Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 575/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL-
Dosar nr- Decizia nr.575/2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
PREȘEDINTE: Claudia Popescu judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Aurelia Saftiuc
- - - - JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara Moglan
- - - - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta-creditoareDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICEîmpotriva sentinței civile nr.162/F din 19 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. 808/F/2004, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere (Legea 64/1995 art. 137).
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns consilier juridic, cu delegație de reprezentare la dosar, pentru intimata-creditoare B, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că recursul se află la primul termen de judecată, motivat și declarat în termen, scutit legal de plata taxei judiciare de timbru.
Reprezentantul intimatei-creditoare arată că nu are cereri prealabile.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul părții prezente pe fondul cauzei.
Reprezentantul intimatei-creditoare solicită admiterea recursului promovat împotriva hotărârii instanței de fond prin care a fost respinsă cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a fostului administrator și a fost dispusă deschiderea procedurii falimentului debitoarei "Veria" SRL.
Consideră că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru ca fostul administrator să fie obligat să suporte o parte din pasivul societății debitoare reprezentând creanța N care nu a fost realizată prin procedura insolvenței întrucât chiar din concluziile reținute în raportul de expertiză ilă rezultă că responsabilitatea pentru intrarea în insolvență a debitoarei aparține fostului administrator. Astfel, acesta nu a efectuat inventarierea și valorificarea rezultatelor acestei acțiuni în conformitate cu prevederile Legii ilității nr.81/1991, nu a urmărit să încaseze creanțele inventariate și nu a achitat lunar obligațiile față de bugetul consolidat al statului.
În concluzie, solicită admiterea recursului promovat de creditoarea N, cu modificarea hotărârii instanței de fond în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii personale a fostului administrator pentru motivele anterior expuse.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului comercial d e față, declarat în termen de N, împotriva sentinței civile nr. 162/F/19.03.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. 808/2004, (-) reține următoarele:
Prin sentința de mai sus a fost respinsă cererea de atragere a răspunderii personale a fostului administrator, formulată de creditoarea N, ca fiind nefondată.
Cererea lichidatorului judiciar Manager Cont L R, județul N, pentru închiderea procedurii falimentului privind pe debitoarea, L P N, fost admisă, în temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței, dispunându-se totodată și radierea societății debitoare din registrul Comerțului
În baza art. 136, lichidatorul a fost descărcat din orice îndatoriri și responsabilități, dispunându-se plata sumei de 3.755 lei, din fondul de lichidare, în contul acestuia.
S-a dispus totodată notificarea sentinței debitoarei, creditorilor, fostului administrator, Direcția Teritorială a Finanțelor Publice și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Neamț, pentru efectuarea mențiunilor de închidere a procedurii și de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut în esență că fostul administrator al societății falite nu a săvârșit nici o faptă prevăzută de art. 138 al. 1 din Legea nr. 85/2006, fapte care sunt strict și limitativ prevăzute de această lege.
Răspunderea având caracterul unei răspunderi civile delictuale, era necesară întrunirea cumulativă a condițiilor prevăzute pentru această răspundere, respectiv existența faptei, a prejudiciului, a legăturii de cauzalitate dintre acestea și a culpei persoanei a cărei răspundere se solicită.
Întrucât faptele prezentate de expertul il și de lichidator, nu sunt în măsură să conducă la antrenarea răspunderii fostului administrator, cererea de atragere a răspunderii personale acestuia, a fost respinsă ca nefondată, așa cum s-a arătat mai sus.
Împotriva sentinței a declarat recurs creditoarea P N, care a arătat că fostul administrator nu a urmărit să încaseze creanțele societății, de la proprii debitori, fiind astfel responsabil, conform art. 138 lit. c și d din Legea nr. 85/2006.
Din concluziile Raportului de expertiză ilă, rezultă că responsabilitatea pentru intrarea în insolvență a debitoarei, este a fostului administrator, în condițiile art. 138 din lege, deoarece acesta nu a efectuat inventarierea și valorificarea rezultatelor acestei acțiuni, potrivit Legii ilității, nr. 81/1991, nu a urmărit să încaseze creanțele inventariate și nu achitat obligațiile față de bugetul de stat.
Întrucât inventarierea face parte din ilitatea unei societăți, iar din actele ile reiese că debitoarea are clienți neîncasați și neidentificați, de aici rezultă că evidența ilă nu a fost ținută conform legii.
De asemeni, atâta timp cât fostul administrator nu a achitat datoriile către bugetul de stat, înseamnă că a dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetare de plăți.
Având în vedere că fostul administrator a contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență și i-a produs un prejudiciu în sumă de 1.402.137.789 lei, acesta trebuie reparat cu averea personală, a susținut recurenta.
Mai mult, din raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență a societății - debitoare, întocmit de către lichidatorul judiciar, cât și de raportul de expertiză ilă, rezultă că în activitatea de management a societății au existat carențe, în cauză fiind îndeplinite dispozițiile Legii nr. 85/2006, chiar și în situația în care faptele au constituit numai condiții favorabile pentru realizarea efectului. Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea recursului, modifica sentinței și admiterea cererii așa cum a fost formulată.
Curtea de apel analizând sentința civilă nr. 162/F/19 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. 808/2004, (-) în raport cu motivele de recurs invocate și din oficiu, urmează a reține că aceasta este legală și temeinică, recursul declarat fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Judecătorul sindic a analizat judicios actele și lucrările dosarului, reținând în mod corect că în cauză, din probele administrate, nu a rezultat că fostul administrator, al LPN, cauzat starea de insolvență a acesteia, prin săvârșirea vreunei fapte, prevăzută la art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Potrivit acestui text, pentru a fi atrasă răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere a debitoarei falite, este necesar să se săvârșească una dintre faptele expres și limitativ prevăzute de acest text, și în același timp să se dovedească că toate cele patru elemente, ale răspunderi civile delictuale, prevăzute de art. 998 - 999 Cod civil, sunt întrunite.
Culpa administratorului și legătura de cauzalitate, sunt condiții de bază ale acestei răspunderi, care trebuie dovedită la fel ca și fapta ilicită și prejudiciu, legea neinstituind nici o prezumție în privința acestor elemente.
În această situație recurenta - creditoare trebuia să probeze că administratorul, prin săvârșirea culpabilă a uneia sau mai multor fapte, prevăzute de articolul invocat mai sus, a condus la ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
Din Raportul privind cauzele și împrejurările apariției stării de insolvență, a societății debitoare (fila 171), rezultă însă că societatea nu și-a realizat obiectivele propuse din cauza concurenței, apărute în sectorul de activitate, creșterii prețurilor la materiile prime, forța de muncă, combustibilul, diminuarea disponibilităților care au afectat lichiditatea și capacitatea societății de a face față obligațiilor bănești, iar neachitarea datoriilor debitoarei față de bugetul de stat, s-a datorat neîncasării în timp creanțelor, ceea ce a generat dobânzi și penalități de întârziere.
În urma analizării activității economice a societății debitoare, lichidatorul judiciar a reținut că administratorul societății nu se face răspunzător de ajungerea acesteia în stare de insolvență.
Aceleași cauze care au dus societatea la insolvență, au fost reținute și de expertiza - ilă efectuată, (fila 9) expertul il concluzionând însă că responsabilitatea pentru intrarea în insolvență a debitoarei este a administratorului în condițiile art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2006.
Potrivit acestui text, administratorul trebuia să dispună, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit persoana juridică la încetare de plăți, ceea ce nu s-a dovedit.
Dimpotrivă, fostul administrator nu a fost de acord cu propunerea mandatarului său, de a întocmi un plan de reorganizare a societății, solicitând declanșarea procedurii de faliment (fila 137).
Referitor la neurmărirea creanțelor de la proprii debitori de către fostul administrator, acesta fiind responsabil potrivit art. 138 lit. d din Legea insolvenței, instanța de control judiciar urmează a reține următoarele:
ilitatea societății, în perioada 2001 - 2004, a fost condusă de firmele General P N și L P N, iar din probele administrate nu rezultă că fostul administrator ar fi ținut ilitate fictivă, că a fost să dispară unele documente ile sau nu a ținut o ilitate în conformitate cu legea.
Neîncasarea creanțelor de la debitori nu înseamnă că nu s-a ținut o ilitate corectă, debitorii fiind evidențiați în acte, însă nu au fost urmăriți, pentru a fi executați.
Acest lucru de altfel cădea și în sarcina lichidatorului judiciar, potrivit art. 20 lit. l, din lege.
În concluzie din probele administrate și analizate mai sus, se constată că susținerile recurentei au un caracter formal, nu sunt dovedite, așa cum bine a reținut și judecătorul sindic, astfel că invocarea dispozițiilor art. 138 lit. c și din Legea nr. 85/2006, nu conduce automat la atragerea răspunderii administratorului la plata pasivului societății, în situația în care nu s-a făcut dovada întrunirii cumulative a condițiilor pentru atragerea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie.
Neexistând așadar motive care să ducă la casarea ori modificarea sentinței, curtea de apel urmează a respinge recursul declarat ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite dispozițiile art. 312 cu referire la art. 304 Cod procedură civilă și art. 8 din Legea nr. 85/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul promovat de recurenta - creditoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 162 19 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. 808/F/2004 în contradictoriu cu intimata - debitoare LPN, intimatul - lichidator MANAGER CONT L R, intimații - creditoriAUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUIșiP Nși intimatul - pârât cu domiciliul în, localitatea Veria,-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,16 septembrie 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red. s
Red.
Tehnored. 2 ex.
08/13 oct. 2008
Președinte:Claudia PopescuJudecători:Claudia Popescu, Aurelia Saftiuc, Lăcrămioara Moglan
