Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 609/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 609
Ședința publică de la 23 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurelia Saftiuc
JUDECĂTOR 2: Lăcrămioara Moglan
JUDECĂTOR 3: Claudia Popescu
Grefier - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine, a venit spre soluționare, recursul declarat de recurenta - reclamantă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI -, împotriva sentinței civile nr.230 din 24.04.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat, pentru intimatul - pârât, care depune la dosar delegație, lipsă fiind reprezentantul recurentei reclamante.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată recursul la primul termen, declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat pentru intimatul - pârât, consideră că hotărârea de fond este temeinică și legală, sens în care solicită respingerea recursului, ca nefondat. În continuare, susține că motivele invocate de recurenta - reclamantă sunt nefondate, deoarece din probele administrate în cauză nu rezultă că pârâtul ar fi desfășurat acțiuni care să aducă societatea în stare de insolvență. Arată că investiția nu i-a aparținut pârâtului, utilajele fiind a asociaților din străinătate iar, pârâtul a fost rugat să execute unele lucrări de tâmplărie. În momentul în care asociații străini au văzut că afacerile nu sunt profitabile i-a interzis pârâtului să mai lucreze. Când pârâtul în calitate de administrator al societății a cerut intrarea în procedura de insolvență, aceeași asociați au revenit cu promisiunea achitării datoriilor, ceea ce nu a fost adevărat așa cum rezultă și din probele administrate în cauză.
În concluzie, avocat, solicită a se avea în vedere probatoriul administrat în cauză și respingerea recursului, ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului comercial d e față, declarat în termen de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, împotriva sentinței civile nr. 230 din 24 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-, reține următoarele:
Prin sentința de mai sus, a fost respinsă ca nefondată, acțiunea formulată de S B, în contradictoriu cu pârâtul, în calitate de administrator al B, județul B, având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că din probele administrate în cauză, respectiv Raportul cauzal întocmit de lichidatorul judiciar și expertiza contabilă efectuată, nu a rezultat că administratorul statutar ar fi săvârșit fapte de natura celor invocate de către reclamantă, prevăzute de art. 137, lit. c, d și e, din Legea nr. 64/1995, cauzele pentru care debitoarea a ajuns în insolvență, datorându-se unor împrejurări independente de voința sa.
Împotriva sentinței a declarat recurs creditoarea S, care a susținut în esență că este nelegală și netemeinică, judecătorul sindic respingând cererea prin care solicita angajarea răspunderii patrimoniale a intimatului, pentru a suporta prejudiciul creat, în sumă de 1930,40 USD, respectiv echivalentul a 6331,32 lei.
În cauză sunt îndeplinite dispozițiile art. 137 al. l lit. c și d din Legea nr. 64/1995 (actualul art. 138 din Legea nr. 85/2006) în sensul că administratorul a continuat activitatea în dauna creditorilor, fapt care a dus societatea în mod vădit la insolvență și nu a fost ținută o contabilitate în conformitate cu prevederile legale.
Interpretarea acestor dispoziții, a arătat recurenta, trebuia făcută și în raport de dispozițiile art. 72 din Legea nr. 31/1990, care prevăd că obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat și de cele ale art. 374 din Codul Comercial.
Potrivit acestui articol, mandatul comercial nu se prezumă a fi gratuit, astfel că interesul personal al administratorilor de a continua activitatea în societate, este prezumat, deoarece mandatul comercial este prezumat a fi oneros.
În ce privește culpa, art. 137 nu conține în mod explicit cerința acesteia, subliniind vinovăția acestor persoane, iar faptul că nu s-a putut stabili legătură de cauzalitate între activitatea fostei conduceri și starea de insolvență, nu este relevantă în speța dedusă judecății, atâta timp cât legea nu face referire expresă la aceasta.
Faptele săvârșite însă de intimat, au favorizat apariția și majorarea prejudiciului, prin acumularea de penalități și majorări de întârziere, chiar dacă nu a produs prejudiciu în mod nemijlocit.
Pentru aceste motive, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Criticile aduse sentinței nu sunt întemeiate.
Prin motivele de recurs formulate, recurenta a arătat că intimatul a continuat activitatea societății, în dauna creditorilor și nu a organizat și ținut o contabilitate în conformitate cu prevederile legale.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 137 lit. c și d din Legea nr. 64/1995, actualmente art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Potrivit acestor dispoziții, judecătorul sindicpoatedispune ca o parte din pasivul debitoarei rămasă în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, și de orice altă persoană care cauzat starea de insolvență, dacă:
- au dispus în interes personal, continuarea unei activități care ducea în mod vădit, persoana juridică la încetare de plăți, ori
- au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile, sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Din probele administrate în cauză, acte, expertiză - contabilă, raporturi întocmite de lichidatorul judiciar, nu rezultă că intimatul ar fi dispus în interes personal, continuarea activității societății,ducând-o în mod vădit la încetare de plățiși nici că nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea.
Dimpotrivă, cererea pentru deschiderea procedurii de insolvență a fost solicitată de către intimatul, la data de 23 martie 2004, (fila 1 dosarul nr. 2400/2004) care a arătat că societatea nu-și mai poate achita datoriile, ultimele plăți fiind efectuate în luna august 2002.
Pentru a fi antrenată răspunderea patrimonială a intimatului, este de observat că este necesar să se săvârșească una dintre faptele expres și limitativ prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006, (fostul art. 137 din Legea nr. 64/1995) și în același timp să se dovedească că toate cele patru elemente ale răspunderii civile delictuale, prevăzute de art. 998 - 999 Cod civil, sunt întemeiate.
Culpa administratorului și legătura de cauzalitate, sunt condiții de bază ale acestei răspunderi, care trebuiesc dovedite, chiar dacă este o răspundere specială, la fel ca și fapta ilicită și prejudiciu, legea neinstituind nici prezumție în privința acestor elemente, așa cum susține recurenta.
În această situație, creditoarea trebuia să probeze că administratorul, prin săvârșirea culpabilă a uneia sau mai multe fapte, prevăzute de articolul invocat mai sus, a condus la ajungerea societății - debitoare, în stare de insolvență.
În ce privește invocarea art. 137 lit. d, respectiv că nu s-ar fi ținut o contabilitate în conformitate cu prevederile legale, recurenta nu detaliază acest aspect, creanța sa fiind evidențiată în documente și înscrisă la masa credală.
Din expertiza contabilă efectuată a rezultă însă, că societatea falită nu a putut să efectueze plățile la scadență, în perioada ianuarie 2001 - noiembrie 2002, deoarece producția realizată și încasată nu a reușit să acopere costurile necesare.
Necunoscând toate motivele care au concurat la neplata obligațiilor fiscale, expertul nu a putut stabili persoanele răspunzătoare (filele 58 - dosar 2511/2005).
În concluzie, din probele administrate, nu rezultă că intimatul ar fi săvârșit vreuna din faptele prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006, pentru a-i fi antrenată răspunderea în suportarea pasivului debitoarei falite.
Pentru aceste motive, neexistând motive care să ducă la casarea ori modificarea sentinței, curtea de apel urmează a respinge recursul declarat ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite dispozițiile art. 312, cu referire la art. 304 Cod procedură civilă și art. 8 din Legea nr. 85/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul promovat de recurenta - reclamantă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței civile nr. 230 din 24 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul - pârât.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
red.
tehnored. 2 ex.
22/25 oct. 2008
Președinte:Aurelia SaftiucJudecători:Aurelia Saftiuc, Lăcrămioara Moglan, Claudia Popescu
