Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 567/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.567
Ședința Publică de la 13.04.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Alina Sekely Popa
JUDECĂTOR 2: Cristina Scheaua
JUDECĂTOR 3: Roxana
GREFIER -
.
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta, împotriva sentinței comerciale nr.4227 din 14.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele SC SRL prin lichidator judiciar, & TEHNOLOGY, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurenta, reprezentată de avocat dna. și intimata & TEHNOLOGY, reprezentată de avocat dl., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:
Părțile prezente, având pe rând cuvântul, au arătat că nu mai au alte cereri de formulat și înscrisuri noi de administrat.
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și înscrisuri noi de solicitat, declară terminate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurenta solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare potrivit art.312 proc.civ. deoarece hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală întrucât, a fost pronunțată cu încălcarea dreptului la apărare și dreptului la un proces echitabil; nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimata & TEHNOLOGY, prin apărător, solicită respingerea recursului, ca nefondat, menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică; depune la dosar note de concluzii scrise.
CURTEA:
Asupra recursului de față, deliberând, constată:
Prin sentința comercială nr. 4227/14.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a fost admisă cererea lichidatorului judiciar și a fost obligată pârâta să suporte pasivul debitoarei în sumă de 737.533.25 lei. În baza art. 131 din Legea nr. 85/2006 s-a dispus închiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului, s-a dispus radierea societății debitoare din registrul comerțului și plata către lichidatorul judiciar a cheltuielilor de lichidare și a retribuției din fondul prevăzut de art. 4 din Legea nr. 85/2006.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a arătat că, la data de 20.12.2007, creditoarea & a solicitat aplicarea procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 față de debitoarea, pentru recuperarea creanței în cuantum de 278.945,60 franci elvețieni, reprezentând debit și dobânda legală și 32.693,202 lei cheltuieli de judecată, creanță întemeiată pe contractul de agent încheiat la 29.07.2003 și pe sentința comercială nr. 9978/13.11.2006 a Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială. Prin sentința comercială nr. 1121/11.03.2008 a Tribunalului București - Secția a VII-a Comercială s-a dispus, în baza art. 107 alin. 1 raportat la art. 33 alin. 6 din Legea nr. 85/2006, deschiderea procedurii simplificate a falimentului împotriva debitoarei, fiind numit lichidator judiciar AUDIT. Acesta a arătat că debitoarea nu deține bunuri în patrimoniu care să acopere creanțele creditorilor, că societatea debitoare nu a depus la dosarul cauzei documentele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/200, situație în care raportul privind cauzele și împrejurările ce au condus la apariția stării de insolvență a fost întocmit pe baza documentelor aflate la dispoziția lichidatorului judiciar. În raport s-a arătat că starea de insolvență a debitoarei a intervenit cu cel puțin 2 ani anteriori deschiderii procedurii și că s-a datorat activității nerentabile și lipsei de interes a administratorilor societății pentru continuarea activității. S-a constatat că societatea debitoare nu deține active, ceea ce coroborat cu valoarea activelor imobilizate prezentate în situațiile financiare, conduce la concluzia potrivit căreia acestea au fost valorificate, iar sumele utilizate în alte scopuri decât pentru plata creanțelor.
Lichidatorul judiciar a solicitat instanței ca pasivul debitoarei să fie suportat de către pârâta în baza art. 138 lit. a și e din Legea nr. 85/2006. S-a motivat în sensul că, ulterior întocmirii raportului cu privire la cauzele insolvenței, creditorul & a pus la dispoziție lichidatorului judiciar documente care atestă faptul că., prin administrator, nu și-a respectat obligațiile asumate prin contractul de agent din data de 29.07.2003, respectiv nu a transferat sumele încasate de la debitorii & în contul acesteia, ci, sumele încasate de societatea debitoare au fost transferate în contul pârâtei. În acest sens s-a și pronunțat sentința comercială nr. 9978/13.11.2006 de către Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, prin care instanța a admis cererea formulată de & La finele anului 2005, pârâta s-a retras din societate, cesionând părțile sociale către și.
Judecătorul sindic a reținut ca fiind întemeiată cererea formulată de lichidatorul judiciar, constatând că starea de insolvență a societății debitoare a intervenit cu cel puțin 2 ani anterior deschiderii procedurii, astfel că se poate aprecia că aceasta este imputabilă pârâtei care a deținut calitatea de administrator al societății în perioada 11.05.2000-20.09.2005. S-au considerat întrunite condițiile art. 138 lit. a și e din Legea nr. 85/2006 pentru a se dispune atragerea răspunderii pârâtei, în calitate de administrator al debitoarei, și, în consecință, a se dispune obligarea acesteia la plata sumei în cuantum de 737.533, 25 lei reprezentând pasivul neacoperit al debitoarei.
Față de faptul că debitoarea nu deține bunuri în patrimoniu, judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006.
Împotriva sentinței comerciale nr. 4227/14.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a declarat recurs în termen legal recurenta pârâtă. Aceasta a criticat-o invocând următoarele motive de recurs:
1) Nu mai avea calitatea de administrator al societății debitoare încă din anul 2005, iar citarea sa la proces s-a făcut prin afișare la ușa instanței, astfel încât a fost în imposibilitate de a lua cunoștință de conținutul dosarului.
2) La termenul de judecată acordat în vederea soluționării cererii sale de antrenare a răspunderii pentru suportarea pasivului debitoarei a solicitat acordarea unui termen în vederea angajării unui apărător, dar judecătorul sindic i-a respins cererea. Astfel i-a fost încălcat dreptul constituțional la apărare prevăzut de Constituția României și dreptul la un proces echitabil prevăzut de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
3) Hotărârea este dată ci încălcarea flagrantă a dispozițiilor art. 129 alin. 5.pr.civ. pentru că instanța de fond nu a manifestat rol activ și nu a stăruit pentru aflarea adevărului. Datorită complexității dosarului recurenta avea nevoie de asistență juridică și de serviciile unui expert contabil care să stabilească realitatea situației. Judecătorul sindic a concluzionat în mod greșit că ar fi folosit în interes personal bunuri din averea debitoarei sau că ar fi deturnat părți din activul persoanei juridice prin încasarea și transferarea în contul personal a unor sume de bani aparținând societății debitoare, în condițiile în care nu s-au dovedit cele patru condiții ale oricărei răspunderi delictuale: existența prejudiciului, a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate și a vinovăției.
Recurenta a invocat în drept dispozițiile art. 304 pct. 9.pr.civ. și pe cele ale Legii nr. 85/2006.
Analizând recursul a cărui motivare vizează prevederile art. 304 pct. 5, 9 și art. 3041.pr.civ. se constată că este fondat, pentru considerentele care vor fi expuse.
Primul motiv de recurs nu este întemeiat.
Recurenta-pârâtă a fost legal citată la soluționarea cererii de antrenare a răspunderii sale la instanța de fond. Pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare a acesteia din data de 16.05.2008 s-a făcut mențiunea că citația a fost afișată pe ușa locuinței destinatarului, deoarece nu a fost găsită la adresa de domiciliu a acestuia nici o persoană dintre cele prevăzute de lege.
Mai mult, la data de 08.10.2008, recurenta a depus la dosar o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător. Din conținutul cererii rezultă că are cunoștință despre stabilirea termenului de judecată la data de 14.10.2008.
Se constată că au fost îndeplinite prevederile art. 92 alin. 3.pr.civ. referitoare la efectuarea procedurii de citare atunci când cel citat nu este găsit la domiciliu. Nu sunt îndeplinite condițiile art. 105 alin. 2.pr.civ. care prevăd nulitatea relativă a actelor de procedură îndeplinite cu încălcarea formelor legale și, în consecință, nici cele ale art. 304 pct. 5.pr.civ. referitoare la casarea hotărârii recurate pentru acest motiv.
C de-al doilea motiv de recurs este însă fondat.
Singurul termen de judecată acordat în vederea soluționării cererii de atragere a răspunderii pârâtei este cel din data de 14.10.2008. La acest termen instanța a respins cererea pârâtei de acordare a unui nou termen în vederea angajării unui apărător, constatând neîndeplinite prevederile art. 156.pr.civ., cu motivarea că, față de data primirii citației, aceasta a avut suficient timp pentru a-și angaja apărător.
Respingând cererea pârâtei pentru acordarea unui termen în vederea angajării unui apărător, instanța de fond nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 156 alin. 2.pr.civ. Acestea dispun "când instanța refuză amânarea judecății pentru acest motiv, va amâna, la cererea părții, pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise".
Având în vedere că prima instanță nici nu a amânat pronunțarea hotărârii în vederea depunerii de către pârâtă de concluzii scrise, se apreciază că acesteia i-a fost încălcat dreptul la apărare prevăzut la art. . Din Constituția României, precum și dreptul la un proces echitabil statuat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Și ultimul motiv de recurs este întemeiat, întrucât instanța de fond nu a manifestat rol activ, potrivit dispozițiilor art. 129.pr.civ. și nu a stăruit în vederea aflării adevărului.
În recurs, recurenta a completat probatoriul, potrivit art. 305.pr.civ. depunând la dosar înscrisuri noi, respectiv acte contabile ale societății debitoare și un raport de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de expert contabil care a concluzionat că incapacitatea de plată a nu se datorează activității de administrator a pârâtei.
Având în vedere probele noi administrate în calea de atac a recursului și solicitarea recurentei de efectuare a unei expertize contabile, se constată că o asemenea expertiză este utilă și concludentă în ceea ce privește stabilirea vinovăției pârâtei pentru ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.
Recursul este deci întemeiat și, în baza art. 312 alin. 1-3.pr.civ. va fi admis.
Cum administrarea probei cu expertiză contabilă este necesară soluționării cauzei, dar nu este posibilă în această cale de atac, potrivit dispozițiilor art. 305.pr.civ. urmează a fi casată sentința atacată și trimisă cauza spre rejudecarea cererii de antrenare a răspunderii la aceeași instanță și spre continuarea procedurii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Admite recursul declarat de recurenta, împotriva sentinței comerciale nr.4227 din 14.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele SC SRL prin lichidator judiciar, & TEHNOLOGY, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 13.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
Red. /2 ex/ 05.05.2009
Președinte:Alina Sekely PopaJudecători:Alina Sekely Popa, Cristina Scheaua, Roxana
