Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 582/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
Nr. în format vechi 211/2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.582R
Ședința publică de la 20.05.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Ioana Barna Prisacaru
JUDECĂTOR 2: Elena Mincu
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A SECTORULUI 5, împotriva sentinței comerciale nr.4639/4.12.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți și și intimata-debitoare prin lichidator judiciar
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta prin consilier juridic care depune la dosar delegație și intimatul-pârât prin avocat cu împuternicire avocațială aflată la fila 24, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimatul-pârât, prin avocat, învederează faptul că dovada de citare cu intimata-debitoare prin lichidator judiciar a fost restituită cu mențiunea "destinatar mutat" întrucât lichidatorul judiciar nu mai are sediul la acea adresă.
Curtea apreciază procedura legal îndeplinită, având în vedere faptul că societatea debitoare își păstrează datele de identificare, aceasta fiind citată și la sediul său.
Intimatul-pârât, prin avocat, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și având în vedere că a cerința timbrajului cererii de recurs a fost satisfăcută apreciază cauza în stare de judecată.
La interpelarea instanței, recurenta, prin consilier juridic, menționează că nu înțelege să își însușească excepția de neconstituționalitate invocată de către
Curtea, în temeiul disp. art.29 alin.2 din Legea nr.47/1992, republicată, respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate invocată de către, constatând că aceasta nu este parte în prezenta cauză.
Recurenta, prin consilier juridic, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat, apreciind cauza în stare de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Recurenta, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea hotărârii recurate, în sensul admiterii cererii formulată în temeiul art.138 din Legea nr.85/2006.
Intimatul-pârât, prin avocat, solicită respingerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică. Învederează faptul că prin cererea de recurs recurenta invocă aceleași reglementări, în sensul că aceasta consideră că obligațiile și răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat, însă cererea de atragere a răspunderii patrimoniale și-o întemeiază pe disp. art.138 din Legea nr.85/2006. Astfel, răspunderea reglementată de disp. art.138 din Legea nr.85/2006 reprezintă o răspundere civilă delictuală și ca să poată fi antrenată trebuie să îndeplinească condițiile de existență a acesteia. Consideră că în cauză nu s-a probat legătura de cauzalitate între așa zisele fapte și ajungerea societății debitoare în stare de insolvență, concluziile raportului lichidatorului judiciar fiind clare, în sensul că au existat alte cauze care au dus la ajungerea societății debitoare în stare de insolvență și care nu sunt de natură delictuală. Depune la dosar concluzii scrise și învederează că nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin Sentința comercială nr.4639/4.12.2007, Tribunalul București - Secția VII- Comercială a respins ca nefondată cererea de atragere a răspunderii patrimoniale față de Comitetului Creditorilor
A respins ca inadmisibilă cererea de instituire a sechestrului asigurator asupra bunurilor pârâților.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Din informațiile furnizate de ORC B și din înscrisurile de la dosar a rezultat că pârâtul a fost administratorul debitorului, iar pârâta a fost asociat al debitorului, îndeplinind însă și funcția de director economic până în decembrie 2003, astfel că are calitate procesuală pasivă în cererea de atragere a răspunderii.
Din formularea textului alin.1 al art.138 din lege rezultă că sunt răspunzători civil, membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și orice altă persoană "care a cauzat" starea de insolvență prin una din faptele enumerate.
Comitetul creditorilor și-a întemeiat cererea împotriva pârâților pe dispozițiile art.138 lit. c) și d) din lege.
În cazul tuturor debitorilor care ajung să fie supuși procedurii insolvenței, se ajunge, în urma activității desfășurate, la încetarea de plăți, dar angajarea răspunderii nu operează automat, ci numai în situația în care prelungirea acestei stări era în mod evident lipsită de posibilitatea de a aduce un profit real, iar continuarea ei a fost dispusă în interesul personal al organelor de conducere.
Or, în speță, comitetul creditorilor a făcut doar afirmații generice referitoare atât la continuarea activității în interes personal, la folosirea bunurilor sau creditelor societății în folosul propriu sau în cel al altei persoane cât și la dezinteresul arătat față de respectarea condițiilor și normelor legale, fără a indica, în concret, elemente care să ducă la concluzia îndeplinirii condiției prevăzute la art138. a) și c) din lege. Calitatea pârâților de asociați ai debitorului, de administrator, respectiv de director economic până în decembrie 2003, nu poate duce la concluzia că aceștia au săvârșit fapte care să poată fi încadrate în dispozițiile art. 138.a) și c) din lege, pentru a se putea atrage răspunderea lor, în lipsa unor probe certe.
Așadar, simplul fapt că pârâții nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu este de natură să ducă la aranjarea răspunderii lor în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență. Or, în speță, comitetul creditorilor nu a făcut dovada acestui raport de cauzalitate.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice Sector 5, în calitate de Președinte al Comitetului Creditorilor, solicitând admiterea recursul, modificarea sentinței, în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâților.
Recurenta a invocat următoarele critic întemeiate pe dispozițiile art.304:
-Intimații, persoane fizice, nu au depus declarațiile privind obligațiile fiscale, astfel că nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.138 alin.1 lit.a, c, d, din Legea nr.85/2006.
Potrivit art.10 din Legea nr.82/1991, republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului.
Conform art.73 alin.1 din Legea nr.31/1990, administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru:
c) existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere;
e) stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun.
Răspunderea administratorului este o răspundere civilă contractuală, culpa fiind prezumată potrivit art.1082 Cod civil, iar răspunderea trebuie apreciată în abstracto, având în vedere că s-a acționat în termenul unui mandat comercial.
Conform art.72 din Legea nr.31/1990, obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat și de cele special prevăzute în această lege.
În cauză, este îndeplinită și condiția legăturii de cauzalitate dintre fapta culpabilă a administratorului, constând în nerespectarea și neaplicarea legii și prejudiciul adus creditorilor prin intrarea în faliment a societății.
Nerespectarea dispozițiilor privind obligația ținerii contabilității este evidentă prin nedepunerea actelor contabile prev. la art.28 din Legea nr.85/2006 care echivalează cu o determinare a dispariției lor, conducând la concluzia că s-a intenționat să se ascundă modul în care au fost folosite bunurile societății, cât și disponibilități bănești ale societății debitoare.
Nedepunerea actelor contabile a pus în imposibilitate pe lichidatorul judiciar să verifice modul de înregistrare a operațiunilor contabile și legalitatea acestora.
La termenul de judecată din 26.02.2008, Curtea, în raport de obiectul sentinței recurate și de prevederile art. 138 alin.3 din Legea nr. 85/2006, a stabilit cadrul procesual în sensul că au calitatea de părți, în calea de atac, recurenta Administrația Finanțelor Publice Sector 5, în calitate de președinte al Comitetului Creditorilor, intimații, și intimata-debitoare SC SRl prin lichidatorul judiciar, neavând calitatea de intimați creditorii citați.
Creditoarea SC Distribution a invocat, prin cererea depusă la 22.04.2008, prin Serviciul Registratură, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.17 - Legea nr.146/1997, față de obligația instituită de C în sarcina recurentei cu privire la satisfacerea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Recurenta nu a înțeles să invoce excepția de neconstituționalitate a prevederilor menționate.
Potrivit art.29 alin.2 din Legea nr.47/1992, republicată, excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial.
În raport de textul de lege, Curtea, față de împrejurarea ca SC Distribution nu are calitatea de parte în cauză, a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate invocată.
Intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului, depunând concluzii scrise.
Intimata-pârâtă nu s-a prezentat în instanță, nu a formulat întâmpinare.
Asupra recursului:
Potrivit art. 138 alin1 și alin.3 din Legea nr. 85/2006, (1) La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;
c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți;
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;
(3) Comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie.
Nedepunerea actelor contabile menționate de recurentă nu echivalează cu sensul dat de legiuitor expresiei " nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea".
Pentru a se atrage răspunderea administratorului este necesar ca neținerea contabilității în conformitate cu legea, ceea ce înseamnă lipsa înregistrărilor, a întocmirii actelor contabile, să fi avut drept consecință ajungerea debitoarei în starea de insolvență.
Invocarea prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu atrage în mod automat răspunderea administratorului, deoarece legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestuia, numai pentru nedepunerea evidențelor contabile ori pentru neținerea contabilității, prevăzând posibilitatea atragerii răspunderii, numai după ce s-au produs dovezi în acest sens, conform art. 1169 civ.
Răspunderea administratorului societății nu este de natură contractuală întemeiată pe mandat, cum eronat susține recurenta, care ar fi aplicabilă doar în raport cu societatea însăși, al cărui mandatar este administratorul.
Răspunderea sa este de natură delictuală și pentru a fi antrenată trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art. 998-999 civ. respectiv, fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa.
Legea nu prezumă nici unul din elementele răspunderii persoanelor care pot sta în judecată conform art. 138 din Legea nr. 85/2006, iar părțile trebuie să facă dovada celor afirmate conform art. 1169 civ.
Cât privește invocarea prevederilor art. 138 alin.1 lit.a, lit. din lege, Curtea reține că recurenta nu a explicat, raportat la speță, ipotezele reținute de textele de lege invocate, respectiv cum au folosit intimații bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane și în ce au constat faptele, activitățile desfășurate de administratori în interesul lor personal și care ar fi dus în mod vădit debitoarea la încetarea de plăți, recurenta făcând doar trimitere la dispozițiile legale menționate.
Se reține astfel că recurenta trebuia să probeze afirmațiile formulate, invocarea prevederilor art. 138 lit. a, c, d din lege nu atrage automat răspunderea administratorului deoarece legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestora.
În consecință, pentru motivele reținute, Curtea va constata recursul Administrației Financiare Sector 5 nefondat și îl va respinge conform art. 312 alin. 1 pr.civ raportat la prevederile art. 304 pct. 9 pr.civ. în ale cărui dispoziții se încadrează criticile recurentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A SECTORULUI 5, împotriva sentinței comerciale nr.4639/4.12.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți și și intimata-debitoare prin lichidator judiciar
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, 20.05.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.Jud.P/12.06.2008
Tehnored.
2 ex.
Președinte:Mihaela Ioana Barna PrisacaruJudecători:Mihaela Ioana Barna Prisacaru, Elena Mincu
