Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 566/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.566
Ședința Publică de la 13.04.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Alina Sekely Popa
JUDECĂTOR 2: Cristina Scheaua
JUDECĂTOR 3: Roxana
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta în calitate de lichidator judiciar al debitoarei - SRL, împotriva sentinței comerciale nr.4925 din 18.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații R, - SRL, - B SA, - LEASING ROMÂNIA SA, DE asigurare SRL, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 și DIRECȚIA GENERALĂ DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 4.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns intimata creditoare Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale Sector 4, prin consilier juridic dl., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care se învederează că recurenta a depus la dosar, prin Serviciul Registratură, chitanță de achitare a taxei judiciare de timbru în sumă de 19,50 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Intimata creditoare Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale Sector 4 arată că nu are alte cereri de formulat și înscrisuri noi de solicitat.
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și înscrisuri noi de solicitat, declară terminate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Intimata creditoare Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale Sector 4, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale a fostului administrato R.
CURTEA
Deliberând asupra recursului comercial d e față, reține următoarele:
Prin sentința comercială nr. 4925/18.11.2008 Tribunalul București Secția a VII-a Comercială a respins ca nefondată cererea lichidatorului judiciar împotriva pârâtului R: a dispus închiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului - SRL în contradictoriu cu creditorii - B SA, - LEASING ROMÂNIA SA, DE ASIGURARE SRL, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 și DIRECȚIA DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 4; a radiat societatea debitoare din registrul comerțului și a dispus notificarea sentinței de închidere.
În considerente judecătorul sindic a reținut că lichidatorul judiciar și-a întemeiat cerere pe dispozițiile art. 138 lit. a, b, e și f din Legea nr. 85/2006, făcând, însă doar afirmații generice cu privire la folosirea bunurilor sau creditelor debitorului în folos propriu, la efectuarea de acte de comerț în interes propriu, sub acoperirea persoanei juridice, la deturnarea sau ascunderea unei părți din activul societății, precum și cu privire la folosirea unor mijloace ruinătoare pentru procurarea fondurilor, fără a aduce probe în dovedirea acestor susțineri. Astfel, judecătorul a reținut că procedura a fost deschisă în anul 2007, dar societatea era în stare de încetare de plăți din anul 2006, neputând fi angajată răspunderea pârâtului pentru ascunderea și folosirea după data deschiderii a unui autoturism ori a unor bunuri de birotică, fapte ce nu putea determina starea de insolvență. S-a mai reținut că în ce privește autoturismul 1310, pârâtul a reclamat furtul la organele de poliție și că nu s-a dovedit că creditul angajat de pârât ar fi fost un mijloc ruinător; de asemenea, emiterea unui Cec refuzat la plată s-a apreciat ca fiind o consecință a stării de insolvență, iar nu o cauză a acesteia. Judecătorul sindic a mai reținut că expertul contabil nu a putut determina destinația creditului angajat de societate, concluzia raportului de expertiză fiind acea că nu a fost ținută corect contabilitatea societății, în raport de normele legale.
Judecătorul a mai reținut, pe fondul procedurii, că lichidatorul nu a putut identifica bunuri ori valori prin care să poată fi acoperite creanțele societății, astfel încât a constatat incidența în cauză a dispozițiilor art. 131 din Legea insolvenței.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs lichidatorul judiciar, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii administratorului debitoarei.
În motivare, recurenta a arătat că judecătorul sindic a reținut greșit situația de fapt, fiind dovedite elementele răspunderii civile delictuale, sub aspectul faptei, prejudiciului și legăturii de cauzalitate dintre acestea. Se arată că lipsesc bunuri din gestiunea societății, creditul contractat de societate de la Banca Transilvania nu a fost înregistrat în contabilitate, în anii 2004 - 2005, intimatul a ridicat dividende de la societate, deși înregistra plăți neonorate la diverși creditori, a împrumutat diverse sume de la societate, pe care nu le-a mai restituit.
Deși legal citate, părțile intimate nu au depus întâmpinare la dosar și nu s-a prezentat la termenele acordate.
Nu au fost administrate probe.
Analizându-se actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate, se apreciază că recursul este fondat, cu următoarele considerente: judecătorul sindic nu și-a exercitat în mod complet rolul activ în administrarea probelor. Sub acest aspect se reține că obiectivele expertizei încuviințate în cauză a fost stabilite în mod superficial, cu referire doar la modul de ținere al contabilității societății debitoare. Or, cererea lichidatorului conținea precizări exprese cu privire la faptele imputate intimatului pârât, astfel încât expertiza trebuia să conține și obiective care să răspundă acestor aspecte. Din această perspectivă raportul de expertiză depus la dosarul de fond, și care constă în mare parte din redarea textelor legale din Legea contabilității, nu are valoarea dată de judecător în considerentele sentinței recurate, respectiv acela că nu dovedește faptele imputate pârâtului. Este evident că nu poate constitui o probă în sprijinul susținerilor recurentei, câtă vreme nu au fost stabilite obiective prin care să se tindă dovedirea lor.
În consecință, se apreciază că se impune efectuare unei completări a raportului de expertiză judiciară, cu stabilirea unor obiecte clare și exprese, raportat la faptele imputate intimatului pârât prin cererea de atragere a răspunderii.
Având în vedere considerentele reținute, în temeiul art. 312.pr.civ. recursul declarat în cauză va fi admis, iar sentința recurată va fi casată.
Pe cale de consecință, cauza va fi trimisă spre rejudecarea cererii de atragere a răspunderii administratorului societății debitoare.
De asemenea, casarea vizează și soluția de închidere a procedurii, fiind dispusă continuarea acesteia, având în vedere dispozițiile Legii insolvenței care conduc la concluzia că cererea întemeiată pe dispozițiile art. 138 poate fi soluționată doar în cadrul procedurii de insolvență.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta în contradictoriu cu intimații R, - SRL, - B SA, - LEASING ROMÂNIA SA, DE ASIGURARE SRL, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 și DIRECȚIA GENERALĂ DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 4 împotriva sentinței comerciale nr. 4925/18.11.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță și spre continuarea procedurii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red. RP/2ex.
12.05.2009
Jud. fond
Tribunalul București Secția a VII-a Comercială.
Președinte:Alina Sekely PopaJudecători:Alina Sekely Popa, Cristina Scheaua, Roxana
