Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 596/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 426/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 596
Ședința publică de la 09 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Eugenia Voicheci
JUDECĂTOR 2: Adriana Bucur
JUDECĂTOR 3: Marcela Câmpeanu
Grefier - -
*******************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 împotriva sentinței comerciale nr.266/20.01.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, intimata debitoare SC SRL PRIN PRIN LICHIDATOR JUDICIAR și intimații creditori DIRECȚIA VENITURI BUGET LOCAL SECTOR 2 și SC INDUSTRIE SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul pârât personal, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Curtea procedează la identificarea intimatului pârât care se legitimează cu CI seria - nr.- eliberat la 26.01.2000 de Secția 9 Poliție, CNP -, domiciliat în B,-,.67,.B,.162, sector 2.
Intimatul pârât personal solicită acordarea unui termen pentru lipsă de apărare întrucât avocatul său este plecat din țară.
Curtea, având în vedere data primirii citației de către intimatul pârât și împrejurarea că recursul se judecă cu celeritate respinge cererea de amânare formulată pentru lipsă de apărare.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe recurs.
Intimatul pârât personal lasă la aprecierea instanței.
Instanța constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față.
Prin sentința comercială nr. 266 din 20 ianuarie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a VII a Comercială, judecătorul - sindic a respins ca nefondată cererea formulată de comitetul creditorilor SC SRL- prin președinte ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR II B - împotriva pârâtului. aprobat raportul final al lichidatorului judiciar. În temeiul articolului 132 alineat 2 din legea nr.85/2006, a închis procedura insolvenței debitoarei SC SRL, în contradictoriu cu creditorii ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR II B, DIRECȚIA VENITURI BUGET LOCAL A SECTORULUI II B și SC INDUSTRIE SRL. A radiat-o pe debitoare din registrul comerțului și, în temeiul articolului 135 din legea nr.85/2006, a dispus notificarea sentinței de închidere a procedurii Direcției Generale a Finanțelor Publice B și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București, pentru efectuarea mențiunii.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul - sindic a reținut că a fost autorizat comitetul creditorilor debitoarei SC SRL să formuleze cerere de atragere a răspunderii patrimoniale, că a fost formulată o astfel de cerere întemeiată pe dispozițiile articolului 138 litera c din legea nr.85/2006 împotriva pârâtului, în considerarea calității acestuia de administrator al societății debitoare, susținându-se că pârâta a dispus continuarea activității debitorului în condițiile în care aceasta ducea în mod vădit la încetarea de plăți, în dauna creditorilor sociali.
Judecătorul - sindic a reținut că, pentru angajarea răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ai societății debitoare trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale ale răspunderii, referitoare la prejudiciu, fapta ilicită, vinovăție, relația de cauzalitate între faptă și prejudiciu, precum și condițiile speciale impuse de articolul 138 din legea nr.85/2006, referitoare la calitatea persoanelor a căror răspundere se solicită a fi angajată.
A reținut că pârâtul îndeplinește ultima cerință, fiind administrator al societății debitoare SC SRL, potrivit datelor de la registrul comerțului și că, în ce o privește pe debitoare, prejudiciul constă în ajungerea acesteia în insolvență.
Referitor la fapta prevăzută de articolul 138 alineat 1 litera c din legea nr.85/2006, judecătorul - sindic a reținut că răspunderea patrimonială nu operează automat, ci numai în situația în care continuarea activității societății debitoare era în mod evident lipsită de posibilitatea de a aduce un profit real și cu condiția ca activitatea să fi fost continuată în interesul personal al organelor de conducere.
Raportat la probele dosarului, judecătorul - sindic a reținut că în speță comitetul creditorilor a făcut doar afirmații generice referitoare la conducerea activitățiiîn interes personal, la dezinteresul arătat față de respectarea condițiilor și normelor legale, fără a arătaîn concretelemente care să definească fapta prevăzută de articolul 138 alineat 1 litera c din legea nr.85/2006.
În această ordine de idei, judecătorul - sindic a apreciat că, în lipsa unor probe certe, calitatea procesuală de administrator al societății debitoare nu poate constitui un argument suficient pentru atragerea răspunderii sale patrimoniale.
În legătură cu omisiunea imputată pârâtului de a nu solicita aplicarea procedurii insolvenței, judecătorul - sindic a reținut că aceasta nu poate constitui temei de angajare a răspunderii sale patrimoniale, întrucât fapta este ulterioară apariției stării de insolvență.
Referitor la managementul defectuos imputat aceluiași pârât, judecătorul - sindic reținut pe de o parte că acesta nu este dovedit și pe de altă parte că nu poate constitui temei de angajare a răspunderii patrimoniale.
Privitor la faptul că accesoriile la creanțe de bază solicitate de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR II B sunt mai mari decât debitul principal însuși, judecătorul - sindic a reținut că acest fapt nu demonstrează nici pe departe că sunt întrunite condițiile impuse de articolul 138 alineat 1 litera c din legea nr.85/2006, ci pasivitatea și incapacitatea creditorului bugetar de a recupera la scadență o creanță modică.
În considerarea acestor argumente, judecătorul - sindic a apreciat cererea ca nefondată și a respins-
A făcut aplicarea articolului 132 alineat 2 și a articolului 135 din legea nr.85/2006.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs motivat creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR II B, în calitate de președinte al Comitetului Creditorilor debitoarei SC SRL, cauza fiind înregistrată sub același număr unic la 17 februarie 2009 pe rolul Curții de Apel București - Secția a Va Comercială.
În motivarea recursului a fost criticată hotărârea judecătorului - sindic în esență prin prisma argumentului că au fost nesocotite dispozițiile articolului 27 din legea nr.85/2006, care impun administratorului societății falite obligația de a se adresa instanței de judecată cu o cerere de aplicare a procedurii atunci când insolvența este iminentă. A subliniat faptul că legiuitorul a stabilit și un termen înăuntrul căruia să formuleze o astfel de cerere și că dispozițiile legale precitate instituie o obligație pe care administratorii nu o pot încălca decât sub sancțiunea aplicării dispozițiilor articolului 138 alineat 1 litera c din legea insolvenței.
A reiterat susținerea despre managementul defectuos exercitat de intimatul - pârât, care reprezintă fapta ilicită de continuare a unei activități care ducea în mod vădit societatea debitoare la insolvență, susținând că dovada acestei fapte o reprezintă chiar ajungerea societății debitoare în incapacitate de plată.
A subliniat faptul că prejudiciul cauzat creditorilor derivă din starea de insolvență a debitoarei și că legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu constă în dezinteresul arătat în privința funcționării normale și în condiții de legalitate a societății.
A subliniat și scopul edictării dispozițiilor articolului 138 alineat 1 litera c din legea nr.85/2006, respectiv apariția și menținerea unui climat economic sănătos și a combătut considerentele în care judecătorul - sindic a reținut pasivitatea și incapacitatea instituției recurente de a recupera la scadență o sumă modifică, susținând că a emis somații și titluri executorii împotriva societății debitoare începând cu anul 2003.
A invocat dispozițiile articolului 72 din legea nr.31/1990 privitoare la răspunderea administratorilor conform regulilor de la mandat, dispozițiile articolului 374 Cod comercial, relative la mandatul comercial cu titlu oneros, precum și dispozițiile articolului 1080 cod civil privitoare la criteriul obiectiv de apreciere ce presupune compararea activității administratorului cu cea a unei persoane diligente.
Recursul este întemeiat în drept pe dispozițiile articolului 304 punctul 9 și 3041Cod procedură civilă, pe dispozițiile legilor nr. 85/2006, nr.82/1991 și nr. 31/1990.
În cauză nu s-au depus întâmpinări.
Față de actele și lucrările dosarului, de probele administrate în cauză, Curtea apreciază recursul ca nefondat și îl va respinge cu această motivare și pentru următoarele considerente:
Principala problemă care se impune a fi dezlegată este cea privind tipul răspunderii civile reglementat de articolul 138 din legea nr.85/2006. Curtea apreciază că în speță răspunderea civilă este cea de tip delictual. că administratorul unei societăți comerciale are a răspundefață de societatea pe care o administreazăîn temeiul contractului de mandat comercial, în conformitate cu dispozițiile articolului 72 din legea nr.31/1990, raportat la articolul 374 Cod comercial.
Numai că dispozițiile articolului 138 din legea nr.31/1990 nu fac referire la răspunderea membrilor organelor de conducere față de societatea debitoare, cifață de creditorii sociali și pentru datoriile societății debitoareși, întrucât determină expres și limitativ faptele pentru care răspunderea poate fi antrenată, precum și raportul de cauzalitate dintre aceste fapte și starea de insolvență a societății debitoare, aceste dispoziții legale instituie răspunderea civilă delictuală.
Prin prisma acestor considerente, Curtea a înlăturat toate susținerile recurentei-creditoare relative la condițiile ce trebuie respectate pentru antrenarea răspunderii civile contractuale, precum și la prezumția de culpă instituită de articolul 1080 Cod civil, reținând că în cauză se impune a fi dovedită respectarea condițiilor generale de atragere a răspunderii civile delictuale, instituită de articolele 998 și 999 Cod civil, condiții referitoare la fapta ilicită, la prejudiciu, la vinovăție și la legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
De asemenea, Curtea apreciază că se impune și dovedirea condițiilor speciale prevăzute de articolul 138 din legea nr.85/2006, referitoare la calitatea pârâtului, la fapta anume prevăzută de articolul 138 litera c din legea insolvenței și la legătura de cauzalitate dintre această faptă și starea de insolvență a societății debitoare.
Au fost dovedite calitatea intimatului - pârât de administrator al societății debitoare SC SRL și starea de insolvență în care a ajuns această societate. În ce privește fapta incriminată, Curtea constată că nu s-a dovedit că intimata - pârâtă a dispus continuareaîn interes personala unei activități care ducea în mod vădit societatea la încetare de plăți. Din raportul de activitate privitor la cauzele ajungerii in insolvență (filele 157 - 160 din vol.I al dosarului de fond), se reține că aceste cauze constau în neplata obligațiilor către bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale pe o durată îndelungată și cu acumularea de datorii către furnizori.
În nici un alt raport de activitate nu se menționează o altă clauză a ajungerii la insolvență și nici nu s-a dovedit că recurenta - creditoare ar fi contestat în condițiile articolului 11 alineat 1 litera i din legea nr.85/2006 acest raport și nici că ar fi infirmat concluziile sale prin alte probe.
În consecință, cum continuarea activității în condițiile iminentei stări de insolvență nu se regăsește printre cauzele insolvenței determinate de lichidator și cum nu s-a dovedit nici că o astfel de activitate a fost dispusăîn interesul personalal intimatului - pârât, Curtea apreciază, ca neîndeplinită cerința - premisă referitor la fapta ilicită, impusă de articolul 138 alineat 1 litera c din legea nr.85/2006.
Curtea a înlăturat susținerea recurentei - creditoare despre încălcarea dispozițiilor articolului 27 din legea nr.85/2006, pe de o parte pentru că această faptă nu se regăsește printre cele expres și limitativ prevăzute de articolul 138 alineat 1 litera a-g din legea nr. 85/2006, iar pe de altă parte pentru că această faptă vizează o omisiune subsecventă stării de insolvență, în timp ce articolul 138 din lege sancționează fapte care au cauzat insolvența.
A fost înlăturată și susținerea despre fapta săvârșită în modalitatea dezinteresului intimatului - pârât față de funcționarea societății în condiții de nelegalitate, cu aceeași motivare referitoare la faptul că pretinsul dezinteres nu se regăsește printre faptele prevăzute de articolul 138 alineat 1 literele a-g din legea nr.85/2006.
Cum dispozițiile legale precitate (articolele 998 - 999 Cod civil și articolul 138 din legea nr.85/2006) impun, pentru atragerea răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere,întrunirea cumulativăa condițiilor răspunderii civile delictuale și cum în cauză nu s-a dovedit respectarea cerinței - premisă a faptei ilicite în modalitatea prevăzută de articolul 138 alineat 1 litera a din lege, Curtea apreciază că soluția pronunțată de judecătorul - sindic este în concordanță cu probele administrate, bazată pe o situație de fapt corect stabilită și cu respectarea cerințelor legale, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de articolul 304 punctul 9 Cod procedură civilă.
Hotărârea nu se impune a fi reformată nici prin prisma prevederilor articolului 3041Cod procedură civilă, după examinarea cauzei sub toate aspectele, de aceea Curtea va respinge recursul ca nefondat, în conformitate cu dispozițiile articolului 312 alineat 1 teza a II a Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 împotriva sentinței comerciale nr.266/20.01.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, intimata debitoare SC SRL PRIN PRIN LICHIDATOR JUDICIAR și intimații creditori DIRECȚIA VENITURI BUGET LOCAL SECTOR 2 și SC INDUSTRIE SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex./25.05.2009
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Eugenia VoicheciJudecători:Eugenia Voicheci, Adriana Bucur, Marcela Câmpeanu
