acest caz.
Ca urmare recurenta interpretează greșit aceste dispoziții legale și față de dispozițiile articolului 27 alin. 2 din legea nr.85/2006 acest motiv de recurs este nefondat.
Cu privire la aplicarea greșită a dispozițiilor referitoare la închiderea procedurii, respectiv a dispozițiilor articolului 140-142 din legea nr.85/2006 și această susținere a recurentei este nefondată.
Legea nu condiționează închiderea procedurii de rămânere irevocabilă a hotărârii prin care s-a soluționat cererea întemeiată pe dispozițiile articolului 138, dispozițiile articolului 142 fiind clare în acest sens.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul articolului 312 Cod procedură civilă Curtea va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile formulate de recurentele creditoare ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE SECTOR 1 și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței comerciale nr.4737/06.11.2008 pronunțată de Tribunalul B Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât și intimata debitoare SC CLUB SRL prin lichidator judiciar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 1 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
-
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
Ex.2
28.04.2008
Tribunalul București Secția a VII-a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Ana Maria State UngureanuJudecători:Ana Maria State Ungureanu, Georgeta Guranda
