Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 649/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. 10862,-
DECIZIA NR.649
Ședința publică din data de 28 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Tănăsică Elena
JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Nițu Teodor Giurgiu Afrodita
- G -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de pârâtul prin avocat, domiciliat în B, Calea, nr. 74,. 13,. C,. 3,. 62, sector 1 și creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 cu sediul în B, sector 1,-, împotriva sentinței nr. 518 din data de 22 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata debitoare SC NAȚIONALĂ SA, cu sediul în B, sector 1, nr. 38,.1prin lichidator INSOLVENCY, cu sediul în B, sector 3, nr. 35, -. 2, intimații creditoriAVAScu sediul în B, sector 1, str. -. -.., nr. 50,INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ, cu sediul în B, sector 4, nr. 3. SA, cu sediul în Mediaș, I, nr. 1, jud. S, SC SA cu sediul în T,--5, jud. T, domiciliată în B, sector 5, AL., nr. 8, -. 2,. 3,. 48,,domiciliată în B, sector 5, Calea 13, nr. 75-79,. 73-75,. 70,CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A MUNICIPIULUI B,cu sediul în B, sector 3, nr. 2-4, și intimatulOFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL PRAHOVAcu sediul în P, nr. 7, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-pârât, reprezentat de avocat din cadrul Baroului B, cu împuternicire avocațială nr. - depusă la dosar la fila 3, lipsind recurenta-creditoare Administrația Finanțelor Publice Sector 1, intimata-debitoare SC Națională SA, prin lichidator Insolvency Specialists, intimații-creditori B, Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă, SA, SC SA T, Casa de Asigurări de Sănătate a municipiului B și intimatul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-au depus la dosar prin Serviciul Registratură concluzii scrise din partea recurentului pârât și răspuns la excepția de neconstituționalitate din partea intimatei-creditoare AVAS, după care,
Recurentul-pârât, reprezentat de avocat, solicită instanței a lua act că înțelege să renunțe la judecarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.244 alin.1 pct.1 Cod pr.civilă.
Depune la dosar un set de înscrisuri în copie xerox, respectiv: completare la concluziile scrise, cereri de chemare în judecată formulate de, SC SA, ce poartă nr. de dosar 1292/2002, cereri formulate de către Sector 1 B, ITM B, întâmpinare formulată de către, raport privind aplicarea procedurii falimentului toate în dosarul nr.1292/2002, adresă către Tribunalul București din partea SA, concluzii scrise cu privire la cererea de casare, decizia nr.1077/2007 a Curții de APEL PLOIEȘTI, adresă către emisă de Insolvency Specialist, adresă emisă de către către Insolvency Specialist, adresă emisă de Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr.172/P/2006, sentințele nr.2781R/2005, 3106R/2006 ale Tribunalului București secția VI-a Comercială, sentința nr.2136/2006 a Tribunalului București secția VII comercială.
Menționează că prin aceste înscrisuri dorește să dovedească faptul că procedura este închisă.
Precizează că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat și solicită acordarea cuvântului în susținerea recursului.
Curtea ia act de susținerea părții prezente, verificând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul-pârât, reprezentat de avocat, având cuvântul solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și conform celor ce le va susține în continuare.
Printr-un scurt istoric arată că prezenta acțiune se află în cel de-al doilea ciclu procesual, întrucât prin decizia nr.1077/2007 Curtea de APEL PLOIEȘTIa admis recursul formulat împotriva sentinței nr.62/2007 pronunțată de Tribunalul Prahova și a trimis cauza spre rejudecare, în rejudecare dosarul a fost soluționat de același tribunal prin sentința nr.518/2008 ce face obiectul prezentului recurs.
Precizează că sub aspect terminologic instanța de fond a păstrat postura părților, reclamantul și pârâtul și-au păstrat calitățile, dar sarcina probei a fost inversată de către prima instanță încălcând dispozițiile art.1169 Cod civil. Conform jurisprudenței pârâtul nu trebuia să dovedească acțiunea introdusă de către reclamant.
În speță există două principii ce trebuiau respectate principiul deciziei de casare și principiul disponibilității. Dacă reclamantul prezent în sală a fost întrebat dacă înțelege să propună probe, acesta refuzând, instanța de fond nu trebuia să sancționeze pârâtul pentru că în cauză nu au fost administrate probe pentru a lămuri speța neclară.
Arată că instanța de fond trebuia să oblige reclamantul să administreze probe, dar aceasta ia act în ședința din 18 martie de precizarea comitetului creditor depusă de către lichidator și deși această precizare nu are valență probatorie este luată în considerare la pronunțarea sentinței.
Menționează că prima instanță nu a aplicat prevederile art.315 Cod procedură civilă, mai mult nu a luat în considerare față de, că prin decizia de casare nu s-a reținut (fila 9) prevederile art.124 litera c din Legea 64/1995 și nici că singurul creditor care a solicitat aplicarea acestei litere a fost sector 1
Precizează că pasivul a fost constatat doar de lichidator, deși nu avea calitate în cauză. Astfel când se obține un titlu executoriu practicianul nu îl poate pune în executare, ci doar creditorii, care apreciază totodată în ce literă din art.138 poate fi încadra creanța sau cererea. Lichidatorul judiciar formulat o cerere prin care s-a referit la pasivul și atragerea răspunderii fila 39 vol.IV, reproșându-i totodată administratorului că a încheiat contracte ce au dus la falimentarea societății, dar a menționat doar contractele așa zis păguboase fără a menționa toate băncile cu care s-a încheiat contracte, depozitele făcute care au generat dobânzi în toți anii 1999-2001, respectiv 500 de milioane. Astfel lichidatorul a reproșat recurentului managementul defectuos, dar numai față de anumite contracte, omițând arăta și cele care au adus beneficii societății.
Se reține de către instanța de fond doar susținerea lichidatorului că în anul 1999 au fost depozitate diferite sume de bani la Banca, dar nu se menționează și celelalte bănci în care s-au constituit depozite.
Un alt motiv de recurs vizează proporția culpei care nu a fost stabilită, acesta fiind și unul dintre motivele de casare de la prima instanță. Astfel deși nu s-a dovedit că banii au fost folosiți în interes propriu de către recurentul, că multe dintre depozitele create în băncii au adus venituri societății, că au depus chitanțe prin care au produs dovezi că au achitat o parte din debite, tribunalul nu calculează proporția culpei și nici nu obligă reclamantul să efectueze raport de expertiză.
Menționează că recurentul a fost anchetat penal și scos de sub urmărire, pentru infracțiuni economice ce vizează chiar acest prejudiciu ce acum i se impută.
Mai arată că este necesar a se reține că nu se poate imputa recurentului pârât sarcina probei ce trebuia făcută de către reclamant, mai mult nu se poate reține vina acestuia că băncile au dat faliment, pentru nu avea cum să prevadă acest fapt.
Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii. În subsidiar solicită casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursurilor de față, reține următoarele:
Prin sentința nr.518 pronunțată în data de 22 aprilie 2008 judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Prahovaa admis cererile formulate de lichidatorul judiciar Insolvency Specialists al debitoarei SC Națională Română SA, și de creditoarele SC SA - Sucursala T, Casa de Asigurări de Sănătate a Mun.B, SA, B, Administrația Finanțelor Publice Sector 1 și Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă B, în contradictoriu cu pârâtul, dispunând instituirea răspunderii pârâtului pentru sumele de 43.838 Euro și 466.713,68 lei reprezentând parte pasiv rămas neacoperit, dispozițiile sentinței punându-se în executare în condițiile art.142 din lege.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut că prin decizia nr.1077/2007 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTIs -a admis recursul declarat de pârâtul, împotriva sentinței nr.62/2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, respingându-se recursurile celorlalte părți.
Prin această decizie s-a menționat că faptele săvârșite de recurentul-pârât, în calitate de administrator al societății debitoare reținute de instanța de fond prin sentința atacată și asimilate cu fapta de dispunere în interes personal a continuării unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetare de plăți prev.de art.138 lit.c din Legea nr.85/2006 nu putea să atragă răspunderea pârâtului pentru întreg pasivul societății debitoare.
In considerentele deciziei s-a menționat în continuare că potrivit art.138 din Legea nr.85/2006 atragerea la răspundere se poate dispune pentru o parte din pasivul societății debitoare ajunsă în stare de insolvență și în aceste condiții trebuie stabilită de către prima instanță, care este proporția culpei față de faptele săvârșite de către acesta, deoarece faptele săvârșite de recurent nu pot atrage răspundere patrimonială pentru întreg pasivul societății debitoare.
Este de observat faptul că, prin decizia mai sus menționată s-a rezolvat problema de drept referitoare la săvârșirea de către pârâtul, în calitate de administrator al societății debitoare a faptei prev.de art.138 lit.c din Legea nr.85/2006, urmând ca după casare cu trimitere judecătorul fondului să stabilească "proporția culpei", pentru instituirea răspunderii acestuia.
Astfel, potrivit art.315 al.1 pr.civilă, în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorul fondului.
Prin urmare, hotărârea instanței de recurs este obligatorie sub două aspecte: a) asupra modului în care instanța de recurs a rezolvat problema de drept din speță; b) asupra necesității de a se administra anumite probe.
In speță, nici una dintre părți nu a mai solicitat probatorii, în afară de înscrisurile depuse la dosar, deși din conținutul deciziei de casare rezultă necesitatea administrării de alte probatorii.
In aceste condiții, lichidatorul judiciar prin raportul depus la dosar a precizat sumele cu privire la care se solicită instituirea răspunderii, reprezentând parte din pasivul societății debitoare și modalitatea în care s-a făcut acest calcul, ținându-se cont și de contractul de publicitate și celelalte aspecte indicate în decizia instanței superioare (fila 316).
In această situație și având în vedere că pârâtul nu a solicitat și alte probe (în afara înscrisurilor existente la dosar), respectiv o expertiză tehnică de specialitate care să stabilească "proportia culpei", judecătorul sindic a procedat la instituirea răspunderii acestuia pentru fapta prev.la lit.c art.138 din Legea 85/2006, în cuantumul stabilit de lichidatorul judiciar.
Atâta vreme cât prin decizia de casare s-a stabilit că faptele săvârșite de pârât atrag răspunderea acestuia, în temeiul textului de lege mai sus menționat, dar nu pentru întreg pasivul societății debitoare, acestuia îi revenea sarcina probei, în sensul stabilirii părții de pasiv, printr-o expertiză tehnică de specialitate.
Cum, în cauză, pârâtul nu a solicitat administrarea unei astfel de probe, judecătorul sindic a admis cererile și a institui răspunderea acestuia pentru parte din pasivul societății debitoare, respectiv pentru sumele de 43.838 Euro și 466,713,68 lei, menționate de lichidatorul judiciar în raportul său.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 1 B și pârâtul, ambii criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de recurs creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 1 Baa rătat că în fapt au formulat declarație de creanță pentru suma de 102.305,47 RON, reprezentând taxe și impozite datorate bugetului de stat consolidat și în cadrul procedurii au depus la dosar cerere de atragere a răspunderii personale patrimoniale în temeiul art.138 din Legea 85/2006, solicitând ca pasivul societății debitoare să fie suportat de către membrii organelor de conducere ai acesteia.
Judecătorul sindic prin sentința recurată dispus instituirea răspunderii pârâtului doar pentru o parte din suma solicitată, astfel că hotărârea este netemeinică și nelegală, fiind dată cu încălcarea legii, instanța de recurs urmând a examina sub toate aspectele, nefiind limitată la motivele de casare prevăzute de art.304 Cod procedură civilă.
Se susține că potrivit tabelului definitiv consolidat al obligațiilor de plată al debitoarei, masa credală rămasă neacoperită este în cuantum de 1.311.844,58 Ron, cu mult peste suma admisă de instanța de fond și în aceste condiții creditoarea a fost prejudiciată, întrucât în cazul executării silite vor obține o sumă mai mică decât cea cu care a fost înscrisă de lichidator în tabelul definitiv creanțelor.
Pentru considerentele expuse anterior și ținându-se seama de culpa pârâtului constatată și reținută de instanța de fond, se solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, urmând a se dispune ca pârâtul să suporte în întregime pasivul debitoarei, astfel cum a fost stabilit de lichidator în tabelul definitiv consolidat al creanțelor împotriva debitoarei SC Națională Română SA.
Recurentul-pârât în cuprinsul motivelor de recurs critică sentința recurată în principal asupra faptului că instanța de fond a admis toate cele 10 cereri de atragere răspunderii formulate în cauză, deși nu toți reclamanții indicați în dispozitiv au formulat contra sa cereri întemeiate pe art.138 litera c din Legea 85/2006. Menționează că în realitate singurul creditor care a formulat cerere împotriva sa întemeiată pe art.124 lit. este Administrația Finanțelor Publice sector 1 B, iar s-a îndreptat împotriva lui.
Susține că sentința încalcă principiul disponibilității, acordând mai mult decât s-a cerut, întrucât creanța singurului creditor care a formulat cerere împotriva sa era de numai 102.305,47 Ron, iar suma la care a fost obligat este mult mai mare.
Se menționează că sentința încalcă formele de procedură edictate de lege sub sancțiunea nulității, normele încălcate fiind norme care reglementează sfera dispozițiilor obligatorii ale instanței de casare și norme care reglementează sarcina probei.
Precizează că tribunalul a confundat stabilirea existenței in rem a unei anumite fapte cu încadrarea ei juridică, întrucât statuarea instanței de recurs care a reținut fapta (in rem) ca fiind săvârșită nu lega instanța de rejudecare, care trebuia să verifice comiterea unei asemenea fapte prin prisma administrării de probe. Arată că intimatele reclamante au solicitat sancționarea sa pentru fapta de continuare în interes personal a unei activități care ducea societatea la o încetare de plăți, deși nici prima instanță și nici intimatele nu au putut identifica vreun interes personal în continuarea activității.
În ceea ce privește normele care reglementează sarcina probei, recurentul pârât arată că nu au fost administrate probe pe aspectul determinării proporției culpei așa cum instanța de casare a statuat, prima instanță reținând că instanța de casare a stabilit necesitatea stabilirii proporției culpei pentru instituirea răspunderii sale.
Susține că instanța a evocat dispozițiile art.315 alin.1 din Codul d procedură Civilă sub aspectul obligativității statuării instanței de recurs cu privire la necesitatea administrării probelor, reținând astfel că niciuna dintre părți nu a mai solicitat probatorii, în afara înscrisurilor depuse la dosar și astfel, Tribunalul Prahovaa soluționat cererea fără probe, concluzia neprocedurală a acestuia a fost aceea că în loc să sancționeze reclamanții că nu au administrat proba cu expertiză, la sancționat pe pârât că nu a administrat-
În finalul motivelor sale arată că instanța de fond a soluționat cererea fără probe, evocând numai faptul că lichidatorul prin raportul depus la dosar a precizat sumele pentru care se solicită instituirea răspunderii și modalitatea în care s-a făcut acest calcul, recurentul menționând că acest procedeu este greșit întrucât lichidatorul este parte în procesul de angajare a răspunderii, nu a existat un raport, ci doar Note scrise, așa-zisul raport nu constituie o probă pentru angajarea răspunderii și reluarea ciclului procesual după casare nu dispensează reclamanții de sarcina probei. Astfel reclamantul este stăpânul acțiunii, iar refuzul lui de a administra probe în susținerea pretențiilor nu trebuie valorificat de instanță în detrimentul pârâtului.
Solicită admiterea recursului și în baza art.129 alin.5, să se dispună din oficiu casarea pentru a se face expertiză contabilă.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursurile sunt nefondate potrivit considerentelor ce urmează:
Instanța de fond a interpretat în mod just și legal cauza dedusă judecății.
Se poate observa că la fond recurentul nu a solicitat proba cu expertiză financiar contabilă, pentru a se stabili întinderea pasivului societății debitoare de care se face vinovat în sensul art.138 litera c din Legea nr.85/2005.
Astfel prin decizia de casare, respectiv 1077/2007 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTIs -a admis recursul declarat de pârâtul, dar s-a respins recursurile declarate de celelalte părți societăți creditoare.
Prin decizia de casare s-a stabilit că faptele comise de recurentul-pârât în calitate de administrator al societății debitoare sunt asimilabile cu faptele de dispunere interes personal a continuării unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetare de plăți, respectiv insolvență, în sensul art.138 litera c din Legea nr.85/2006, dar care nu putea atrage răspunderea pârâtului pentru întreg pasivul societății debitoare.
În atare context trebuia suplimentat probatoriul cu o expertiză tehnică de specialitate care să stabilească proporția culpei recurentului în raport de faptele săvârșite de acesta în calitate de administrator al debitoarei.
Ca atare casarea a vizat numai efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, probă care nu poate fi administrată în calea de atac a recursului, iar instanța de casare nu a reușit să administreze această probă din cauza pasivității părților procesuale, în special a lichidatorului judiciar al societății debitoare, dar și a recurentului care trebuia să-și clarifice situația în legătură cu contribuția sa la cauzarea prejudiciului, respectiv pasivul de care se face vinovat, în ajungerea debitoarei în faliment.
Este adevărat că potrivit art.315 alin.1 Cod procedură civilă, în caz de casare hotărârile instanței de recurs, asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorul fondului, care trebuie să țină seama atât de principiul rolului activ și al aflării adevărului, dar și de principiul disponibilității, al părții procesuale active, care are sarcina probei.
În cazul de față și recurentul-pârât putea și trebuia să stăruie în efectuarea, cel puțin a probei cu expertiză financiar contabile, dar la instanța de casare nici una dintre părți nu a solicitat probatorii, în afara înscrisurilor depuse la dosar.
În consecință, în recurs nu se impunea efectuarea unei noi expertize financiar contabile la solicitarea recurentului, atâta timp cât acesta nu a cerut proba instanței de fond.
Ca atare tribunalul a reținut, în baza înscrisurilor depuse și a rapoartelor lichidatorului judiciar, răspunderea recurentului pentru starea de insolvență a debitoarei, deoarece a plasat sume de bani încasate din asigurări, în depozit la bănci populare, care la rândul lor se aflau în stare iminentă de faliment, precum și încheierea unui contract de publicitate oneros, respectiv cu nr.25/17.06.2001 cu SC SRL, în schimbul sumei de 331.118.000 ROL.
Instanța de fond în mod corect și just a admis cererile lichidatorului judiciar și ale creditorilor, formulate înainte de modificarea legii insolvenței, instituind răspunderea recurentului pentru o parte din pasivul societății debitoare, sumele fiind menționate de lichidatorul judiciar în raportul său de activitate, în temeiul art.138 litera c din Legea nr.85/2006.
Referitor la recursul formulat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice sector 1 B, acesta urmează a fi respins ca nefondat, fiind soluționat inițial prin decizia de casare nr.1077 /2007 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI când s-a admis numai recursul declarat de pârâtul, instanța de rejudecare având de soluționat numai acțiunea în atragerea răspunderii recurentului în ceea ce privește întinderea culpei și deci implicit mărimea pasivului de care trebuie să răspundă acesta în calitate de fost administrator al societății falite.
Mai mult decât atât dosarul a suferit mai multe amânări din cauza recurentului care a invocat două excepții de neconstituționalitate, formulând recurs împotriva încheierilor judecătorești de respingere cererilor de înaintare a cauzei pentru soluționarea excepției invocate către Curtea Constituțională a României.
Întrucât sentința este legală și temeinică, Curtea urmează a se respinge ca nefondate recursurile în baza art.312 alin 1 Cod procedură civilă.
Văzând că recursul formulat de a fost legal timbrat,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate ambele recursuri formulate de pârâtul prin avocat, domiciliat în B, Calea, nr. 74,. 13,. C,. 3,. 62, sector 1 și creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 cu sediul în B, sector 1,-, împotriva sentinței nr. 518 din data de 22 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata debitoare SC NAȚIONALĂ SA, cu sediul în B, sector 1, nr. 38,prin lichidator INSOLVENCY, cu sediul în B, sector 3, nr. 35, -. 2, intimații creditoriAVAScu sediul în B, sector 1, str. -. -.., nr. 50,INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ, cu sediul în B, sector 4, nr. 3. SA, cu sediul în Mediaș, I, nr. 1, jud. S, SC SA cu sediul în T,--5, jud. T, domiciliată în B, sector 5, AL., nr. 8, -. 2,. 3,. 48,,domiciliată în B, sector 5, Calea 13, nr. 75-79,. 73-75,. 70,CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A MUNICIPIULUI B,cu sediul în B, sector 3, nr. 2-4, și intimatulOFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL PRAHOVAcu sediul în P, nr. 7, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 aprilie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Nițu Teodor Giurgiu Afrodita
- - - - G -
Întrucât s-a pensionat
Prezenta se semnează de către
Președintele instanței, Grefier
- -
Red. / tehnored.
2 ex./25.05.2009
ds. fond nr- Tribunal
jud.fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Președinte:Tănăsică ElenaJudecători:Tănăsică Elena, Nițu Teodor Giurgiu Afrodita
