Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 651/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 651
Ședința publică de la 03 Iulie 2008
PREȘEDINTE: Mariana Moț
JUDECĂTOR 2: Tudora Drăcea
JUDECĂTOR 3: Maria Necșulescu
Grefier
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâtul împotriva încheierii nr.205 din 20 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- (nr. în format vechi -) în contradictoriu cu debitoarea SC SRL TG prin lichidator TG
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul prin procurator, lipsind celelalte părți.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părților.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului, modificarea încheierii și respingerea ca prescrisă a cererii de antrenare a răspunderii administratorului social.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin încheierea nr.205 din 20 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- (nr. în format vechi -), a fost aprobat raportul final nr. 309 din 12 februarie 2004 întocmit de lichidatorul judiciar SC V SRL TG. J.
În baza art.138 al.1 lit.a și d din 85/2006, s-a dispus antrenarea răspunderii administratorului social, pentru pasivul debitoarei de 164.369,77 lei, respectiv 20.562,28 lei față de DGFP G, 101.278,60 lei față de Banca ULUI ROMÂNESC SC BANK și 42.528,90 lei față de SC SRL
A fost fixat termen de fond la 2 aprilie 2008 pentru continuarea procedurii.
Pentru a pronunța această încheiere, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Prin incheierea de ședință din data de 22 nov. 2002, GVD. SRL a fost desemnată in calitate de lichidator judiciar în dosarul LJ. 67/2000 pentru efectuarea operațiunilor de lichidare prevăzute de 64/1995, in vigoare la acea dată.
După parcurgerea etapelor procedurii, lichidatorul întocmit și depus la dosarul cauzei încă din data de 13 dec. 2004, raportul final nr. 309 din 12 februarie 2004 prin care s- concluzionat în lipsa documentelor financiar- contabile ale societății debitoare care nu au fost puse la dispoziția lichidatorului se creează premisele antrenării răspunderii patrimoniale a administratorului social.
Lichidatorul judiciar a apreciat în ce privește modul de organizare și conducere a evidenței contabile că la data de 30 iunie 2001, conform raportării contabile, debitoarea avea obligații de plată în sumă de 645.155.000 ROL, iar conform balanței de verificare la 31 decembrie 2001, avea înregistrată o singură obligație de plată in cuantum de 24.728.149 ROL reprezentând TVA de plată.
S-a arătat că în evidența contabilă nu figurează cei doi creditori care au solicitat deschiderea procedurii reorganizării si că la data de 30 iunie 2001, în patrimoniul debitoarei figura "clienți de încasat" in cuantum de 618.115.000 Rol iar in balanța de verificare la 31 decembrie 2001, clienții de încasat figurează cu sold 0.
Lichidatorul judiciar a concluzionat în lipsa documentelor financiar- contabile ale societății debitoare care nu au fost puse la dispoziție că nu s-au putut preciza cauzele și împrejurările care cu condus la încetarea de plăți, acest lucru datorându-se lipsei de interes a administratorului societății debitoare, stare de fapt care a creat premisele antrenării răspunderii patrimoniale ale administratorului social, întrucât acesta nu a condus și organizat contabilitatea in conformitate cu legea contabilității.
La dosarul cauzei au fost depuse de către administratorul debitoarei concluzii prin care a solicitat respingerea cererilor formulate de creditoarele BANK SA, SC SA și DGFP G, ca fiind tardiv introduse, și încă din data d 12 martie 2004, lichidatorul judiciar a răspuns la cererile formulate de administratorul societății.
S-a reținut că prin concluziile susținute atât în scris cât și oral, administratorul debitoarei a solicitat respingerea declarațiilor de creanță ale celor trei creditori ai debitoarei SC SRL, ca fiind tardiv introduse, acestea fiind prescrise.
Conform art. 38 al.3 din 64/1995 cu modificările și completările ulterioare (în vigoare la acel moment), administratorul debitoarei putea contesta la acel moment cererea introductivă a creditorului Banca ULUI ROMÂNESC SA- Credit Bank, Sucursala H-D de deschidere a procedurii reorganizării judiciare și a falimentului și inclusiv creanța acestui debitor, fapt care nu s- întâmplat.
De asemenea, judecătorul sindic a considerat că administratorul social putea conform art. 87 al.1 din 64/1995 în vigoare la acel moment, să conteste sumele cu care creditorii s-au înscris la masa credală, după ce a fost depus la Grefa tribunalului tabelul preliminar al creditorilor.
De asemenea, același administrator social nu a înțeles să conteste nici cererea introductivă de deschidere a procedurii formulată de creditorul BANK, nici tabelul preliminar al creditorilor, înțelegând să facă acest lucru abia după ce lichidatorul a depus la dosarul cauzei raportul final cu privire la debitoare, ceea ce este inadmisibil într-o asemenea procedură.
În ceea ce privește cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale administratorului social, judecătorul sindic a avut în vedere următoarele aspecte:
Potrivit disp. art. 139 din 85/2006, acțiunea prevăzută la art. 138 din lege, se prescrise in termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care cauzat apariția stării de insolvență, dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotărârii de deschidere a procedurii.
S-a constatat că societatea de lichidare a fost desemnată pentru administrarea procedurii în temeiul 64/1995 încă din data de 22 nov. 2002.
După parcurgerea etapelor procedurii, lichidatorul întocmit și depus la dosarul cauzei la 13 februarie 2004, raportul final nr.309 din 12 februarie 2004 prin care s-a concluzionat că în lipsa documentelor financiar-contabile ale debitoarei, care nu au fost puse la dispoziția lichidatorului, se creează premisele antrenării răspunderii patrimoniale a administratorului social.
Dacă la acel moment nu s- formulat o cerere fermă de antrenare a răspunderii patrimoniale a administratorului societății, cel puțin data depunerii acelui raport, 13 februarie 2004, este data de la care începe să curgă termenul de prescripție dreptului la acțiune prevăzut de art. 138 din 85/2006.
Acest moment al începerii calculării termenului este avut în vedere întrucât raportul final cuprinde elemente din care rezultă că se cunoaște cine este persoana responsabilă de aducerea societății în stare de insolvență în sensul cerut de lege.
Deci, de la data de 13 februarie 2004 și până la data de 19 iulie 2006, când lichidatorul judiciar a formulat în mod ferm cererea de antrenare a răspunderii administratorului social, nu s-a împlinit termenul de 3 ani prevăzut de lege, astfel încât s-a apreciat că nu s-a prescris dreptul de a se solicita antrenarea răspunderii patrimoniale administratorului social.
S-a apreciat că toate aspectele semnalate de lichidatorul judiciar, expuse în raportul final nr. 309 din 12 februarie 2004, expuse anterior, sunt elemente care coroborate cu tergiversarea cauzei și nedepunerea documentelor solicitate, conduc la concluzia că administratorul social nu a condus contabilitatea societății în conformitate cu legea, motiv pentru care s-a impus antrenarea răspunderii administratorul debitoarei pentru pasivul societății în temeiul art.137 al.1 lit. D din 85/2006, pentru pasivul debitoarei de 164.369,77 lei, respectiv 20.562,28 lei față de DGFP G, 101.278,60 lei față de Banca ULUI ROMÂNESC SC BANK și 42.528,90 lei față de SC SRL
În același context, judecătorul sindic a aprobat raportul final nr. 309 din 12 februarie 2004 luându-se act că în tot intervalul de timp scurs de la depunerea acestuia nu au fost formulate obiecțiuni din partea creditorilor, ci numai din partea administratorului societății, practic acest raport final întemeindu-se pe descrierea elementelor care conduc la concluzia necesității răspunderii administratorului social.
S- luat act în același timp că în ceea ce privește bunurile aflate în patrimoniul debitoarei, conform adresei de însoțire a documentelor transmise de debitoare prin fax și balanței de verificare la 31 decembrie 2001 aceasta avea în patrimoniu un copiator fax marca 1000 și componente centrală telefonică 2/4 tip 133, în patrimoniul debitoarei nefiind identificat autoturismul HONDA MOTOR care face obiectul contractului de gaj fără deposedare, încheiat în favoarea creditoarei Credit Bank.
S- încercat valorificarea bunurilor existente in patrimoniul debitoarei, făcându-se ofertă de vânzare mai multor societăți comerciale, deoarece în urma publicității atât prin presă cât și prin internet nu s-a primit nici o ofertă, motivul fiind că aceste bunuri nu au mai valoare de întrebuințare, fiind uzate atât fizic cât si moral și depășite din punct de vedere tehnologic, neexistând interes în achiziționarea acestora.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâtul.
Susține recurentul că sentința a fost pronunțată fără ca judecătorul sindic să lămurească cine are calitate procesuală activă în ceea ce o privește pe creditoarea SC BANK care a figurat în proces de-a lungul derulării procedurii fie prin sucursala din B fie prin cea din Sibiu fie prin cea din
C de-al doilea motiv de recurs vizează prescripția dreptului de a formula acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea 85/2006 (fost art. 137 din Legea 64/1995).
Astfel, se arată că procedura a fost deschisă la data de 22 noiembrie 2002 iar cererea de antrenare a fost formulată de lichidatorul judiciar la data de 19 iulie 2007 peste termenul legal.
Se mai susține că în vechea reglementare lichidatorul nu putea avea calitate să formuleze o astfel de cerere ci doar creditorii.
Curtea, analizând recursul în raport de dispozițiile art. 304 pr.civ. constată că acesta este fondat pentru motivul ce vizează prescripția dreptului la acțiune.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 139 din Legea 85/2006, acțiunea privind antrenarea răspunderii organelor de conducere sau supraveghere ori a administratorilor sociali se prescrie în termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență, dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotărârii de deschidere a procedurii.
În speță, cererea formulată de lichidator a fost depusă la data de 19 iulie 2006 sub imperiul vechii legi respectiv Legea 64/1995 întrucât Legea 85/2006 a intrat în vigoare la data de 21.07.2006.
Art. 139 mai sus redat nu are corespondent în legea anterioară ceea ce înseamnă că, în cazul acțiunilor pentru care termenul de prescripție a început să curgă anterior intrării în vigoare a Legii 85/2006, termenul de prescripție va fi calculat conform dreptului aplicabil la momentul nașterii dreptului la acțiune, respectiv la data când a fost cunoscută sau când trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență. Fiind vorba de acțiuni care vizează drepturi patrimoniale, termenul de prescripție pentru acțiunile exercitabile în temeiul legii vechi este de 3 ani calculat potrivit Decretului 167/1958.
În speță, judecătorul sindic a calculat în mod greșit termenul de prescripție deoarece administratorul judiciar a fost numit prin încheierea din 22 noiembrie 2002 când a fost și deschisă procedura, astfel încât termenul general de prescripție de 3 ani a fost cu mult depășit.
Judecătorul sindic a aplicat greșit dispozițiile art. 139 din Legea 85/2006 reținând faptul că termenul de prescripție curge de la data de 13 februarie 2004 când a fost depus un raport al administratorului judiciar.
Aplicând dispozițiile generale ale Decretului 167/1958 depunerea raportului administratorului sau lichidatorului nu prezintă niciun fel de relevanță ci doar existența vreunei cauze de întrerupere sau suspendare a cursului prescripției ceea ce nu s-a dovedit în cauză.
Față de cele arătate mai sus, cercetarea celorlalte motive de recurs este inutilă deoarece în baza art. 312 pr.civ. Curtea urmează să admită recursul, să modifice încheierea recurată în sensul că va respinge ca prescrisă cererea privind antrenarea răspunderii administratorului social.
Se vor menține celelalte dispoziții ale încheierii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul împotriva încheierii nr.205 din 20 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea SC SRL TG prin lichidator TG
Modifică încheierea nr.205 din 20 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în sensul că respinge ca prescrisă cererea privind antrenarea răspunderii administratorului social .
Menține celelalte dispoziții ale încheierii.
Decizie irevocbailă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Iulie 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
03 Iulie 2008
Jud. red.MM
Tehnored. NB/ 4 ex/7 iulie 2008
Președinte:Mariana MoțJudecători:Mariana Moț, Tudora Drăcea, Maria Necșulescu
