Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 566/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.566R
Ședința publică de la 15 mai 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cosmin Horia Mihăianu
JUDECĂTOR 2: Veronica Dănăilă
JUDECĂTOR 3: Aurică
GREFIER
.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2, împotriva sentinței comerciale nr.668/14.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, - TRANS SRL prin lichidator judiciar CONSUL-, - DE CONSTRUCȚII SRL și.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurenta și ceilalți intimați.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că intimata a depus la dosar, prin Serviciul Registratură, întâmpinare în trei exemplare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Apărătorul intimatei solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală. Arată că în raportul de activitate nr. 9 depus la 03.05.2007 întocmit de lichidatorul judiciar se menționează că: ulterior întocmirii raportului din 16.02.2006 cuprinzând analiza activității debitoarei și incidența prevederilor art.138 din Legea nr.85/2006, reprezentanții debitoarei au pus la dispoziția lichidatorului bunurile care se mai aflau în patrimoniul societății, în conformitate cu datele contabile. Aceste bunuri au fost identificate în cadrul procedurii, evaluate și valorificate, sumele fiind distribuite către creditori conform prevederilor art.123 din lege. În concluzie, susține că nu există indicii cu privire la aplicarea art.138 din Legea nr.85/2006. Astfel a concluzionat și lichidatorul judiciar în raportul depus la data de 01.03.2007, ca de altfel și în raportul depus la data de 02.08.2007. Nu solicită cheltuieli de judecată. Depune la dosar practică judiciară.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 668/14.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosar nr- judecătorul sindic a respins cererile creditorilor Administrația Finanțelor Publice Sector 2 și Materiale de Construcții având ca obiect obligarea pârâtei la suportarea pasivului debitoarei Trans, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 137 din Legea nr.64/1995, iar în temeiul art.131 din aceeași lege a dispus închiderea procedurii insolvenței desfășurate împotriva debitoarei și a luat toate măsurile subsecvente acestei închideri.
În ce privește soluționarea cererii întemeiate pe dispozițiile art.137 lit. a), c) și d) din Legea nr.64/1995, dispoziții preluate și de art.138 din Legea nr.85/2006, instanța a arătat că cererea este neîntemeiată întrucât în cauză creditorii nu au făcut dovada îndeplinirii tuturor condițiilor de angajare a răspunderii civile delictuale, nu au identificat faptele imputate pârâtei, dublate de argumentul că și în raportul lichidatorului nu au fost identificate premisele angajării acestei răspunderi.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, Administrația Finanțelor Publice Sector 2 solicitând modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii cererii formulate de această creditoare, având ca obiect angajarea răspunderii personale patrimoniale a pârâtei, care a avut calitatea de administrator a societății Trans
S-a arătat în motivare că Administrația Finanțelor Publice Sector 2 și-a înscris la masa credală a Trans o creanță de 15.428 lei, creanță a cărei recuperare nu a fost realizată în totalitate prin valorificarea, prin lichidare, a activelor debitoarei.
S-a arătat că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală plecând de la opinia exprimată a lichidatorului judiciar încă din raportul de activitate nr. 1 din 16.02.2006, în care se arată că în privința administratorului sunt aplicabile dispozițiile art. 137 din Legea nr.64/1995.
Recurenta a subliniat, în cadrul recursului, că instalarea stării de insolvență în privința debitoarei s-a datorat activității manageriale defectuoase a pârâtei, generând un dezechilibru financiar și o incapacitate de plată a datoriilor de către Trans
Pârâta nu a ținut contabilitatea, fapt asociat unei omisiuni delictuoase și a continuat activitatea societății deși era evident că acest fapt era prejudiciabil pentru societatea debitoare.
În aceste condiții administratorul societății era obligat să adreseze tribunalului o cerere de deschidere a procedurii insolvenței având în acest sens o obligație legală pentru a cărei încălcare sunt incidente dispozițiile art.137 lit.c din Legea nr.64/1995.
Chiar și în cazul în care starea de insolvență are la bază cauze obiective, de natură economică sau datorită nerespectării obligațiilor unor parteneri contractuali, răspunderea pârâtei trebuie angajată chiar și pentru cea mai ușoară culpă, având o obligație dea îngriji administrarea acesteia cu maximă diligență.
Împotriva acestui recurs a formulat întâmpinare intimata, solicitând respingerea recursului cu motivarea că recurenta nu a caracterizat faptele pe care i le impută, iar simpla nedepunere a documentelor financiare la dispoziția lichidatorului nu are semnificația neținerii contabilității.
Este lipsită de temei legal, în opinia intimatei, susținerea recurentei potrivit cu care apariția stării de insolvență se datorează unui management defectuos iar raportul de activitate nu poate fi evocat, deoarece în toate celelalte raporturi ulterioare lichidatorul a revenit, menționând că nu sunt caracterizate faptele enumerate de art.138 din Legea nr.85/2006.
In masura in care criticile aduse de catre recurenta in recursul formulat vizeaza aspecte de natura a pune in discutie temeinicia si legalitatea hotararii instantei de fond, Curtea va raspunde acestora prin formularea urmatoarelor considerente:
Răspunderea reglementată de art. 137 al Legii nr.64/1995 nu este o extindere a procedurii falimentului asupra administratorilor, ci una personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, acestia au contribuit la ajungerea societății debitoare în stare de insolvență. In acest sens, Curtea infirma caracterul considerat relevant de catre recurenta, al imprejurarii ca neacoperirea creantelor proprii da deplina justificare cerereii de antrenarea a raspunderii civila a fostului administrator al debitoarei, d-na..
Natura juridică a răspunderii administratorilor unei societati comerciale este aceea a unei răspunderi speciale, intrucat mandatul acestuia are un dublu caracter, conventional si legal. Cu toate acestea, data fiind, in principal functia reparatorie a acestei raspunderi dar si plecand de la dominanta ca administratorul are, in principal, acele functii pe care legea le da in sarcina sa, precum si de la modalitatea in care legiuitorul reglementeaza aceasta institutie prin identificarea, in continutul textului de lege a elementelor care, in mod clasic compun raspunderea civila delictuala, raspunderea reglementata de art. 137 din Legea nr.64/1995 trebuie apreciata particular, doar in masura in care ea este un gen al speciei generale pe care o reglementeaza art. 998-999 Cod civil.
In aceasta masura, proba tuturor elementelor care compune aceasta raspundere, fapta, autoratul, prejudiciul, legatura cauzala intre fapta si prejudiciu si vinovatia, incumba, dupa regula stabilita in art. 1169 Cod civil, reclamantului, autorului cererii in raspundere, asa cum a subliniat si instanta de fond in considerentele hotararii pronuntate.
Curtea observa ca cererea formulata in cauza de catre Administrația Finanțelor Publice Sector 2 se intemeiaza pe art. 137 lit. a), c) si d), fara insa ca faptele imputate paratei sa fie individualizate sub aspectul determinarii acelor elemente obiective care intra in continutul lor.
Afirmatiile de ordin general cum ar fi aceea ca netinerea contabilitatii (prezumata dupa imprejurarea ca documentele contabile nu au fost puse la dipozitia lichidatorului sau a institutiilor statului) denota un dezinteres evident in organizarea activitatii societatii debitoare de natura a provoca insolventa, sau ca neformularea cererii de deschidere a procedurii de catre parata intimata in conditiile in care Trans avea datorii prezuma continuarea activitatii debitoarei in interesul personal al paratei, activitati care au dus la insolventa, nu sunt aspecte de natura a individualiza si caracteriza suficient elementele raspunderii intemeiate pe art. 137 din Legea nr.64/1995.
In ceea ce priveste incidenta faptelor caracterizate prin litera a) din art. 137 din Legea nr. 64/1995, instanta de recurs arata ca aceasta presupune in sarcina reclamantei-recurente sa demonstreze actiunile comisive ale paratei-intimate de a fi folosit bunurile sau creditele societatii debitoare in interesul sau personal, dar nicio circumstantiere de detaliu nu individualizeaza acest fapte in cererea de chemare in judecata sau in recurs. Nu este relevant, in opinia instantei de recurs, argumentul folosit de recurenta, potrivit cu care in raportul de activitate nr. 1 din 16.02.2006 se arata ca sunt identificate aceste fapte in sarcina administratorului Trans, de vreme ce ulterior, in toata suita, celelalte verificari ale lichidatorului, deferite instantei prin rapoarte de activitate revin si infirma aceasta prima concluzie.
Curtea mai arata ca, in cazul literei c) din art. 137, afirmatiile reclamantei trebuie sa circumstantieze natura activitatilor desfasurate de catre administrator, alaturi de imprejurarea ca acestea au fost actiuni constiente si deliberate, directionate in sensul in care parata au obtinut sau au intentionat obtinerea unor avantaje personale in detrimentul societatii al carei colaps financiar devenea, in aceste conditii, previzibil. Or, din analiza cererii formulate de catre Administrația Finanțelor Publice Sector 2 B in fata instantei de fond, rezulta ca singurul argument oferit de catre acesata creditoare consta in imprejurarea ca parata a continuat activitatea societatii chiar daca aceasta avea datorii, ceea ce nu se circumscrie in temeiul de drept care a intemeiat cererea in justitie.
In ce priveste intemeierea cererii Administrației Finanțelor Publice Sector 2 pe litera d) a art. 137 din Legea nr.64/1995, Curtea retine ca aceste creditoare arata in special ca parata nu au tinut contabilitatea debitoarei in conformitate cu legea, lucru care a dus la nedeclararea datoriilor fata de bugetul de stat cu consecinta neplatii acestora.
Chiar daca, sub aspect probatoriu, neprezentarea documentelor contabile catre lichidator poate prezuma netinerea contabilitatii, reclamanta trebuia sa realizeze in cauza proba elementului imediat, legatura cauzala intre aceste fapt si provocarea insolventei. Tinerea contabilitatii reflecta, in mod normal, inregistrarea tuturor operatiunilor efectuate de catre debitor si ofera participantilor la procedura posibilitatea verificarii lor sub aspectul legalitatii, insa organizarea si tinerea contabilitatii in conformitate cu legea nu da garantia solvabilitatii, asa cum netinerea ei nu poate fi considerata cauza imediata sau mediata a insolventei. Instantei nu-i este permis un artificiu care sa considere, in lipsa altor elemente, ca netinerea contabilitatii este de natura, in toate cazurile, sa determine insolventa, de aceea, simpla situatie constatata a netinerii contabilitatii nu este suficenta pentru antrenarea acestei raspunderi.
Curtea mai impune si sublinierea ca existenta unor creante neacoperite in procedura valorificarii bunurilor debitorului in faliment, fie ele si bugetare, nu intemeiaza admiterea cererii de antrenare a raspunderii administratorului, deoarece prejudiciul la care instanta se va raporta in analiza temeinicei unei astfel de cereri este starea de insolventa a debitorului, iar nu la suma creantelor neacoperite prin lichidare.
De aceea, fata de considerentele aratate in aceasta dezizie, Curtea apreciaza recursul formulat in cauza neintemeiata si il va respinge, in aplicarea dispozitiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2,împotriva sentinței comerciale nr.688/14.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, DE CONSTRUCȚII. și, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15.05.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.Jud.
2 ex.
16.05.2008
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Cosmin Horia MihăianuJudecători:Cosmin Horia Mihăianu, Veronica Dănăilă, Aurică
