Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 650/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
(Nr. în format vechi 858/2008)
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.650R
Ședința publică de la 03.06.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Florica Bodnar
JUDECĂTOR 2: Mioara Badea
JUDECĂTOR 3: Elena Mincu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta-creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4, împotriva sentinței comerciale nr.1211/14.03.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât și intimata-debitoare prin lichidator judiciar ADMINISTRARE LICHIDARE
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că recurenta a solicitat prin cererea de recurs judecarea cauzei în lipsa sa conform disp. art.242 alin.2 pr.civ.
Curtea, având în vedere faptul că recurenta a solicitat prin cererea de recurs soluționarea cauzei în lipsa sa conform disp. art.242 alin.2 pr.civ. constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra cererii de recurs de față,
Deliberând constată că, prin sentința comercială nr.1211/14.03.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr- a fost respinsă cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de creditoarea reclamantă Administrația Finanțelor Publice Sector 4 B împotriva pârâtului ca neîntemeiată.
Totodată în baza art.131 din Legea nr.85/2006 s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei B în contradictoriu cu creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 4
În esență, s-a reținut că, creditoarea nu a dovedit potrivit prevederilor art.1169 cod civil că pârâtul ar fi săvârșit faptele prevăzute de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006. Tot astfel, probele relevă că debitoarea nu deține bunuri mobile și imobile în patrimoniu din a căror valorificare să poată fi acoperite creanțele înscrise în tabelul creditorilor.
Împotriva sentinței precitate a formulat recurs creditoarea solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și admiterea cererii sale bazată pe art.138 lit.d din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței pentru atragerea răspunderii patrimoniale a organelor de conducere ale B, respectiv a numitului în calitatea sa de administrator al acestei societăți.
Recurenta consideră că instanța de fond a pronunțat soluția cu interpretarea greșită a legii (art.304 pct.9 Cod procedură civilă).
Astfel că, probele ar releva că mai multe categorii de obligații la bugetul de stat nu au fost vărsate la termenele prevăzute de lege, acumularea acestora precum și a dobânzilor și penalităților de întârziere aferente constituind cu siguranță unul din motive pentru care debitoarea a ajuns în încetare de plăți.
Or, față de prevederile art.138 lit.d din Legea nr.85/2006 responsabilitatea pentru asemenea încălcări ale dispozițiilor legale revine administratorului debitoarei care deși a fost notificat de către lichidator nu i-a predat acestuia documentele contabile prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006.
Recurenta susține că a arătat că sunt întrunite cerințele legale pentru atragerea răspunderii patrimoniale respectiv, existența prejudiciului, a faptei ilicite, a legăturii de cauzalitate între cele două și a prezumției de culpă a administratorului.
În privința existenței faptei ilicite recurenta redă art.1 alin.1 și art.5 din Legea nr.82/1991, art.73 alin.1 lit.c și art.73 alin.2 din Legea nr.31/1990 republicată și modificată cu concluzia că în cazul nedepunerii documentelor contabile prevăzute de lege nu s-a ținut o contabilitate în conformitate cu legea, fiind create premisele eludării legii, a ținerii unei contabilități fictive sau chiar a unei duble contabilități existând posibilitatea prejudicierii bugetului de stat.
Prejudiciul este relevat de tabelul final consolidat al obligațiilor debitoarei, tabel necontestat.
Izvorul răspunderii civile ar fi atât delictuală izvorând din nerespectarea dispozițiilor legale cât și contractuală izvorâtă din contractul de mandat pe care reprezentanții societății îl încheie cu societatea. Altfel ar prima răspunderea civilă contractuală unde culpa potrivit art.1082 Cod civil este prezumată in abstracto cu mai multă rigurozitate întrucât s-a acționat în temeiul unui mandat comercial.
Recurenta redă art.11 alin.1 al legii nr.82/1991 modificată și republicată cu referire și la art.72 din Legea nr.31/1990 republicată și art.1532-1533 Cod civil cu concluzia că, culpa pârâtei derivă din faptul că, obligația ținerii contabilității conform legii revine administratorilor societății în baza legii, fiind una din obligațiile cuprinse în contractul de mandat tacit sau expres care se încheie între o societate și administratorul său.
Raportul de cauzalitate între faptele culpabile ale administratorului și prejudiciul creat creditorilor constă în esență în neîndeplinirea obligațiilor legale (nerespectarea și neaplicarea legii) precum neținerea unei contabilități potrivit legii, nedepunerea documentelor legale, nevirarea la buget a taxelor și impozitelor, cu consecința intrării societății în faliment.
Față de aceste aspecte, instanța de fond a analizat eronat situația de fapt de vreme ce a considerat că nu s-au probat elementele necesare răspunderii patrimoniale a pârâtului.
Prezumția de culpă a administratorului societății debitoare este întărită de faptul că fostul administrator nu a depus actele contabile ale societății nici după depunerea cererii întemeiată pe art.138.
Recurenta reia aspecte privind răspunderea administratorului societății debitoare deja expuse mai sus, cu concluzia admiterii recursului cum a fost formulat.
În drept se invocă art.299 și următoarele Cod procedură civilă, art.1082 Cod civil, Legea nr.85/2006.
În temeiul art.299 din OG nr.92/2003 republicată Cod procedură fiscală susține că este scutită de plata taxelor de timbru.
În baza art.242 pct.2 Cod procedură civilă recurenta a solicitat judecarea și în lipsă.
Examinând în ansamblu motivele de recurs în raport de probele administrate în cauză Curtea reține că recursul apare nefondat pentru considerentele de mai jos.
Din rapoartele întocmite de lichidatorul judiciar rezultă că, societatea comercială debitoare nu mai desfășoară activitate la sediul înregistrat, nu au fost identificate bunuri în patrimoniu, nu figurează înregistrată la Consiliile Locale ale Municipiului B Sectoarele 1, 2, 3, 4 și 6 cu bunuri impozabile în evidențele acestor instituții, la sediul declarat nu s-au găsit actele constitutive, evidența contabilă, acte și documente ale societății.
Din informațiile afișate pe site-ul Oficiului Național al Registrului Comerțului, lichidatorul judiciar a reținut că, societatea debitoare nu a depus bilanțurile contabile aferente anilor 2003, 2004 și 2005. De asemenea, lichidatorul a reținut de pe site-ul Ministerului Finanțelor că agentul economic nu a depus nici o declarație privind obligațiile de plată în perioada 01.12.2003 - 31.12.2006, ultimul bilanț înregistrat de debitoare fiind cel aferent exercițiului financiar 01.01. - 31.12.1999.
Față de această împrejurare, lichidatorul a reținut că neavând acces la contabilitatea societății, la actele și documentele acesteia, nu poate determina cauzele care au dus la starea de insolvență și nici nu se poate pronunța în privința persoanelor vinovate de aceasta, nefiind în măsură să formuleze și să susțină o acțiune de atragere a răspunderii personale patrimoniale potrivit art.138 din Legea nr.85/2006.
Altfel, masa credală s-a stabilit cu titlu provizoriu numai pe baza declarațiilor de creanță înregistrate la dosarul cauzei.
Lichidatorul a propus între altele închiderea procedurii falimentului împotriva
Creditoarea recurentă a formulat cerere de autorizare privind răspunderea prevăzută de art.138 din Legea nr.85/2006, cerere admisă de instanță.
Cu privire la cererea de atragere a răspunderii administratorului societății debitoare, întemeiată în baza art.138 din Legea nr.85/2006 recurenta a solicitat și instanța de fond i-a încuviințat proba cu înscrisuri, probă administrată și depusă la dosarul cauzei.
Din probele administrate între care și rapoartele lichidatorului judiciar nu rezultă în concret cauzele care au determinat starea de insolvență, persoanele vinovate de această stare și implicit incidența în cauză a art.138 din Legea nr.85/2006.
Nici recurenta în temeiul principiului disponibilității nu a propus probe concludente în raport cu dispozițiile art.1169 Cod civil cu referire la art.138 din Legea nr.85/2006 cu care să dovedească susținerile din cererea sa, susțineri care se bazează doar pe simple prezumții.
Recurenta creditoare nu a probat faptul că societatea debitoare ar fi ajuns în insolvență numai pentru că pârâtul nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii, respectiv, registrele cerute de lege. Practic nu s-a probat raportul de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență.
În ceea ce privește argumentarea recurentei pe aspectul culpei Curtea reține că, susținerile sale se rezumă la afirmați de ordin teoretic și generic cu valoare de simple prezumții fără a se determina în concret faptele săvârșite de pârât din perspectiva art.138 lit.d din Legea nr.85/2006.
Mai mult, în raport cu terții răspunderea administratorului societății este delictuală și trebuiau probate elementele acesteia în raport de prevederile art.998-999 Cod civil cu referire la art.138 din Legea nr.85/2006, nefiind incidente elementele răspunderii contractuale în speță.
Și în privința legăturii de cauzalitate se fac afirmații cu caracter teoretic și generic fără relevanță în determinarea concretă a faptelor săvârșite de pârât.
Cu aceste considerente de fapt și de drept Curtea confirmă soluția instanței de fond și în baza art.312 (1) Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta Administrația Finanțelor Publice Sector 4 B, împotriva sentinței comerciale nr.1211/14.03.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și prin lichidator judiciar ADMINISTRARE LICHIDARE, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.06.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Jud. - 6.06.2008
Tehnored. - 10.06.2008
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte-Judecător sindic:
Președinte:Florica BodnarJudecători:Florica Bodnar, Mioara Badea, Elena Mincu
