Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 565/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 565
Ședința publică de la 15.05.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cosmin Mihăianu
JUDECĂTOR 2: Veronica Dănăilă
JUDECĂTOR 3: Aurică Avram
GREFIER - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta Direcția Finanțelor Publice a Județului I, împotriva sentinței comerciale nr. 485/01.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, European, prin lichidator judiciar 99, Credit Bank, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că citațiile expediate intimaților și au fost restituite la dosar, cu mențiunea "destinatar mutat".
Curtea, făcând aplicarea dispozițiilor art. 98.proc.civ. constată că procedura de citare este legal îndeplinită, întrucât intimații și nu au adus la cunoștința instanței eventuala schimbare a domiciliului, respectiv a sediului.
Întrucât nu sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, iar recurenta a solicitat judecata în lipsă, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține, spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 485/01.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de către creditoarea Direcția Finanțelor Publice a Județului I, în contradictoriu cu pârâtul; totodată, în baza art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, s-au dispus închiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei EUROPEAN, radierea societății din registrul comerțului și, în aplicarea art. 135 din aceeași lege, notificarea sentinței către Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului B și
Pentru a hotărî astfel, judecătorul-sindic a reținut că la data de 27.10.2006, creditoarea Direcția Finanțelor Publice a Județului Iaf ormulat o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 138 lit. c), d) și e) din Legea nr. 85/2006 împotriva pârâtului.
Tribunalul a constatat că, în speță, creditoarea a făcut numai afirmații generice, fără a indica, în concret, elemente care să ducă la concluzia îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 138 lit. c), d) și e) din Legea nr. 85/2006, reținând și că, așa cum rezultă din raportul lichidatorului, starea de insolvență a debitoarei a fost cauzată atât de unele condiții interne (lipsa unei strategii viabile de dezvoltare pe termen mediu și și a unui plan de afaceri pentru activitatea viitoare a societății, lipsa unui plan de marketing agresiv, etc.), cât și de unele condiții externe (mediul economic precar, ce nu a permis dezvoltarea unor relații economice profitabile între debitoare și clienții săi, dar și posibilitățile reduse ale producătorilor agricoli autohtoni de asigurare a materiilor prime necesare). Având în vedere considerentele de mai sus, judecătorul-sindic a apreciat că nu se poate reține săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 lit. c), d) și e) din Legea nr. 85/2006, motiv pentru care a respins cererea, ca neîntemeiată.
În continuare, judecătorul-sindic a reținut că bunurile din averea debitoarei au fost valorificate, iar sumele au fost distribuite creditorilor, așa încât, în temeiul art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, a închis procedura și a dispus radierea debitoarei din registrul comerțului.
Împotriva acestei sentințe, Direcția Finanțelor Publice a Județului Iad eclarat recurs, solicitând modificarea sa, în sensul admiterii cererii și obligării pârâtului la suportarea pasivului debitoarei.
În motivare, s-a arătat că instanța de fond a pronunțat sentința atacată cu aplicarea greșită a legii; a fost invocat, astfel, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9.proc.civ.
În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurenta a arătat că intimatul-pârât se face vinovat de faptele prevăzute de art. 138 lit. c), d) și e) din Legea nr. 85/2006, întrucât nu și-a respectat obligația de a solicita aplicarea procedurii colective, caz în care ar fi fost limitat prejudiciul adus creditorilor, iar raportul de cauzalitate între fapta culpabilă a intimatului-pârât, constând în nerespectarea legii și prejudiciul cauzat prin intrarea în faliment a societății este dovedit.
Analizând actele dosarului, precum și hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Răspunderea reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu este o extindere a procedurii falimentului asupra membrilor organelor de conducere, ci una personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, aceștia au cauzat ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.
Natura juridică a răspunderii reglementate de art. 138 din Legea nr. 85/2006 este aceea a unei răspunderi speciale care împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale.
Fiind vorba de o răspundere delictuală, înseamnă că, pentru a fi angajată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art. 998-999.civ. (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa), condiții care în această situație unele conotații speciale.
Faptele enumerate în dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 trebuie să fi cauzat ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
Recurenta susține aplicarea dispozițiilor art. 138 lit. c), d) și e) din Legea nr. 85/2006, dar Curtea constată că nici una dintre aceste ipoteze nu se regăsește în cauză.
Din interpretarea art. 138 lit. c) din Legea nr. 85/2006, rezultă că trebuie dovedită nu numai continuarea activității, care ar fi dus, în mod vădit, spre încetarea de plăți, dar și interesul personal al intimatului-pârât în continuarea activității. Or, recurenta nu a probat existența interesului personal al intimatului-pârât în continuarea unei asemenea activități.
Pe de altă parte, fapta prevăzută de art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006 cuprinde trei ipoteze, care se referă la faptul că intimatul-pârât ar fi ținut o contabilitate fictivă și ar fi făcut să dispară unele documente contabile, ori că nu ar fi ținut contabilitatea în conformitate cu legea, însă Curtea reține că recurenta nu a probat asemenea împrejurări.
În ceea ce privește ipoteza reglementată de lit. e) a art. 138, se cuvine subliniat, încă o dată, faptul că recurenta nu a adus nici o motivare și nu a administrat nici o dovadă, în susținerea împrejurării că intimatul-pârât ar fi deturnat sau ascuns o parte a activului sau ar fi mărit, în mod fictiv, pasivul.
Recurenta a făcut afirmații mult prea generale, dezvoltând doar teorie, pentru a justifica admiterea recursului.
Pentru a fi angajată răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale unei societăți supuse procedurii colective, Curtea constată că recurenta ar fi trebuit să dovedească atât săvârșirea de către intimatul-pârât a faptelor prevăzute de art. 138 lit. c), d) și e) din Legea nr. 85/2006, cât și legătura de cauzalitate dintre acestea și ajungerea societății în stare de insolvență.
Or, nici o probă administrată nu relevă săvârșirea de către intimatul-pârât a vreuneia dintre faptele invocate de recurentă, dar nici legătura de cauzalitate între aceste fapte, în eventualitatea producerii lor, și ajungerea societății în stare de insolvență.
Nici lichidatorul nu a fost în măsură să aprecieze că intimatul-pârât se face vinovat de faptele invocată de recurentă, iar simpla afirmație a recurentei, nesusținută de nici o probă, nu este suficientă pentru ca instanța să angajeze răspunderea patrimonială a unei persoane.
Având în vedere aceste considerente, Curtea constată că nu se poate reține în sarcina intimatului-pârât săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 lit. c) d) și e) din Legea nr. 85/2006.
Nu sunt suficiente simplele afirmații ale unei creditoare, pentru a opera angajarea răspunderii patrimoniale a unei persoane, deoarece părților le revine sarcina de a-și dovedi afirmațiile, în condițiile art. 1169.civ. iar invocarea prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu atrage automat răspunderea membrilor organelor de conducere, deoarece legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestora, ci a prevăzut posibilitatea atragerii acestei răspunderi, doar după administrarea de dovezi care să conducă la concluzia că, prin faptele enumerate de lege, s-a cauzat ajungerea societății în stare de insolvență.
Pe de altă parte, Curtea mai constată că recurenta nu a adus nici o critică măsurii de închidere a procedurii și celor subsecvente acesteia, așa încât acestea au intrat în puterea lucrului judecat.
Prin urmare, apreciind că sentința atacată este legală și temeinică, impunându-se confirmarea sa, Curtea urmează ca, în temeiul art. 312 alin. 1.proc.civ. să respingă recursul declarat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta DIRECȚIA FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI I, împotriva sentinței comerciale nr. 485/01.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, EUROPEAN, prin lichidator judiciar 99, CREDIT BANK, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.05.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. Jud. /2 ex./19.05.2008
Judecător-sindic -
Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:Cosmin MihăianuJudecători:Cosmin Mihăianu, Veronica Dănăilă, Aurică Avram
