Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 561/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercial
DECIZIA Nr.561/ DOSAR Nr-
Ședința public din 5 noiembrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Gabriela Comșa președinte de secție
- - - - judector
- - - - judector
- - grefier
Pentru astzi fiind amânat pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul, împotriva sentinței civile nr.1393/Sind din 11 iunie 2009, pronunțate de judectorul-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov - Secția Comercial și de contencios Administrativ.
La apelul nominal fcut în ședinț public, la pronunțare, s-a constatat lipsa recurentului pârât, a intimatei reclamante Direcția General a Finanțelor Publice B și a intimatei pârâte.
Procedura îndeplinit.
Dezbaterile în cauza de faț au avut loc în ședința public din 22 octombrie 2009, când partea prezent a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședinț din acea zi, care face parte integrant din prezenta.
Instanța, în vederea deliberrii, a amânat pronunțarea pentru data de 5 noiembrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de faț:
Prin sentința civil nr. 139/SIND/11.06.2009, pronunțat în dosarul nr- al Tribunalului Brașov, judectorul sindic a admis acțiunea formulat de reclamanta Direcția General a Finanțelor Publice B în contradictoriu cu pârâtul și în consecinț l-a obligat pe pârât s suporte din averea personal o parte din pasivul societții creditoare, reprezentând creanțe datorate bugetului de stat
În valoare de 164.443,55 lei.
La pronunțarea acestei hotrâri, prima instanț a reținut urmtoarele:
Prin procesul verbal încheiat la data de 18.11.2002, în calitate de fost administrator al a predat pârâtului, noul administrator als ocietții un numr de 22 de acte începând cu certificatul de înmatriculare și actul constitutiv al societții, documentele contabile primare, registrele, bilanțuri contabile, balanțe, etc. și terminând cu înștiințarea de plat nr. 2215/3.10.2002 emis de, despre care se face mențiunea c a fost luat la cunoștinț, pârâtul asumându-și obligațiile bugetare menționate în înștiințare precum și celelalte drepturi și obligații ce eman de la societate și în legtur cu societatea.
Acest înscris ara regimul juridic reglementat de art. 1191 Cod civil.
Pârâtul nu a indicat nici lichidatorului și nici expertului numit în cauz unde s-ar afla actele contabile ale societții, în timp ce, faț de sus menționatul proces verbal declarația lui are acoperire și totodat se justific și precaritatea expertizei.
Pentru acest motiv judectorul sindic a reținut în sarcina pârâtului fapta prevzut de art. 139 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul, solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul respingerii cererii de chemare în judecat.
În motivarea recursului se susține c hotrârea este contrar probatoriului administrat, omițând împrejurri esențiale pentru soluționarea cauzei.
Fapt esențial este c debitul reclamat avea existenț la 30 iunie 2002, punându-se problema rspunderii acelora care au condus societatea pân la aceast dat și care l-au determinat.
Se trece sub tcere și faptul c, dup casare, în cadrul rejudecrii, copârâta nu s-a prezentat la niciunul din termenele de judecat deși s-a încuviințat proba cu interogatoriul su, refuzul înfțișrii pentru a rspunde trebuind s primeasc regimul impus de aer. 225 Cod de procedur civil.
Recurentul susține c nu a avut nici o contribuție la apariția strii de insolvabilitate, dup semnarea actului adițional care niciodat nu a fost înscris la registrul comerțului nu a desfșurat nicio activitate care s determine situația financiar a firmei și nici de alt natur, fapt care rezult din probele administrate.
Se menționeaz ca edificatoare împrejurarea c pârâta a efectuat voluntar plata unor debite, între care și acela din cealalt cere de chemare în judecat, care a rmas fr obiect, recunoscând astfel culpa sa.
Intimata reclamant a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.
La dezbaterea în fond a cauzei, recurentul a invocat, ca excepție de ordine public, lipsa calitții procesuale active a creditoarei B de a formula acțiunea întemeiat pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, susținând c, potrivit textului de lege acțiunea în rspundere poate fi promovat numai de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar numit în cauz ori, în cazurile prevzute de alin. 3 de comitetul creditorilor și nu de ctre oricare dintre creditorii care au înscris o creanț la masa credal.
Examinând sentința atacat în limitele motivelor de recurs, în raport de probele administrate și de dispozițiile legale în materie, curtea reține urmtoarele:
Cu privire la excepția lipsei calitții procesuale active se constat c acțiunea a fost înregistrat la data de 16.02.2005, fiind întemeiat pe dispozițiile art. 137 lit. d din Legea nr. 64/1995, în vigoare la acea dat. Acest text de lege nu conținea niciun fel de precizri cu privire la persoana care are calitatea de a formula acțiunea în rspundere, ca urmare, interpretarea constant în practica judiciar a fost c atât administratorul sau lichidatorul judiciar cât și orice creditor înscris în tabelul creanțelor are dreptul de a promova o astfel de acțiune.
În conformitate cu principiile aplicrii legii în timp, actele de procedur sunt supuse condițiilor de fond și de form cerute de legea sub imperiul creia au fost efectuate.
Acțiunea fiind introdus anterior intrrii în vigoare a Legii nr. 85/2006, ea nu poate fi supus condițiilor cerute de aceast lege întrucât s-ar înclca dispozițiile art. 1 din Codul civil în conformitate cu care legea dispune numai pentru viitor, ea neavând putere retroactiv.
Ca urmare, calitatea procesual activ fiind apreciat în funcție de data înregistrrii acțiunii, excepția invocat este neîntemeiat.
Criticile referitoare la fondul cauzei urmeaz, de asemenea, a fi înlturate pentru urmtoarele motive:
În cadrul procedurii insolvenței L au fost formulate dou acțiuni în rspundere întemeiate pe dispozițiile art. 137 din Legea nr. 64/1995 (în prezent art. 138 din Legea nr. 85/2006), una de ctre Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, în contradictoriu cu și și una de ctre Direcția General a Finanțelor Publice B, numai împotriva pârâtului. Acțiunea formulat de AV. a rmas fr obiect, ca urmare a achitrii debitului de ctre pârâta, împrejurare constatat de judectorul sindic prin încheierea din 21 mai 2009.
Prin sentința recurat, judectorul sindic a soluționat doar acțiunea formulat de reclamanta B în contradictoriu cu pârâtul. În cadrul soluționrii acestei acțiuni dispozițiile art. 225 Cod de procedur civil nu puteau fi aplicate faț de.
În cazul în care s-ar fi constatat c aceast persoan și nu pârâtul poart rspunderea pentru starea de insolvenț a societții, soluția care s-ar fi impus ar fi fost respingerea acțiunii îns aceast dovad nu s-a fcut, dup cum se va arta în continuare.
Astfel, recurentul susține c debitul reclamat exista la data de 30 iunie 2002, înainte ca el s fi devenit administratorul societții, fapt consemnat în expertiza efectuat.
În expertiz nu se consemneaz acest fapt, mai mult, nici în raportul de expertiz și nici în rspunsul la obiecțiuni expertul nu a dat niciun rspuns la obiectivele stabilite, faț de lipsa documentației necesare.
Nu exist la dosar nici alta probe din care s rezulte c societatea era deja în stare de insolvenț la data încheierii actului adițional, 18 noiembrie 2002. Dimpotriv, prin nota de prezentare anexat cererii de deschidere a procedurii se consemneaz data încetrii plților 9.04.2003 iar titlurile executorii și somațiile de plat depuse pentru dovedirea creanței sunt din anul 2003.
Afirmația recurentului c niciodat nu a avut vreo calitate la societatea debitoare este contrazis de actul adițional la statutul, prin care acesta și-a dat acordul de a administra societatea, având cunoștinț despre drepturile și obligațiile stabilite prin lege pentru calitatea de administrator și de procesul verbal prin care a recunoscut primirea documentelor contabile ale societții, declarând chiar c își asum obligațiile bugetare menționate în înștiințarea de plat nr. 2215/3.10.2002, precum și celelalte drepturi și obligații ce eman de la societate și în legtur cu societatea.
Omisiunea înscrierii acestor acte la registrul comerțului nu este de natur a îl exonera pe pârât de rspundere, înscrierile la registrul comerțului având rolul de a asigura opozabilitatea faț de terți.
Nici achitarea de ctre a unei prți din datoriile societții nu este de natur a crea prezumția culpei acesteia pentru starea de insolvenț a societții, atât timp cât aceast plat nu se coroboreaz cu alt prob.
Ca urmare, faț de lipsa oricror documente contabile ale societții, se constat c în mod corect prima instanț a reținut c pârâtul se face vinovat de ajungerea societții în stare de insolvenț prin omisiunea de a ține contabilitatea societții în conformitate cu legea, încadrându-se în dispozițiile art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006.
În consecinț, se va respinge recursul și se va menține hotrârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței nr.1393/SIND/11.06.2009, pronunțat de judectorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public, azi, 5 noiembrie 2009.
Președinte, Judector, Judector,
- - - - - -
Grefier,
Red.: / 06.11.2009
Tehnored: / 11.11.2009/ - 5 ex -
Judector sindic:
Președinte:Gabriela ComșaJudecători:Gabriela Comșa, Laura Fețeanu, Alina Gabriela
