Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 609/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 522/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 609
Ședința publică de la 23 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iulia Manuela Cîrnu I-- -
JUDECĂTOR 2: Alecsandrina Rădulescu
JUDECĂTOR 3: Rodica
GREFIER -
Pe rol fiind pronunțarea recursurilor declarate de recurentele AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 împotriva sentinței comerciale nr. 268 din data de 22.01.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, - - & MANAGEMENT & COMERȚ SRL, DIRECȚIA IMPOZITE SI TAXE LOCALE SECTOR 1, RADET, - A LUI, - SRL PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR - CONSUL-.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 16 mai 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită la acea dată, încheierea care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, pentru a da posibilitatea părților să depună note scrise, în baza art.156 alin.2 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea astăzi, când în urma deliberării a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursului comercial d e față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VII-a Comercială la data de 04.04.2002, creditoarea a solicitat aplicarea procedurii prevăzute de Legea nr.64/1995 față de, învederând existența unei creanțe certe, lichide și exigibile în cuantum de 280.106 USD întemeiată pe sentința comercială nr.125/25.02.2000, pronunțată de Tribunalul București - Secția Comercială.
Prin sentința comercială nr.978/04.06.2002, Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a admis cererea și a dispus deschiderea procedurii prevăzută de Legea nr.64/1995 împotriva debitoarei.
La data de 09.08.2006, creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - AVAS a solicitat instanței ca pasivul debitoarei să fie suportat de pârâții, și, conform art.137 lit.c și f din Legea nr.64/1995.
Pârâții au invocat excepția inadmisibilității cererii formulate, excepția lipsei calității procesuale active, excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția prescripției extinctive.
La data de 13.11.2006, au mai formulat cereri de atragere a răspunderii patrimoniale, creditoarele Administrația Finanțelor Publice Sector 1 și Direcția Impozite și Taxe Locale Sector 1 în baza art.138 lit.c din Legea nr.85/2006, solicitând ca pasivul societății debitoare să fie suportat de pârâții, și.
Pârâții au invocat excepția inadmisibilității cererii, excepția lipsei calității procesuale active, excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția prescripției extinctive.
Prin sentința comercială nr.268/22.01.2008, Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a respins ca neîntemeiate excepția inadmisibilității cererilor formulate în baza art.138 din Legea nr.85/2006, a lipsei calității procesuale active și a lipsei calității procesuale pasive și a admis excepția prescripției extinctive invocată de părți, respingând în consecință cererile de atragere a răspunderii patrimoniale formulate de creditoare.
Totodată, instanța de fond a dispus închiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei, în baza art.132 alin.2 din Legea nr.85/2006 și radierea debitoarei din Registrul Comerțului.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că excepția inadmisibilității este neîntemeiată, întrucât, deși inițial au fost invocate dispozițiile art.137 din Legea nr.64/1995, ulterior, prin precizările depuse, au fost invocate dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006.
Judecătorul sindic a respins excepția lipsei calității procesuale active, reținând că interpretarea art.138 din Legea nr.85/2006, în sensul că o atare cerere poate fi formulată doar de Comitetul creditorilor este una rigidă, care-i lipsește pe creditori de un drept fundamental, respectiv, accesul liber la justiție, astfel încât o atare cerere poate fi formulată și de creditori individual, în ipoteza în care administratorul sau lichidatorul nu au formulat o atare cerere, iar în cauză nu este constituit un comitet al creditorilor.
Totodată, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive ca nefondată, reținând că art.138 alin.1 din lege operează în privința oricărei persoane, care prin faptele expres și limitativ prevăzute de lege, a generat starea de insolvență a debitoarei, indiferent dacă acea persoană a avut sau nu atribuții de conducere sau supraveghere în cadrul debitoarei.
Relativ la excepția prescripției extinctive invocată de pârâți, instanța de fond a reținut că aceasta este întemeiată, întrucât termenul de 3 ani se calculează de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență, conform art.139 din Legea nr.85/2006.
Așadar, fiind vorba despre o răspundere civilă delictuală, dreptul la acțiune ia naștere din momentul în care persoana interesată ia cunoștință de fapta cauzatoare de prejudicii și de persoana care a cauzat prejudiciul, în cadrul procedurii, acest moment fiind cel al depunerii de către administrator/lichidator a raportului prevăzut de art.59 din Legea nr.85/2006.
Ca atare, creditorii aveau cunoștință de faptele cauzatoare de prejudicii încă din anii 2002 - 2003, respectiv, de la data depunerii cererilor de creanță.
Judecătorul sindic a reținut că nu poate fi acceptat punctul de vedere al creditorilor în sensul că termenul de prescripție curge de la data de 25.01.2005, data depunerii raportului de către lichidatorul judiciar privind analiza cauzelor și împrejurărilor care au condus societatea la intrarea în faliment, întrucât creditoarele nu își întemeiază cererile pe acest raport, ci pe împrejurări ce rezultă din alte informații și documente din dosarul cauzei.
Or, din informațiile Oficiului Registrului Comerțului rezultă că reclamanții-creditori aveau cunoștință de componența organelor de conducere și de asociații debitorului.
Totodată, s-a reținut că reclamanții nu au dovedit suspendarea sau întreruperea termenului de prescripție extinctivă, conform art.13 și 16 din Decretul nr.167/1958.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și Administrația Finanțelor Publice Sector 1 B, recursuri înregistrate pe rolul acestei instanțe la data de 14.04.2008.
În motivarea recursului declarat, recurenta AVAS a arătat că acțiunii sale nu i se poate opune excepția prescripției extinctive, întrucât raportul lichidatorului judiciar privind cauzele care au condus la insolvență a fost depus în data de 25.01.2005, dată de la care se poate calcula termenul de prescripție extinctivă.
Or, anterior acestei date, cererea creditoarei ar fi fost prematură, față de dispozițiile art.73 alin.2 din Legea nr.31/1990.
Recurenta a arătat că, deși a avut la dispoziție și alte documente pe care s-a fundamentat cererea de atragere a răspunderii patrimoniale în comparație cu cele analizate de lichidatorul judiciar, termenul se calculează de la data depunerii acestui raport, iar nu din momentul la care AVAS a devenit creditor.
Recurenta Administrația Finanțelor Publice Sector 1 arătat în motivarea recursului declarat că potrivit art.20 alin.1 lit.b din Legea nr.85/2006, lichidatorul judiciar are obligația întocmirii unui raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență, raport depus în cauză la data de 25.01.2005 și comunicat creditorilor la aceeași dată.
Ca atare termenul de prescripție extinctivă prevăzut de art.139 din lege începe să curgă de la data de 25.01.2005, dată la care lichidatorul judiciar a adus la cunoștința creditorilor cauzele și împrejurările care au condus societatea la intrarea în faliment, iar nu de la data depunerii declarațiilor de creanță.
Recurenta a mai arătat că legea nu-i obligă pe creditori să analizeze cauzele insolvenței pentru a determina oportunitatea formulării acțiunii conform art.138 din lege, ci acțiunea în răspundere are la bază concluziile raportului întocmit de lichidatorul judiciar.
Intimata a prin întâmpinarea depusă la recursul AVAS, a invocat excepția inadmisibilității recursului AVAS, întrucât prin încheierea din 08.05.2007, recurenta a renunțat la judecată față de, excepția lipsei capacității procesuale a intimatului, decedat, și excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei a, întrucât recursul AVAS este împotriva lui.
În baza art.137 alin.1 Cod procedură civilă, examinând cu prioritate excepțiile invocate, Curtea reține următoarele:
Cât privește excepția inadmisibilității recursului AVAS față de, deoarece s-a renunțat la judecată față de această parte, Curtea, examinând actele dosarului, reține că această excepție este neîntemeiată, întrucât prin încheierea din 08.05.2007, instanța nu s-a pronunțat pe cererea AVAS de renunțare la judecată, reținându-se doar în practicaua acestei încheieri poziția creditoarei AVAS față de pârâtul. Ca atare, întrucât în speță nu s-a pronunțat o încheiere de renunțare la judecată față de, conform art.246 Cod procedură civilă, mențiunea din practicaua încheierii din 08.05.2007, este lipsită de eficiență juridică.
Pentru aceste motive, în baza art.137 alin.1 Cod procedură civilă raportat la art.246 Cod procedură civilă, Curtea va respinge excepția inadmisibilității recursului AVAS față de.
Cu privire la excepția lipsei capacității procesuale a intimatului, Curtea reține că aceasta este întemeiată, întrucât, urmare a decesului pârâtului, conform certificatului de deces de la fila 98 din dosarul de fond, în cauză a fost introdusă moștenitoarea acestuia, a.
Pentru aceste motive, în baza art.137 alin.1 Cod procedură civilă coroborat cu art.5 alin.3 din Decretul nr.31/1954, Curtea va admite excepția lipsei capacități de folosință a intimatului, și va anula recursul AVAS față de acesta ca fiind promovat împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei a, întrucât această intimată nu figurează în cererea de recurs a creditoarei AVAS, Curtea, față de dispozițiile art.3021alin.1 lit.a Cod procedură civilă, apreciază că aceasta este nefondată, atâta timp cât prin decizia nr.176/24.03.2007 Curtea Constituțională a declarat neconstituțional acest text de lege care sancționează cu nulitatea absolută omisiunea de a trece în cererea de recurs numele părților.
Ca atare, având în vedere dispozitivul sentinței recurate, singurul care se bucură de autoritate de lucru judecat, în care intimata a figurează în calitate de pârâtă și având în vedere că, în speță, creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 1 formulat cerere de recurs împotriva acestei părți, Curtea va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei a, apreciind că aceasta are calitatea de a sta în judecată în calitate de intimată în recursul de față.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs formulate, văzând și dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține că recursurile declarate sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:
Conform art.20 alin.1 lit.b din Legea nr.85/2006, republicată, printre principalele atribuții ale administratorului judiciar se află și aceea de examinare a activității debitoarei și întocmire a unui raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, și asupra premiselor angajării răspunderii acestora, în condițiile art.138 din Legea nr.85/2006.
Potrivit art.138 alin.3 din aceeași lege, "Comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1),dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin.(1)și răspunderea persoanelor la care se referă alin.(1) amenință să se prescrie".
Articolul 139 din Legea nr.85/2006, republicată, prevede că: "Acțiunea prevăzută la art. 138 se prescrie în termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență, dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotărârii de deschidere a procedurii".
Din interpretarea literală și sistematică a acestor texte de lege, Curtea reține că termenul de prescripție pentru promovarea acțiunii în răspundere patrimonială prevăzut de art.138 din Legea nr.85/2006, republicată, se calculează de la data depunerii și comunicării către creditori a raportului întocmit de administrator/lichidator prin care se analizează cauzele care au generat starea de insolvență și se indică persoanele care au generat această stare, acesta fiind documentul în funcție de care se poate aprecia buna sau reaua credință a creditorilor ce învestesc instanța cu atare cereri.
O altă interpretare ar eluda dispozițiile art.138 alin.3 din aceeași lege, care permit creditorilor să formuleze cereri de atragere a răspunderii patrimoniale, doar dacă lichidatorul a omis să indice în raportul său cauzele insolvenței, persoanele culpabile ori a omis să formuleze atare cereri, făcând practic inaplicabil textul de lege menționat.
Ca atare, pentru a putea formula o cerere de atragere a răspunderii patrimoniale, în contextul actualei legi, creditorii sunt obligați să aștepte întocmirea raportului lichidatorului pentru a vedea care este poziția acestuia față de aplicarea art.138 alin.1 din lege.
Examinând conținutul sentinței atacate Curtea reține că deși judecătorul sindic a reținut în soluționarea excepției lipsei calității procesuale active că, în speță, creditorii sunt îndreptățiți să formuleze atare cereri în contextul art.138 alin.3 din lege, întrucât lichidatorul nu a formulat o cerere întemeiată pe art.138, a apreciat că termenul de prescripție extinctivă pentru formularea acestei cereri se calculează de la data depunerii declarațiilor de creanță, iar nu de la data întocmirii raportului lichidatorului, respectiv, 25.01.2005, întrucât se întemeiază pe alte documente și informații din dosarul cauzei.
O atare interpretare a legii, pe lângă faptul că practic face inaplicabil art.138 alin.3 din lege, adaugă la lege, deoarece, în opinia instanței de fond, ar însemna că, în ipoteza în care lichidatorul nu indică în raportul său cauzele stării de insolvență și persoanele responsabile, creditorii să "paralizeze" o atare atitudine a lichidatorului judiciar prin formularea unor cereri de atragere a răspunderii patrimoniale "preventive" anterior momentului la care lichidatorul își spune părerea conform art.20 alin.1 lit.b din Legea nr.85/2006, republicată.
În plus, calcularea termenului de prescripție extinctivă de la data depunerii declarațiilor de creanță, eludează dispozițiile art.139 teza a II-a din lege, care interzic formularea unor atare cereri mai devreme de 2 ani de la pronunțarea hotărârii de deschidere.
Pentru considerentele mai sus invocate, în baza art.312 Cod procedură civilă coroborat cu art.304 pct.9 Cod procedură civilă, raportat la art.20 alin.1 lit.b, art.138 alin.3 și art.139 din Legea nr.85/2006, republicată, Curtea va admite recursurile formulate, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția inadmisibilității recursului AVAS față de intimatul, ca nefondată.
Admite excepția lipsei capacității de folosință și anulează recursul declarat de AVAS față de intimatul, ca fiind promovat împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei a, ca nefondată.
Admite recursul formulat de Administrația Finanțelor Publice Sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.268 din data de 22.01.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, - - & MANAGEMENT & COMERȚ SRL, DIRECȚIA IMPOZITE SI TAXE LOCALE SECTOR 1, RADET, - moștenitoare a lui, - SRL PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR - CONSUL-.
Admite recursul formulat de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, împotriva sentinței comerciale nr.268 din data de 22.01.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, față de intimații, și.
Casează sentința comercială atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.05.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Dr. I-
Grefier,
-
Red.Jud. - 27.05.2008
Tehnored. - 3.06.2008
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Iulia Manuela CîrnuJudecători:Iulia Manuela Cîrnu, Alecsandrina Rădulescu, Rodica
