Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 575/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 344/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.575
Ședința publică de la 6.04.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 2: Iulica Popescu
JUDECĂTOR 3: Maria Speranța
Grefier
*************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 B, în contradictoriu cu intimatele EL și SC COM SRL - prin lichidator judiciar, împotriva sentinței comerciale nr.4317/17.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII - a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, care învederează Curții lipsa părților, faptul că au fost atașate dovezile de comunicare a sentinței, precum și faptul că lichidatorul judiciar a depus la dosar o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă conform disp.art. 242 pct.2 civ.
Curtea constată cauza în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința comerciale nr.4317/17.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII - a Comercială, în dosarul nr-, a fost respinsă cererea formulată de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 B, împotriva pârâtului EL, în contradictoriu cu SC COM SRL - prin lichidator judiciar, prin care s-a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a acestuia în temeiul articolului 138 alin1 lit d din Legea nr.85/2006. Prin aceeași sentință s-a dispus și închiderea procedurii insolvenței declanșată împotriva debitorului și radierea acestuia din Registrul Societăților Comerciale, descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități și notificarea sentinței către entitățile interesate.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că, cererea creditoarei este neîntemeiată deoarece aceasta nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor pentru atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului. În acest sens, s-a apreciat că nu se poate susține că în cazul încălcării obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea există o prezumție de culpă, deoarece faptele prevăzute de articolul 138 alineat 1 litera d din Legea nr.85/2006 pot fi pedepsite numai atunci când sunt săvârșite cu intenție, ceea ce în cauză nu s-a dovedit.
Faptul că pârâtul nu a depus declarațiile privind obligațiile fiscale și nici bilanțurile contabile în perioada 2005-2008, așa cum s-a reținut în raportul lichidatorului nu conduce prin el însuși la antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului, deoarece, din probele administrate nu a rezultat că susținerile creditoarei sunt întemeiate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 B, ce a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a a Comercială.
În motivarea recursului se arată că, sentința recurată este nelegală și netemeinică deoarece nu s- reținut că pârâtul se face vinovat de săvârșirea faptelor prevăzute de articolul 138 litera d din Legea nr.85/2006, după cum urmează:
Fapta ilicită poate să constea atât într-o acțiune cât și într-o inacțiune, cu condiția să existe op normă juridică de natură să oblige o anumită persoană să acționeze într-un anumit mod.
Vinovăția rezultă din neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege, în condițiile în care nu s-a dovedit existența unei împrejurări care să înlăture vinovăția.
Prejudiciul este născut și actual și este probat prin înscrisurile depuse la dosar.
de cauzalitate este explicată de recurentă ca rezultând din prezumția legală decurgând din săvârșirea uneia din faptele enumerate la articolul 138 din Legea nr.85/2006 și starea de insolvență a debitoarei.
Atâta timp cât prezumția relativă instituită de articolul 138 din Legea nr.85/2006 nu este înlăturată de către administrator prin probe sau alte susțineri, instanța de fond era obligată să constate întemeiate cererile creditorilor privind antrenarea răspunderii materiale a administratorului.
Recurenta amintește principiile generale ale răspunderii civile delictuale, și arată că, și dispozițiile articolului 72 din Legea nr.31/1990 și ale articolului 1540 Cod civil, permiteau instanței antrenarea răspunderii administratorului.
În drept se invocă dispozițiile Legii nr.85/2006, ale Legii nr. - republicată și ale Legii nr. 82/1991 republicată
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor invocate de recurentă în motivele de recurs, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor legale aplicabile, precum și sub toate aspectele de nelegalitate, conform articolului 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:
În ce privește aplicabilitatea art. 138 lit.d) din Legea nr. 85/2006 potrivit căruia membrii organelor de conducere pot fi obligați să suporte o parte din pasivul societății, dacă au contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență prin aceea că: ". au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.", Curtea apreciază că sentința este legală și temeinică.
În primul rând, recurenta-creditoare nu arată care dintre cele trei elemente materiale ale activității păgubitoare săvârșite de administrator ar fi incidente în cauză, iar în al doilea rând, din actele existente la dosar, întocmite de lichidatorul judiciar nu rezultă caracterul fictiv al evidențelor contabile, nici dispariția unor documente contabile și nici încălcarea dispozițiilor legale privind evidența contabilă.
În acest sens, Curtea reține că pentru aplicarea art. 138 din legea nr. 85/2006 este nevoie de întrunirea cumulativă două condiții speciale: a) săvârșirea uneia sau mai multora dintre faptele prevăzute de acest text de lege și b) condiția ca acestea să fi fost cauzele stării de insolvență ( la care se adaugă, desigur, condițiile generale ale răspunderii civile delictuale desprinse din art. 998-999 din civil).
Or, în cauză, așa cum corect reține și prima instanță, nu s-a făcut dovada săvârșirii faptelor reglementate de art. 138 alin. 1 lit. a)-g) din legea nr. 85/2006 și a legăturii de cauzalitate dintre acestea și starea de insolvență, creditoarea invocând numai lit d) și, mai mult decât atât, cauzele esențiale ale insolvenței nu s-au datorat unor fapte imputabile administratorului, ceea ce exclude atragerea răspunderii acestuia.
Dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 reglementează o răspundere patrimonială specială, derogatorie de la dreptul comun ( care îl constituie dreptul comercial ce instituie prezumția de culpă), condițiile prevăzute în legea specială fiind de strictă interpretare și aplicare, neputând fi extinse la alte situații prevăzute în legi generale ( potrivit principiului exceptio est strictissimae interpretationis aplicationis).
Mai mult, susținerile generale ale recurentei, fără concretețe raportat la probele administrate în cauză, care să privească atât cauzele insolvenței cât și faptele anume săvârșite de pârât nu pot fi avute în vedere pentru admiterea recursului său și pentru aceea că nu există vreo dovadă că nedepunerea declarațiilor fiscale ale societății debitoare a condus prin ea însăși la starea de insolvență a debitoarei.
În fine, invocarea dispozițiilor articolului 72 din Legea nr.31/1990 republicată și ale articolului 1540 din Codul civil este lipsită de relevanță deoarece răspunderea patrimonială prevăzută de articolul 138 din Legea nr.85/2006 privește o răspundere specială a acelor persoane fizice care se fac vinovate de săvârșirea anumitor fapte expres prevăzute și care au contribuit la starea de insolvență a debitoarei, față de creditorii debitoarei, în timp ce răspunderea prevăzută de dispozițiile generale amintite privește răspunderea administratorilor față de societate, iar nu față de creditori.
În consecință, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 rap. la art. 304 pct. 9 și art. 3041din proc civ. va respinge recursul declarat împotriva acestei sentințe, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 B, în contradictoriu cu intimatul pârât EL și intimata debitoare SC COM SRL - prin lichidator judiciar, împotriva sentinței comerciale nr.4317/17.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII - a Comercială, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 6.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Elisabeta RoșuJudecători:Elisabeta Roșu, Iulica Popescu, Maria Speranța
