Spete contestatie la executare comercial. Decizia 655/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR.655
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 3 IULIE 2008
PREȘEDINTE: Maria Necșulescu
JUDECĂTOR 2: Nela Ochea
JUDECĂTOR 3: Tudora Drăcea
GREFIER - - -
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții și împotriva sentinței nr.58 din 1 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială în dosarul nr- - număr format vechi 43/F/3/2004, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL C prin lichidator - și intimatele creditoare SC SRL C, SC COM SRL C, SC SA C și SC SA
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 26 iunie 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, pentru ca recurentul pârât - prin apărător să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru azi și, în aceeași compunere:
CURTEA
Asupra recursului constată următoarele:
Prin decizia nr. 1196 din 15.09.2006, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr- au fost admise recursurile administratorului social și a creditoarei SC SRL împotriva sentinței nr. 90 din 15.02.2006, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 43/F/3/2004, casată sentința recurată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Curtea a constatat că, instanța de fond a nesocotit dispozițiile art.208 proc.civ. prin aceea că nu a avut în vedere adresa nr. 254/3328/24.11.2005, emisă de Direcția Regională de Poștă C - Oficiul Județean de Poștă D din care rezultă că recomandata nr.4009 a fost luată la data de 05 octombrie 2005 în cursa de distribuire factorului poștal, însă, întrucât pârâtul nu a fost găsit la domiciliu, trimiterea a fost avizată la Oficiul Poștal C 4, de unde, la data de 19.10.2005, după expirarea termenului de păstrare, a fost înapoiată expeditorului.
În consecință, în raport de conținutul acestei adrese, cerința legală a citării pârâtului nu a putut fi considerată ca satisfăcută, astfel încât motivul de recurs ce a vizat acest aspect și care a făcut de prisos analiza celorlalte motive, a fost întemeiat.
În rejudecare, prin sentința nr. 58 din 1 februarie 2008 s-au admis cererile creditoarelor SC SRL C, SC SA C,SC SRL C, SC SA I și au fost obligați pârâții și să plătească în solidar pasivul neacoperit al debitoarei SC SRL C, conform tabelului definitiv consolidat al creanțelor împotriva acesteia la data închiderii procedurii.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că și au avut calitatea de administratori sociali ai SC SRL în perioada 10.10.2002-07.01.2004 (pag.128), astfel că apărarea pârâtului că, în fapt, nu a săvârșit acte de administrare nu este relevantă.
Potrivit art. 72 din Legea nr. 31/1009, obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat și de cele special prevăzute de această lege.
Conform art. 197 din Legea nr. 31/1990, dispozițiile art.75, 76, 77 (1) și 79 se aplică și societăților cu răspundere limitată. Din punct de vedere al sferei puterilor conferite, nu există nici o deosebire între administratorii asociați și neasociați. Art. 75 stabilește regula în materia reprezentării și anume că, ori de câte ori nu se prevede altfel prin actul constitutiv sau prin hotărârea adunării asociaților, fiecare administrator are dreptul de a încheia orice act în numele societății, în limitele legii și ale obiectului de activitate. Din acest considerent, potrivit art. 73 (1) lit. e administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea și actul constitutiv le impun.
Instanța a mai reținut că, din cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză rezultă că pentru perioada 2002- 2003 societatea nu a avut contabilitate analitică, a înregistrat eronat încasări și plăți, în numerar și în virament, vânzări de mărfuri fără documente, nu a înregistrat veniturile realizate. Procedând astfel SC SRL a fost prejudiciată, au fost diminuate obligațiile sale fiscale la impozitul pe profit și TVA. De asemenea, nici contabilitatea clienților, furnizorilor și debitorilor nu a fost ținută în mod corect. Expertul contabil a concluzionat că modul în care a fost organizată contabilitatea societății a condus-o la insolvență (pagina 12), numai că răspunderea pentru defecțiunile relevate anterior în contabilitatea firmei o au deopotrivă fiecare din administratorii sociali, indiferent dacă au semnat sau nun înscrisuri în numele societății(Leghea nr.82/1991 și 306/2002).
Faptul că pârâtul s-a eschivat să organizeze evidența contabilă a falitei și să desfășoare activități manageriale, nu îl absolvă de răspunderea legală ce îi revine ca administrator al societății.
Totodată s-a reținut că între ținerea unei contabilități fictive sau neconformă cu legea și ajungerea SC SRL în insolvență există legătură de cauzalitate și că obligația de organizare a contabilității revine potrivit legii celor doi pârâți, în temeiul art.138 lit. d din Legea nr. 85/2006.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții și.
În ce privește recursul declarat de pârâtul, acesta a fost depus la 14 februarie 2008 și recurentul a invocat că nu i-a fost comunicată hotărârea.
Instanța de recurs a acordat termen recurentului pentru a-și motiva recursul și acesta nu a depus motivele nici până la dezbaterea pe fond a cauzei, respectiv 26 iunie 2008.
În asemenea condiții, recursul declarat de recurentul este nul, conform art. 306 (1) Cod procedură civilă, nefiind motivat și nici nu s-a dovedit de recurent că a fost împiedicat printr-o măsură mai presus de voința sa pentru a se face aplicarea dispozițiilor art.103 Cod procedură civilă.
Și cum în cauză nu sunt motive de ordine publică pentru a fi invocate din oficiu de instanță conform art. 306 (2) Cod procedură civilă, Curtea va constata nul recursul declarat de recurentul pârât.
În ce privește recursul declarat de pârâtul, acesta a fost declarat în termen și prin motivele formulate au fost invocate atâta aspecte procedurale, cât și motive pe fondul cauzei.
Astfel, recurentul susține că potrivit art. 138 alin. 1 și 2 din Legea nr. 85/2006, titularii acțiunii în răspundere pot fi administratorul judiciar sau lichidatorul și, respectiv comitetul creditorilor și, în speță, acțiunea a fost formulată de creditorii SC COM SRL C, SC SRL C și SC SA I și acestea nu formează comitetul creditorilor și nici nu au fost mandatate de comitet.
Mai susține recurentul că lichidatorul judiciar și-a însușit cererea de antrenare a răspunderii formulată de creditori numai față de pârâtul și, în consecință, instanța a schimbat cadrul procesual, calificând cererea lichidatorului ca fiind formulată împotriva ambilor pârâți.
Pe de altă parte, mai susține recurentul, instanța nu s-a pronunțat cu privire la întrunirea condițiilor răspunderii derivate din faptele reglementate de art. 138 (1) lit. a, b și teza I-a și a II-a ale lit.
În final, recurentul critică soluția pe aspecte procedurale susținând că au fost admise cererile creditorilor inadmisibile, aceștia neavând calitate procesuală activă, conform dispozițiilor Legii nr. 85/2006.
Recurentul critică soluția instanței și pe fond, susținând că în speță societatea a avut un organ colegial de conducere, iar actul constitutiv al SC SRL C nu cuprinde vreo dispoziție ca administratorul să lucreze împreună și în condițiile în care administrarea se poate face de fiecare dintre administratori, nu este permisă solidaritatea și, ca urmare, soluția instanței de obligare în acest sens este greșită.
Soluția este greșită, susține recurentul, și pentru faptul că prin raportul de expertiză și toate probele administrate dovedesc că ținerea unei contabilități neconforme cu legea a fost efectul și consecința folosirii în interes personal a bunurilor și creditului persoanei juridice de către și a efectuării de acte de comerț în interesul său, sub acoperirea persoanei juridice.
A mai arătat că instanța nu a dat eficiență unor probe ce vizau antrenarea răspunderii penale a administratorului pentru fapte ce au legătură cu cauza și că a formulat plângeri penale și sesizări la organele de control pentru toate acțiunile pe care le-a considerat nelegale ale administratorului.
Prin concluziile scrise depuse la 2 iulie 2008, pronunțarea fiind apărută la 3 iulie 2008, recurentul a reiterat motivele de apel expuse invocând, pe de o parte, excepția lipsei calității procesuale active a creditorilor, iar pe fond hotărârea este nelegală deoarece s-a antrenat răspunderea ambilor administratori pentru fapte săvârșite doar de unul dintre aceștia și pentru "eschivarea" celuilalt și în condițiile în care calitatea de administrator nu este suficientă pentru antrenarea răspunderii.
Prin întâmpinare lichidatorul judiciar arată că se impunea antrenarea răspunderii numai a administratorului conform raportului de expertiză.
Intimata creditoare SC SRL C prin întâmpinare a cerut respingerea ca nefondat a recursului declarat de, întrucât excepția inadmisibilității acțiunii este neîntemeiată, deoarece societatea a formulat cerere de antrenare răspundere împotriva ambilor administratori.
Pe fondul cauzei intimata susține că obligarea ambilor administratori este corectă, deoarece potrivit dispozițiilor art. 138 din Legea insolvenței, este sancționată și inacțiunea, respectiv pasivitatea, prin aceasta înțelegându-se neimplicarea sau dezinteresul în administrarea societății și în condițiile în care potrivit art. 73 din Legea nr. 31/1990 toți administratorii sunt obligați la îndeplinirea îndatoririlor pe care legea și actul constitutiv le impun.
Analizând acest recurs, prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că este nefondat pentru următoarele:
Soluția criticată a fost dată de judecătorul sindic în rejudecare ca urmare a casării dispuse prin decizia nr. 1196/15.09.2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova - Secția Comercială și cadrul procesual era cel inițial ca urmare a investirii instanței de fond prin cererile introductive ale creditorilor.
Din dosarul de fond de faliment nr- al Tribunalului Dolj rezultă că prin toate cererile creditorilor SC COM SRL C (fila 1), SC SA (fila 106), SC SRL C (fila 1 și 2 din dosarul 43/F/6/2004) și SC SA I formulată la 14 decembrie 2005 se solicită antrenarea răspunderii patrimoniale a celor doi administratori sociali și.
În asemenea condiții este nefondată critica potrivit căreia acțiunea a fost însușită de lichidator numai față de pârâtul, după cum este nefondată și excepția lipsei calității procesuale active a creditorilor ridicată de recurent, atâta vreme cât titulari ai cererilor de antrenare răspundere erau creditorii, conform legii vechi nr. 64/1995 R2 și ele s-au formulat mai înainte de apariția Legii nr. 85/2006, iar prin decizia de casare 1196 din 15 septembrie 2006 a Curții de Apel, s-a dispus rejudecarea lor.
Nu pot fi admise nici criticile recurentului referitoare la fondul cauzei.
În primul rând, prin cererile introductive creditorii au solicitat antrenarea răspunderii ambilor administratori pentru neținerea contabilității în conformitate cu legea faptă ce este prevăzută de art. 138 (1) lit. d din actuala Lege nr. 85/2006 și judecătorul sindic a administrat probele în raport de aceste dispoziții și a antrenat legal și temeinic răspunderea solidară a celor doi administratori pârâți.
Astfel, așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în rejudecare, în perioada 2002 - 2003 societatea debitoare nu a avut o contabilitate analitică, a făcut înregistrări eronate în registre și evidențe sau nu a înregistrat veniturile realizate.
Ori, potrivit art. 73 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, așa cum a fost modificat prin OUG nr. 82/2007, administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere (lit. c), iar potrivit art. 10 din Legea contabilității nr. 82/1991, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului.
Așadar, răspunderea revenea în solidar pârâților ca administratori ai societății debitoare pentru pasivul în discuție, așa cum a reținut și judecătorul sindic prin sentința criticată.
Chiar dacă recurentul pârât nu s-a implicat în organizarea contabilității și "s-a eschivat" cum a reținut instanța de fond prin hotărâre, răspunderea îi revine în solidar cu administratorul în temeiul dispozițiilor legale menționate, încât susținerile recurentului se vor respinge ca nefondate.
Nici restul susținerilor recurentului nu pot fi luate în considerare întrucât nu are interes să susțină nepronunțarea instanței cu privire la întrunirea condițiilor răspunderii derivate din faptele prevăzute de art. 138 lit. a și b din Legea nr. 85/2006, iar pe de altă parte, prin hotărârea pronunțată a fost antrenată răspunderea administratorului în baza art. 138 (1) lit. d din Legea nr. 85/2006 pentru întregul pasiv neacoperit al debitoarei, încât nu mai are relevanță neanalizarea probelor ce vizau antrenarea răspunderii penale a administratorului sau a altor fapte pentru care recurentul ar fi făcut reclamații și sesizări.
Față de toate aceste considerente, Curtea va respinge recursul declarat de pârâtul ca nefondat, conform art. 312 (1) Cod proccedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de pârâtul, domiciliat în C, str. -, -.2,.21, D împotriva sentinței nr.58 din 1 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială în dosarul nr- - număr format vechi 43/F/3/2004, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL C prin lichidator -, C,-, D și intimatele creditoare SC SRL C,-, D, SC COM SRL C, str. - -,.8,.2,.8, D, SC SA C,-, D și SC SA I, Șos. I - -. km.10, județul
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul, domiciliat în C,-, D împotriva sentinței nr.58 din 1 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială în dosarul nr- - nr. format vechi 43/F/3/2004, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL C prin lichidator - și intimatele creditoare SC SRL C, SC COM SRL C, SC SA C și SC SA
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 3 iulie 2008.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
Red.jud.MN / ex.4
Jud.fond
Tehnored. DM / 10.07.2008
03 Iulie 2008
Președinte:Maria NecșulescuJudecători:Maria Necșulescu, Nela Ochea, Tudora Drăcea
