Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 606/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA Nr. 606
Ședința publică de la 23 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Claudia Popescu
JUDECĂTOR 2: Aurelia Saftiuc
JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara Moglan
Grefier - -
La ordine venit în pronunțare recursul promovat de recurenții - pârâți și, împotriva sentinței civile nr. 89 din 06 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 16 2008.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.3399 din 05.05.2005, la Tribunalul Bacău creditoarea C " IMPORT EXPORT".L, a solicitat obligarea pârâților și în solidar la plata sumei de 1.453.274.264 lei, reprezentând creanță cu care a fost înscrisă în tabelul creditorilor.
A mai solicitat a se dispune instituirea unui sechestru asigurator asupra bunurilor din averea personală acestora până la distribuirea sumelor din fondul de lichidare.
În susținerea acțiunii, reclamanta arată că cei doi pârâți, ca și administratori, au înstrăinat în cea mai mare parte patrimoniul societății, înainte de declanșarea deschiderii procedurii insolvenței.
Că, din raportul administratorului judiciar, rezultă că cei doi administratori ai societății C " " au folosit bunurile societății în interes propriu, au făcut acte de comerț în interes propriu, au dispus în interes personal continuarea activității în condițiile în care ducea în mod vădit persoana juridică la încetare de plăți, au făcut să dispară documentele contabile, au deturnat și au ascuns o mare parte din activele persoanei juridice, au plătit cu preferință unii creditori în luna precedentă încetării plăților.
Apreciază reclamanta că în cauză sunt incidente disp.art.137 pct.1 lit. a, b, c, d, e și g din Legea 64/1995 modificat, motive pentru care solicită admiterea acțiunii.
Prin cererea de intervenție în interes propriu (fila 60), lichidatorul C " ".L a solicitat admiterea în principiu a cererii și pe fond stabilirea răspunderii pârâților privind pasivul societății falite în cuantum de 1592.066 lei RON.
În susținerea cererii de intervenție arată că din raportul privind cauzele ajungerii falite în stare de insolvență și celelalte rapoarte întocmite în timpul derulării procedurii rezultă că potrivit declarațiilor administratorilor statutari o parte din documentele contabile au fost sustrase de necunoscuți și ni nu au fost reconstituite până în prezent, nefiind predate lichidatorului.
Susține intervenientul lichidator că, cu referitor privire la activul faptic și contabil al societății debitoare, așa cum rezultă din raportul privind cauzele și împrejurările, administratorii statutari și, pârâți în cauza de față, nu justifică faptic și nici în alt mod, activul contabil și faptic al societății debitoare înscris în bilanțul de la 30.06.2004, în sumă totală de 903.289 lei RON din care:
- investiții în curs nejustificate-174.245 RON;
- titluri de participare la capitalul altor societăți, neprezentate-611 RON;
- stocuri: materii prime și ambalaje în valoare de 410.861 lei RON, care deși inventariate și evaluate nu au putut fi valorificate datorită opoziției administratorilor statutari;
- creanțe ale societății către terți - clienți neîncasați, debitori neprezentanți și TVA de recuperat în valoare de 317.572 lei RON.
Astfel, administratorii statutari nu au prezentat documente certe din care să rezulte justificarea activelor scriptice în interesul societății, motiv pentru care apreciază că aceștia au încasat pentru sine efectele de comerț și valorile mai sus prezentate, deși beneficiar era " "
De asemenea, administratorii statutari au efectuat, în interes propriu sau în interesul altor societăți, în care aveau interes direct - C "" L, C " - S & G" L, încasarea creanțelor societății de la clienții înscriși în balanța de verificare de la 30.06.2004, iar după această dată nu au mai întocmit raporturi contabile din care să rezulte evidențierea în contabilitate a acestor operațiuni.
În consecință, încasarea de către administratorii statutari ai debitoarei, a sumelor reprezentând avansuri de trezorerie acordate societății, încasarea prețului mărfurilor și serviciilor prestate, ca și neevidențierea acestora în contabilitatea societății generează prezumția de utilizare în interesul propriu al administratorilor și a altor societăți în care aceștia aveau interes direct și efectuarea de acte de comerț în interes personal, sub acoperirea societății, în sensul disp.art.138 alin.1 lit. a, b și d din Legea insolvenței, iar neprezentarea mijloacelor de transport, a stocurilor de mărfuri și materiale sau a documentelor legale de ieșire a acestora din patrimoniul societății antrenează răspunderea administratorilor pentru ascunderea activului societății, potrivit disp.art.138 alin.1 lit. e din Legea nr.85/2006.
În perioada anterioară deschiderii procedurii, respectiv de la 30.06.2004 până la 19.11.2004, activitatea societății debitoare a continuat fără o organizare clară și fără evidență contabilă, cu intenția administratorilor de a eluda obligațiile fiscale și a obținerii unor venituri în folosul personal, ceea ce a determinat acumularea și creșterea datoriilor societății comerciale față de furnizori și bugetul de stat, intrarea societății în încetare de plăți și, în ultima instanță, deschiderea procedurii falimentului societății debitoare. Astfel, la 30.06.2004, datoriile totale ale C" ".L însumează 944.678 lei RON, iar la data depunerii tabelului consolidat-17.10.2006, aceste datorii se cifrează la valoarea de 1.592.066 lei RON, din care:
- datorii la bugetul de stat - 162.793 lei RON;
Administratorii societății debitoare nu au ținut contabilitatea societății în conformitate cu legea contabilității nr.82/1991, cu modificările și completările ulterioare, încălcând totodată prevederile G nr.17/2000 privind taxa pe valoarea adăugată, ale G nr.70/1994 republicată privind impozitul pe profit, etc.
Astfel, administratorii pârâți în cauza de față, nu au întocmit și nu au depus la instituțiile fiscale bilanțul contabil anual aferent anului 2004 și balanța de verificare pentru aceiași perioadă, obligație ce le revenea potrivit disp.art.27 alin.1 din Legea nr.82/1991 și respectiv art.31 alin.1 din aceeași lege și, mai mult, nu și-au îndeplinit obligația prevăzută de lege privind reconstituirea documentelor de evidență pretins sustrase.
Față de această situație, există prezumția ca administratorul statutar a ascuns în totalitate activul societății, în scopul fraudării intereselor creditorilor privind recuperarea creanțelor lor.
- mult, administratorii societății nu au înregistrat în jurnalele de vânzări, respectiv în evidența contabilă aferentă perioadei anului 2004, facturi fiscale emise, făcându-se răspunzători pentru prejudiciul creat societății și consecutive creditorilor, prejudiciu în valoare de 1.592.066 lei RON.
Astfel, administratorii societății se fac vinovați de săvârșirea faptelor prevăzute de art.138 alin.1 lit. a, b, c, d și e din Legea nr. 85/2006 respectiv folosirea bunurilor societății în folosul propriu sau al altor societăți în care au interes direct, efectuarea de acte de comerț în interes personal, continuarea în interes personal, continuarea, în interes personal, a unei activități care ducea persoana juridică la încetare de plăți, neținerea contabilității în conformitate cu legea și ascunderea unei părți din activul societății.
Față de cele arătate și având în vedere raportul privind cauzele și împrejurările care au determinat apariția stării de insolvență a SC" "SRL, celelalte rapoarte ale lichidatorului, rezultă că sunt întrunite condițiile răspunderii reglementate de dispozițiile art.138 din Legea 85/2006 și anume, săvârșirea anumitor fapte și acte ilicite care au condus societatea debitoare la încetare de plăți și, implicit, la crearea unui prejudiciu suferit de averea debitoarei și, consecutiv de către creditori, precum și existența legăturii de cauzalitate între primele și existența prejudiciului ca și a vinovăției administratorilor statutari ai societății.
În concluzie solicită să se dispună admiterea în principiu și în fond a cererii de intervenție și să se dispună stabilirea răspunderii personale patrimoniale a administratorilor societății debitoare pentru suma de 1.592.066 lei RON, reprezentând partea din pasiv de care se fac răspunzători administratorii societății prin faptele proprii, mai sus arătate. De asemenea solicită, instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile aflate în proprietatea pârâților.
În drept a invocat disp.art.138 alin.1 lit. a, b, c, d și e din Legea 85/2006.
În susținerea cererii de intervenție depune înscrisuri, sentința de deschidere a procedurii, raportul cauzal, raporturi de activitate.
Pârâții și, legal citați, prezenți personal cât și prin apărător ales, nu au formulat întâmpinări.
La soluționarea cauzei s-a administrat proba cu înscrisuri, a fost consultat dosarul de faliment nr.1622/2004.
Prin sentința nr. 89/06 martie 2008 Tribunalul Bacăua admis acțiunea și cererea de intervenție în interes propriu și a dispus obligarea pârâților în solidar la plata sumei de 1.592.066 lei, reprezentând pasivul
Pentru a pronunța această sentință judecătorul sindic a reținut următoarele:
Reclamanta și intervenienta - lichidator judiciar, își întemeiază acțiunea pe dispozițiile Legii 64/1995 republicată, raportat art.138 din Legea 85/2006 alin.1 lit. a, b, c, d și
Potrivit disp.art.138 din Legea 85/2006 (fost art.137 din Legea 64/1995 republicată), judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasiv să fie suportată de organele de conducere a societății aflată în insolvență, dacă au săvârșit fapte enumerate în mod expres la alin.1 lit. a -
Din raportul cauzal (fila 79) și celelalte rapoarte instrumentate în timpul derulării procedurii în dosarul de faliment 1622/2004, rezultă și judecătorul sindic reține, că pârâții în calitate de administratori statutari au săvârșit fapte prevăzute de art.137 din Legea 64/1995 mod. În prezent art. 138 din Legea 85/2006 noua lege a insolvenței, astfel:
- pârâții, ca și administratori ai societății falite nu au ținut evidența contabilă în conformitate cu legea,
În conformitate cu disp.art.10, debitoarea falită, prin reprezentanții ei, în speță pârâții ca și administratori, unici acționari, fiecare deținând câte 50% din acțiuni, aveau obligația de a întocmi situații financiare anuale, iar pentru neținerea registrelor prevăzute de lege, aceștia răspuns în solidar în raport de disp.art.148 și 73 din Legea 31/1990 republicată.
În cauză, pârâții nu au predat evidența contabilă primară adm./lichidatorului judiciar.
Susținerile acestora că ar fi fost sustrasă din incinta societății, nu poate fi primită deoarece aveau obligația de a reconstitui în termen de 30 de zile potrivit art.26 din Lg.82/1991.
Deși neținerea evidenței contabile în conformitate cu legea, că fapta în sine nu este direct producătoare de prejudicii, în speță, prin nepredarea, respectiv nepunerea la dispoziția adm./lichidatorului judiciar a evidenței contabile, acesta a fost pus în imposibilitatea de a analiza și a lua măsuri de recuperare a creanțelor menționate în bilanțul întocmit la 30.03.2004, în cuantum de 317.572 RON.
Pârâții nu au justificat faptic și nici în alt mod activul contabil în valoare de 903.289 RON compus din investiții în curs (- RON), stocuri de materie primă și ambalaje în valoare de 410.861 RON, titluri de participare la capitalul altor societăți, în valoare de 611 RON.
Faptele menționate se încadrează în disp.art.138 alin.1 lit. d din Legea 85/2006, în sensul că nu au ținut sau au ținut o contabilitate fictivă, așa cum rezultă din rapoartele lichidatorului, a dispozițiile de la lit. e, respectiv că au derulat sau ascuns o parte din active, situații dovedite prin faptul că nu a prezentat activele ce figurează în evidența contabilă, spre inventariere, fapte ce presupune că le-a înstrăinat sau le-a folosit în interes personal, prin punerea acestora la dispoziția lichidatorului pentru valorificare ar fi condus la plata creditorilor (înscriși în tabelul definitiv consolidat-fila 105), faptele enumerate justificând cererea reclamanților, răspunderea acestora fiind stabilită potrivit dispozițiilor art.70-73, 144.2 din Legea 31/1990, art.1539 - 1545 Cod civil, art.381 Cod comercial, art.998 Cod civil.
Față de aceste considerente, cât și de faptul că pârâții legal citați la mai multe termene nu au prezentat probe care să infirme faptele stabilite prin raportul cauzal și celelalte rapoarte întocmite de lichidator, judecătorul sindic a reținut că acțiunile sunt fondate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții și. Recurenții critică sentința pentru nelegalitate sub următoarele aspecte:
- în cauză nu sunt îndeplinite condițiile imperative ale legii pentru angajarea răspunderii personale și anume faptă ilicită, prejudiciu, legătură de cauzalitate și culpă. Legea nu instituie o prezumție de vinovăție și prin urmare se impunea administrarea de probatorii adecvate, pertinente și concludente;
- probatoriul administrat este insuficient și neconcludent, se impunea efectuarea unei expertize contabile;
- instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, însă neținerea contabilității potrivit normelor legale, neținerea registrelor nu sunt fapte de natură să ducă la angajarea răspunderii în lipsa unei dovezi clare cu privire la existența unui raport de cauzalitate între aceste fapte și ajungerea societății în stare de insolvență. Lipsa actelor contabile a fost justificată, însă instanța nu a ținut cont de acest aspect;
- instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. e din Legea nr. 85/2006, deși reclamanta nu a dovedit acest lucru;
- instanța a dispus antrenarea răspunderii în solidar, fără să cerceteze care este culpa fiecărei persoane, în raport cu fapte concrete și efectele acestora asupra stării de insolvență;
- instanța nu a cercetat creanța pentru care s- dispus angajarea răspunderii părților, făcând trimitere la creditorilor și ignorând starea reală. Arată că prin sentința civilă nr. 229/24.04.2008 a fost admisă acțiunea formulată de lichidatorul L și s-a dispus ca L să-i restituie suma de 107.792 lei, sumă care urmează a fi folosită pentru acoperirea pasivului.
Intimata IMPORT EXPOERT Laf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Intimata susține că instanța de fond, în mod corect, analizat cu prioritate natura raporturilor juridice care au luat naștere între administratori și societate, că faptele ilicite reglementate de art. 138 alin. 1 lit. d, constând în ținerea unei contabilități fictive, dispariția unor documente sau neținerea evidenței contabile în conformitate cu legea, reprezintă, în principiu, activități direct producătoare de prejudiciu și că aceste fapte se constată de către administratorul judiciar prin raportul pe care este obligat să îl întocmească.
Din probele administrate în cauză, în mod corect a reținut instanța de fond, faptul că administratorii statutari și au înțeles să folosească bunurile și creditul societății în interes propriu sau în interesul altor societăți în care au un interes direct, fapt ce a dus debitoarea în situația de încetare de plăți.
De asemenea, aceștia au ascuns activul societății, în scopul fraudării interesului creditorilor și, prin nerespectarea obligațiilor legale ce le reveneau, fie au contribuit la creșterea deficitului debitoarei, fie au compromis evidențele acestora, în același scop.
În acest sens, raportul lichidatorului face dovada certă a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu (starea de insolvență a debitorului) și nu doar a unei simple împrejurări care a favorizat apariția insolvenței (așa cum insinuează recurenții), de altfel acest aspect este statuat în mod expres și unanim în practica judiciară care, cu privire la o speță similară, a reținut că "se impune dovada certă a raportului de cauzalitate, nu operează pur și simplu prezumția existenței acestui raport."
În aceste condiții, instanța în mod corect a reținut că fost dovedită legătura de cauzalitate dintre pretinsele fapte ilicite ale recurenților-pârâți și starea de insolvență a societății debitoare.
De asemenea cererea de chemare în judecată formulată în scopul antrenării răspunderii membrilor organelor de conducere, precum și a altor persoane care prin activitatea lor au contribuit la ajungerea persoanei juridice în stare de inslovență, cuprinde identificarea exactă a persoanelor, faptele pentru care sunt considerate a fi responsabile,precum și dovezile pe care se sprijină cererea, cum ar fi: raportul administratorului judiciar sau al lichidatorului, registrele contabile ale societății, alte înscrisuri, etc.
În acest sens, cererea chiar dacă este introdusă de administratorul judiciar, sau lichidator, sau de către unul sau mai mulți creditori, este de regulă fundamentată pe datele si informațiile furnizate prin raportul administratorului judiciar/lichidatorului, indicat la art. 20 (1) lit. și respectiv art. 25 lit. a din Lege, cu indicarea faptelor ilicite pentru care ar putea fi angajată răspunderea personală patrimonială a persoanelor menționate la art. 138 alin. 1.
Prin urmare solicită să fie înlăturate susținerile recurenților cu privire la faptul că probatoriul administrat în cauză ar fi fost insuficient și neconcludent.
În condițiile în care prin probele administrate a făcut dovada temeiniciei cererii, sarcina probei contrare revenea potrivit dispozițiilor art. 1169 cod civil recurenților - pârâți, cărora le incumbă sarcina de a administra probe pertinente și concludente cauzei în raport de temeiul juridic al cereri introduse, de natură a dovedi netemeinicia pretențiilor formulate.
Ori așa cum a reținut și instanța de fond, recurenții - pârâți nu au înțeles să administreze probe prin care să infirme faptele stabilite prin raportul lichidatorului și probatoriul administrat.
În aceste condiții, susținerile recurenților - pârâți vizând probatoriul administrat în cauză echivalează cu invocarea propriei culpe de către aceștia, ceea ce contravine principiului nemo aud/turpropriam turpitudinem al legans.
- mult, recurenți-pârâți nu au predat evidența contabilă primară administratorului/lichidatorului judiciar.
În mod corect, sub acest aspect, instanța a înlăturat susținerile recurenților cu privire la faptul că, evidența contabilă a debitoarei ar fi fost sustrasă din incinta societății, constatând că aceștia aveau obligația legală de a reconstitui evidența contabilă în termen de 30 de zile potrivit art. 26 din Legea 82/1991, obligație pe care nu au respectat-
De asemenea ca urmare a acestei situații de fapt, respectiv nepredarea/nereconstituirea evidenței contabile, lichidatorul judiciar a fost pus în imposibilitatea de a lua măsuri de recuperare a creanțelor menționate în bilanțul întocmit la 30.03.2004, în cuantum de 317.572 RON.
Din probele administrate, instanța a reținut că aceștia nu au justificat faptic și nici în alt mod activul contabil în valoare de 903.289 RON compus din investiții în curs, stocuri de materie primă, ambalaje și titluri de participare la capitalul altor societăți.
Prin urmare prin probele administrate în cauză s-a făcut dovada existenței raportului de cauzalitate între culpa membrilor organelor de conducere și starea de insolvență a societății.
Curtea, analizând actele și lucrările din dosar, sentința recurată, în raport de motivele de recurs invocate și din oficiu, constată că recursul este nefondat.
1. Critica formulată de recurenți referitoare la neîndeplinirea condițiilor legale pentru angajarea răspunderii personale a administratorilor debitoarei falite este neîntemeiată. Judecătorul sindic nu reținut o prezumție legală de răspundere, ci a analizat probatoriul administrat în cauză, constând în raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență și celelalte rapoarte de activitate întocmite de lichidatorul judiciar, a coroborat probatoriul și l- interpretat și prin prisma poziției procesuale a recurenților - pârâți și a ajuns la concluzia că faptele prezentate în rapoartele întocmite de lichidatorul judiciar se încadrează în dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d și e din Legea nr. 85/2006. Din considerentele sentinței recurate reiese faptul că judecătorul sindic a analizat toate cele 4 condiții necesare pentru antrenarea răspunderii.
2. Recurenții invocă faptul că probatoriul administrat este insuficient și neconcludent.
Critica este nefondată, întrucât reclamanta și intervenientul au înțeles să-și întemeieze cererile pe rapoartele întocmite de lichidatorul judiciar. Aceste rapoarte nu au fost contestate de recurenți în cadrul procedurii, sunt întocmite de un organ care aplică procedura și în consecință au valoare probatorie pentru faptele reținute în cuprinsul acestora.
Expertiza contabilă este probă utilă în acest gen de cauze, însă nu este obligatoriu să fie administrată în fiecare cauză, rămânând la latitudinea părților, în virtutea principiului disponibilității, să solicite sau nu administrarea acestei probe, iar instanța apreciază în fiecare caz în parte, în virtutea rolului activ, dacă o asemenea probă este utilă și pertinentă. Judecătorul sindic nu considerat necesar să administreze această probă, însă recurenții aveau posibilitatea să solicite efectuarea unei expertize contabile, posibilitate pe care nu au valorificat-o în termen util.
Curtea constată că în cauză au fost administrate probe suficiente și concludente și că au fost respectate dispozițiile art. 129 Cod procedură civilă.
3. În ceea ce privește incidența dispozițiilor art. 138 lit. d și c din Legea nr. 85/2006, Curtea constată că recurenții invocă faptul că lipsa actelor contabile a fost justificată, iar judecătorul sindic nu a ținut cont de acest aspect. Cu privire la acest aspect Curtea reține că judecătorul sindic a analizat susținerile pârâților referitoare la dispariția documentelor contabile, însă nu le-a reținut ca fiind cauze de natură a înlătura răspunderea, prin prisma obligației legale de a reconstitui documentele contabile prevăzută de art. 26 din Legea nr. 82/1991.
Judecătorul sindic a apreciat în mod corect că prin nepredarea documentelor contabile, lichidatorul judiciar a fost pus în imposibilitate de a lua măsuri pentru recuperarea creanțelor și pentru plata pasivului. Nepredarea documentelor contabile este apreciată în acest caz ca o prezumție de neținere a contabilității. Lipsa actelor contabile, în cazul de față, a condus la prejudicierea creditorilor, lichidatorul judiciar fiind în imposibilitate de a identifica resursele necesare acoperirii creanțelor înscrise în creditorilor. Raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu este evident în condițiile în care societatea falită a avut un patrimoniu consistent, așa cum rezultă din rapoartele lichidatorului judiciar întocmite în baza situațiilor financiare depuse la organele fiscale.
În ceea ce privește fapta prevăzută de art. 138 lit. e din Legea nr. 85/2006 reținută în sarcina recurenților, Curtea constată că judecătorul sindic a apreciat în mod corect că nepredarea bunurilor care figurează în evidența contabilă constituie o prezumție că pârâții au ascuns activele debitoarei. Intimații au dovedit cu rapoartele întocmite de lichidatorul judiciar susținerile referitoare la incidența dispozițiilor art. 138 lit. e și în aceste condiții recurenților le revenea sarcina să probeze contrariul. De altfel, recurenții nu au dat nici o explicație cu privire la bunurile care figurează în situațiile financiare și care nu au fost predate lichidatorului judiciar pentru a fi valorificate în cadrul procedurii.
4. Recurenții au fost obligați în solidar la acoperirea pasivului debitorului, iar soluția pronunțată de judecătorul sindic este corectă în condițiile în care ambii recurenți au avut calitatea de administratori ai societății, din probatoriul administrat nu a rezultat o partajare a atribuțiilor acestora. Lipsa actelor contabile a condus la imposibilitatea de a verifica actele săvârșite de fiecare administrator în parte. De altfel, recurenții nu au indicat în mod concret cum au înțeles să-și partajeze atribuțiile și cum lipsa actelor contabile le este imputabilă, soluția pronunțată este legală și temeinică.
5. La dosar există o sentință prin care au fost anulate transferurile patrimoniale frauduloase și s-a dispus restituirea unor bunuri sau a contravalorii acestora în patrimoniul debitoarei falite. Executarea acestei sentințe este o chestiune probabilă, depinzând de solvabilitatea societății care are obligația de restituire. În măsura în care vor fi recuperate sume din executarea acestei sentințe, recurenții vor fi executați doar pentru pasivul rămas neacoperit, motivul invocat de recurenți fiind o chestiune de executare și nu una ce ține de fondul cauzei.
În ceea ce privește suma totală pentru care s-a dispus angajarea răspunderii, judecătorul sindic în mod corect a făcut trimitere la tabelul creditorilor, tabelul fiind definitiv și indicând pasivul debitoarei.
Pentru considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va dispune respingerea recursului ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul promovat de recurenții - pârâți și ambii domiciliați în B, Calea nr. 39, județul B, împotriva sentinței civile nr. 89 din 6 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - reclamantă IMPORT EXPORT L, cu sediul în comuna -, județul I și intimata - lichidator L - prin lichidator judiciar - cu sediul profesional în B, str. 9 -. 62,. A,. 2, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la23 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Red.
tehnored. 2 ex.
22/24 oct. 2008
Președinte:Claudia PopescuJudecători:Claudia Popescu, Aurelia Saftiuc, Lăcrămioara Moglan
