Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 60/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA NR. 60/ DOSAR NR-
Ședința publică din 22 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bujan JUDECĂTOR 2: Laura Fețeanu
- - - JUDECĂTOR 3: Gabriel Ștefăniță
- - - judecător
- - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul. împotriva sentinței civile nr. 655/SIND din 25 septembrie 2007, pronunțate de judecătorul-sindic în dosarul nr. 480/F/2006 al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 19 februarie 2008, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 22 februarie 2008.
CURTEA,
Constată că, prin sentința civilă nr. 655/SIND/25.09.2007, Tribunalul Brașova obligat pe pârâtul., la cererea reclamantei Direcția Generală a Finanțelor Publice B, să plătească suma de 39.643,6 lei, sumă ce va fi adusă la masa credală a debitoarei SD
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Împotriva pârâtului au fost pronunțate două sentințe prin care s-a admis acțiunea pentru angajarea răspunderii materiale, reținându-se, în esență, că datoriile societății provin din perioada cât pârâtul a avut calitatea de administrator, că acesta nu a făcut dovada ținerii contabilității în perioada respectivă și nici a predării actelor către cesionarul.
Prin decizia nr. 282/8.06.2006 a Curții de Apel Brașovs -a dat instanței de fond îndrumarea de a efectua o expertiză contabilă prin care să stabilească cuantumul prejudiciului rezultat din neținerea contabilității.
Expertul a depus o notă de constatare prin care a arătat că la dosar nu se află decât un bilanț contabil din 30.06.2003 și o balanță încheiată la data de 31.08.2003, nu s-a intrat în posesia actelor contabile și nu e poate stabili dacă societatea a ținut sau nu contabilitatea în conformitate cu legea.
Probele de la dosar conduc însă la concluzia că acțiunea este întemeiată.
Astfel, se desprinde din studiul actului de cesiune și al rapoartelor administratorului judiciar că nu au fost predate de către cedent actele contabile nici către cesionar și nici către lichidatorul judiciar, susținerea pârâtului în acest sens nefiind dovedită.
Bilanțul întocmit la data de 30.06.2003 și semnat de către pârât relevă că societatea avea în patrimoniu active circulante în valoare de 5.113.018, venituri din vânzarea mărfurilor în valoare de 5.962.150 lei active a căror lipsă nu a fost justificată.
Pârâtul nu a prezentat documentele contabile ale societății ceea ce creează prezumția că societatea nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea și a împiedicat lichidatorul judiciar să efectueze o analiză asupra modului de inventariere și administrare a patrimoniului.
Potrivit teoriei și practicii juridice răspunderea delictuală operează și pentru culpa cea mai ușoară, obligația de reparare a prejudiciului fiind integrală indiferent de gravitatea vinovăției.
Pasivul debitoarei cuprinde toate datoriile care se regăsesc în patrimoniul acesteia fiind egal cu totalitatea capitalurilor de care dispune societatea, indiferent de originea acestora, și care se găsesc înscrise în posturile pasivului bilanțier.
În temeiul art. 137 din lege, partea din pasiv la suportarea căreia pot fi obligați conducătorii societății este egală cu valoarea prejudiciului produs prin faptele culpabile ale acestora.
Dacă societatea a ținut o contabilitate riguroasă, acest prejudiciu se regăsește în activul societății, sub forma unei creanțe, care are, în pasiv un corespondent echivalent. Rezultă astfel că suma la plata căreia pot fi obligați administratorii societății poate fi inferioară sau cel mult egală cu valoarea pasivului, însă poate fi superioară valorii totale a creanțelor înscrise în creanțelor.
Pârâtul nu a predat documentele solicitate de lichidator pentru a putea verifica legalitatea operațiunilor patrimoniale efectuate anterior deschiderii procedurii ceea ce creează prezumția că bunurile societății au fost însușite sau ascunse în propriul său interes.
În consecință, acțiunea fiind întemeiată în raport de prevederile art. 137 alin. 1 lit.a, d, e din Legea nr. 64/1995, a fost admisă astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul pentru următoarele motive:
Se consideră acțiunea introductivă ca fiind neîntemeiată având în vedere faptul că recurentul nu mai are calitatea de administrator al societății încă din anul 2003, mai exact din 20.11.2003. La data menționată recurentul împreună cu asociatul său a încheiat un Contract de Cesiune și Adițional la actele constitutive ale, act prin care a cesionat părțile sociale lui care a devenit asociat unic.
La momentul respectiv numitul a devenit asociat unic și administrator și a preluat toate drepturile și obligațiile care îi reveneau în această calitate, obligații de care a luat la cunoștință din certificatul de atestare fiscală eliberat de către
Sentința de fond este neîntemeiată având în vedere faptul că se sprijină doar pe prezumții, neexistând nici un fel de probe din care să rezulte că actele contabile nu au fost predate cesionarului. Față de aceste aspecte și de faptul că recurentul nu mai avea calitatea de administrator la momentul introducerii acțiunii de către B, se solicită admiterea recursului conform art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Analizând hotărârea atacată în limitele motivelor de recurs formulate, Curtea reține următoarele:
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, al actului de cesiune și a rapoartelor administratorului judiciar, rezultă că nu au fost predate de către cedent actele contabile nici către cesionar și nici către lichidatorul judiciar, susținerea pârâtului nefiind astfel dovedită. Prin neprezentarea documentelor contabile se creează prezumția că societatea nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea. De asemenea, bilanțul întocmit la data de 30.06.2003 relevă că societatea avea în patrimoniu active circulante în valoare de 5.113.018 și venituri din vânzarea mărfurilor în valoarea de 5.962,150 lei, active a căror lipsă nu a fost justificată. Astfel, față de această situație, instanța de fond a reținut în mod corect că se crează prezumția că bunurile societății au fost însușite sau ascunse pentru propriul interes de către pârât, care urmează a fi obligat în temeiul art. 137 alin. 1 lit. a, d, e din Legea nr. 64/1995 la plata unei părți din averea personală, ce va fi adusă la masa credală a falitei.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 655/Sind/2007 a Tribunalului Brașov - Secția Comercială, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 februarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Șt./12.03.2008
Dact./17.03.2008/2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Carmen BujanJudecători:Carmen Bujan, Laura Fețeanu, Gabriel Ștefăniță
