Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 598/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2241/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 598
Ședința publică de la 09 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Eugenia Voicheci
JUDECĂTOR 2: Adriana Bucur
JUDECĂTOR 3: Marcela Câmpeanu
Grefier - -
*******************
Pe rol soluționarea recursurilor formulate de recurentele creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 și DIRECȚIA IMPOZITE SI TAXE LOCALE SECTOR 1 împotriva sentinței comerciale nr.4404/22.10.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, și și intimata debitoare SC SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta creditoare Administrația Finanțelor Publice Sector 1 prin consilier juridic cu delegație depusă la dosar fila 37 și recurenta creditoare Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 1 prin consilier juridic care depune delegație la dosar, intimata pârâtă e prin avocat cu împuternicire avocațială depusă la dosar fila 35, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta creditoare Administrația Finanțelor Publice Sector 1 prin consilier juridic solicită admiterea recursului propriu, modificarea sentinței atacate și admiterea cererii formulate în temeiul dispozițiilor art.138 Cod procedură civilă.
Recurenta creditoare Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 1 prin consilier juridic solicită admiterea recursului formulat de Administrația Finanțelor Publice Sector 1.
Intimata pârâtă e prin apărător solicită respingerea recursului formulat de Administrația Finanțelor Publice Sector 1 ca nefundat, fără cheltuieli de judecată. Astfel, hotărârea primei instanțe este temeinic motivată având în vedere obligația morală.
Recurenta creditoare Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 1 prin consilier juridic solicită admiterea recursului prorpiu, modificarea sentinței atacate, admiterea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale, pârâții să suporte datoriile societății debitoare. Astfel, sunt îndeplinite dispozițiile art.138 lit.d din Legea nr.85/2006 întrucât administratorii au ținut o contabilitate fictivă. Lichidatorul judiciar a apreciat că pârâții nu au ținut contabilitatea conform dispozițiilor Legii nr.82/1991.
Recurenta creditoare Administrația Finanțelor Publice Sector 1 prin consilier juridic solicită admiterea recursului formulat de Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 1.
Intimata pârâtă e prin apărător arată că lichidatorul judiciar s-a aflat într-o eroare. Prin procesul verbal de predare-primire la întocmirea primului raport de activitate rezultă că toate documentele erau depuse, dovada existând la Administrația Finanțelor Publice Sector 1. Lichidatorul judiciar nu a rectificat această eroare. Evidența contabilă nu este o cauză de atragere a răspunderii potrivit dispozițiilor art.138 lit.d Cod procedură civilă. La interpelarea instanței, arată că nu a depus contestație împotriva lichidatorului întrucât cu două zile înainte de termen a solicitat lichidatorului să îndrepte eroarea.
Instanța constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursurilor comerciale de față.
Prin sentința comercială nr. 4404 din 22 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a VII a Comercială, judecătorul - sindic a respins ca neîntemeiată cererea formulată de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR IBî mpotriva pârâților, și. În baza articolului 131 din Legea nr. 85/2006 a închis procedura deschisă împotriva societății debitoare SC SRL, cu sediul în B și în baza articolului 135 din lege a dispus notificarea sentinței de închidere către DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI A dispus radierea societății debitoare de la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București și plata către lichidatorul judiciar a sumei de 2.414 lei cu titlu de remunerație/cheltuieli de procedură din fondul special de lichidare prevăzut de articolul 4 alineat 4 din legea nr.85/2006.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul - sindic a reținut că instituțiile creditoare au formulat împotriva pârâților cerere de atragere a răspunderii patrimoniale întemeiată pe prevederile articolului 138 alineat 1 litera d din legea nr.85/2006 și că din rapoartele lichidatorului a reieșit, după verificarea actelor contabile ce i s-au pus la dispoziție, că pârâții nu au ținut o contabilitate conformă cu prevederile legii nr. 82/1991, întrucât nu au fost identificate documentele primare pentru perioada 2004-2006, iar în lipsa acestora nu s-au putut verifica registrele contabile.
Judecătorul - sindic a reținut că neținerea contabilității în conformitate cu legea nu vizează nedepunerea diverselor declarații privitoare la obligația de plată către bugetul statului, întrucât acestea au rolul de a stabili cuantumul obligațiilor de plată și sunt supuse unor sancțiuni distincte.
A subliniat faptul că, și dacă nedepunerea actelor prevăzute de articolul 28 din legea nr.85/2006 ar putea fi echivalată cu o contabilitate neregulată, nu se poate antrena răspunderea patrimonială a pârâtului întrucât nu s-a dovedit că această faptă a condus societatea debitoare la insolvență. A reținut că în speță nu există indiciile săvârșirii unei fapte din categoria celor enumerate în articolul 138 litera d din legea nr.85/2006, de aceea cererea formulată de creditoare în conformitate cu aceste dispoziții legale este neîntemeiată.
A făcut aplicarea articolelor 131 din legea nr.85/2006 și 135 din legea nr.85/2006.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au depus recursuri motivate creditoarele, ambele înregistrate sub același număr unic la 2 decembrie 2008 pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială.
În motivarea recursului declarat de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR I B, a fost criticată hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, susținându-se că a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, caz de modificare prevăzut de articolul 304 punctul 9 Cod procedură civilă, recurenta - creditoare solicitând și examinarea cauzei sub toate aspectele în conformitate cu prevederile articolului 3041Cod procedură civilă.
În ce privește fapta prevăzută de articolul 138 litera d din legea nr.85/2006, recurenta - creditoare a susținut cădebitoarea nu a predat evidența contabilă analitică,încălcând astfel prevederile articolelor 10 și 28 alineat 1 din legea nr. 82/1991 a contabilității și prevederile articolului 198 alineatele 1 și 2, ale articolelor 148 și 73 litera c din legea nr.31/1990, care stabilesc în asemenea cazuri răspunderea solidară a administratorilor. Sub același aspect, a susținut și că lipsa actelor contabile și neîndeplinirea obligației legale menționate creează o prezumție în legătură cu folosirea bunurilor și a creditelor societății debitoare de către intimații - pârâți în alte scopuri, cu intenția de fraudare a legii și de a ascunde patrimoniul față de creditori și dovedește culpa acestora în ajungerea debitoarei în incapacitate de plată.
A susținut că a fost dovedită legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită a intimaților - pârâți, constând în dezinteresul față de funcționarea normală și în condiții de legalitate a debitoarei, și prejudiciul cauzat creditorilor, fapta putând să constea și în omisiune sau inacțiune ilicită potrivit principiilor de drept civil.
Recurenta-creditoare a susținut că pe tărâmul răspunderii contractuale culpa este prezumată conform articolului 1082 Cod civil, că răspunderea trebuie apreciată in abstracto câtă vreme s-a acționat în baza unui mandat comercial, fiind incidente prevederile articolului 72 din legea nr.31/1990, ale articolului 1549 cod civil și ale articolului 374 Cod civil.
A reiterat susținerile despre dezinteresul arătat de intimații - pârâți în funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății, ca faptă culpabilă și despre prejudiciul cauzat prin neplata sumelor datorate bugetului general consolidat al statului, sens în care a invocat prevederile articolelor 1,5 și 11 alineat 1 din legea nr.82/1991, ale articolului 73 alineat 1 și ale articolului 185 alineat 1 din legea nr.31/1990.
Recursul este întemeiat în drept și pe dispozițiile articolului 299 și următoarele Cod procedură civilă, pe dispozițiile legii nr. 85/2006 și pe dispozițiile legii nr. 31/1990 republicată.
În motivarea recursului declarat de DIRECȚIA IMPOZITE SI TAXE LOCALE A SECTORULUI I B, s-a arătat că hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii, fiind incidente prevederile articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă.
Recurenta a susținut că, atât în cazul răspunderii civile contractuale, cât și în cazul răspunderii civile delictuale, răspunderea se antrenează cu condiția ca fapta ilicită să fie săvârșită cu vinovăție, în modalitatea intenției, a neglijenței sau a imprudenței și că în cazul delictului civil răspunderea de antrenează în funcție de cea mai ușoară culpă.
A evocat prevederile articolului 138 litera d din legea nr. 85/2006, a susținut că în cauză intimații pârâți nu au depus toate actele contabile, că aveau obligația de a întocmi situațiile financiare, potrivit articolului 28 alineat 1 din legea nr.82/1991, fiind răspunzători și pentru neținerea registrelor prevăzute de lege, în conformitate cu dispozițiile articolului 198 alineatele 1 și 2, ale articolului 148 și ale articolului 73 litera c din legea nr. 31/1990, coroborate cu dispozițiile articolului 10 din legea nr.82/1991 republicată.
A susținut, de asemenea, că fapta ilicită nu trebuie neapărat să constea într-o acțiune, ci și într-o omisiune sau inacțiune ilicită, că raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu constă în dezinteresul total privitor la condițiile minime pentru funcționarea societății și că pe tărâmul răspunderii civile contractuale culpa este prezumată. Sub acest din urmă aspect, a invocat prevederile articolului 1092 Cod civil, ale articolului 72 din legea nr.31/1990, ale articolului 1540 alineatele 1 și 2 Cod civil și ale articolului 374 Cod comercial.
Recurenta - creditoare a invocat și prevederile articolelor 1 și 5 din legea nr.81/1991, ale articolelor 73 alineat 1 și 185 alineat 1 din legea nr.31/1990.
Intimata - pârâtă a depus întâmpinare, prin care a formulat apărări în fapt și în drept, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Față de actele și lucrările dosarului, de probele administrate în cauză, Curtea apreciază recursurile ca nefondate și le va respinge pentru următoarele considerente:
Analizând criticile din cele două recursuri, Curtea reține că sunt structurate pe aceleași argumente și întemeiate pe aceleași dispoziții legale, de aceea va grupa criticile și argumentele și le va răspunde prin considerente comune.
Pentru o tratare logică a criticilor aduse hotărârii judecătorului - sindic se impune analiza cu prioritate a problemei tipului de răspundere patrimonială instituită de articolul 138 din legea nr.85/2006, Curtea reținând că această răspundere este una delictuală, întrucât dispozițiile legale precitate impun ca răspunderea să revină acelor persoane din conducerea falitei care, printr-una din faptele expres și limitativ prevăzute la literele a-g, au cauzat starea de insolvență a societății. Din acest punct de vedere, Curtea a înlăturat ca neîntemeiate toate argumentele aduse de recurente în sprijinul tezei despre răspunderea agravată a mandatarului comercial (administrator în speță) și a culpei sale prezumate, întrucât teza invocată este aplicabilă răspunderii contractuale (între administrator și societatea falită), nu celei delictuale ca în speță (între administratori și terții creditori).
Cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a intimaților- pârâți întemeiată pe prevederile articolului 138 litera d din legea nr.85/2006 trebuie analizată, așa cum a făcut-o și judecătorul - sindic de altfel, atât prin prisma faptei ilicite, a prejudiciului, a culpei cât și prin prisma legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Singura certitudine în speță este existența prejudiciului, constând în creanța pe carerecurentele -creditoarenu aurecuperat-o în procedura deschisă în temeiul dispozițiilor legii nr. 85/2006 împotriva societății faliteSC SRL.
Dispozițiile legii nr. 81/1992, cu modificările la zi, precum și dispozițiile codului comercial prevăd expres în ce constă obligația de a ține o contabilitate regulată, iar nedepunerea bilanțurilor contabile, a situațiilor financiare nu se circumscrie acestor obligații legale, bilanțurile, raportările contabile și situațiile financiare având ca finalitate stabilirea obligațiilor unui comerciant către bugetul de stat, precum și publicitatea stării sale financiare, iar nerespectarea acestor obligații, având sancțiuni contravenționale distincte.
Dispozițiile articolului 138 litera d din legea nr.85/2006 prevăzând expres cele trei modalități ale faptei ilicite susceptibile de a atrage răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale unei societăți comerciale, nu există posibilitatea de a extrapola teza incriminatoare la alte situații de genul celei pretinse în speță și nici o altă prevedere a acestui act normativ nu autorizează nici măcar prezumția simplă că nedepunerea a actelor prevăzute de articolul 28 valorează contabilitate neregulată, fictivă sau pierdere/ascundere de documente contabile, pentru a se putea face aplicarea articolului 138 litera d din lege.
În ce privește existența legăturii de cauzalitate între faptă și prejudiciu, se remarcă faptul că nici unul din rapoartele de activitate întocmite de lichidator nu face trimitere la cauzele ajungerii în insolvență. În atare situație recurenta - creditoare nu a făcut dovada că a contestat în condițiile articolului17 alineat 1 litera c din legea nr.85/2006 rapoartele de activitate, că a solicitat lichidatorului ca, în aplicarea prevederilor articolului 20 alineat 1 litera c din lege și în măsura posibilului, să reconstituie el însuși contabilitatea debitoarei și nici că, în condițiile articolelor 1169 -1170 Cod civil și prin diligențe proprii, există probe despre cauzele insolvenței care conduc la concluzia indubitabilă a incidenței articolului 138 litera d din legea nr.85/2006.
Prin urmare, în cauză nefiind întrunite condiția - premisă a răspunderii, respectiv existența faptei în una din cele trei modalități stipulate la articolul 138 litera d din legea nr.85/2006, după cum nici condiția legăturii de cauzalitate dintre această faptă și prejudiciu, în mod legal și temeinic a reținut judecătorul - sindic neîndeplinirea condițiilor cumulative pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, hotărârea pe care a pronunțat- fiind în strictă concordanță atât cu dispozițiile legale precitate, cât și cu dispozițiile articolelor 998 și 999 Cod civil.
În raport de aceste considerente, Curtea apreciază, după examinarea cauze, sub toate aspectele conform articolului 3041Cod procedură civilă, că judecătorul-sindic a reținut corect situația de fapt, a interpretat și aplicat judicios dispozițiile legale incidente, de aceea hotărârea atacată este legală și temeinică, nefiind susceptibilă de modificare în condițiile articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă.
Prin urmare, în temeiul articolului 312 alineat 1 teza a II a Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate recurentele creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 și DIRECȚIA IMPOZITE SI TAXE LOCALE SECTOR 1 împotriva sentinței comerciale nr.4404/22.10.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, și și intimata debitoare SC SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 9.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic: -
Președinte:Eugenia VoicheciJudecători:Eugenia Voicheci, Adriana Bucur, Marcela Câmpeanu
