Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 67/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 67R
Ședința Publică de la 21.01.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Alina Sekely Popa
JUDECĂTOR 2: Georgeta Țilimpea
JUDECĂTOR 3: Cristina
GREFIER - -
.
Pe rol fiind, soluționarea cererii de recurs, formulată de recurenta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței comerciale nr.2926 din 2.08.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - SA SUCURSALA P, - A SA, și.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns intimații, reprezentat de avocat dl., reprezentat de avocat dna., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează Curții că la dosar, au fost înaintate relațiile solicitate de la Tribunalul București - Secția a VII a Comercială.
Intimații prezenți, având pe rând cuvântul, au arătat că nu mai sunt alte cereri de formulat și înscrisuri de administrat.
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și înscrisuri de administrat, declară terminate dezbaterile și acordă cuvântul în recurs.
Intimatul, prin apărător, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței recurate, ca fiind legală și temeinică; nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimatul, prin apărător, de asemenea, solicită respingerea recursului, ca nefondat; nu solicită cheltuieli de judecată; depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA:
Asupra recursului de față, deliberând, constată:
Prin sentința comercială nr. 2926/02.08.2007 pronunțată de Tribunalul București -Secția aVII-a Comercială a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului invocată de acesta. Totodată, au fost respinse cererile formulate de creditorii Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, -Sucursala Pitești, România împotriva pârâților și, având ca obiect angajarea răspunderii patrimoniale.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a arătat că în cadrul procedurii falimentului care se desfășoară împotriva IMPORT EXPORT, în cadrul prezentului dosar, au formulat cereri de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâților și următorii creditori: Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, Administrația Finanțelor Publice Sector 5 B, și, cereri întemeiate pe dispozițiile art. 137 lit. a și c din Legea nr. 64/1995. Cererile au fost motivate, în esență, în sensul că pârâții, în perioada în care au administrat societatea, au determinat ajungerea acesteia în incapacitate de plată și nu au luat măsurile necesare pentru recuperarea sumelor de bani, fiind aplicabile prevederile art. 137 lit. a din Legea nr. 64/1995. Creditorul a susținut că pârâții s-au folosit de bunurile societății în interes propriu și au dispus continuarea unei activități care ducea în mod vădit la incapacitate de plată. Creditorul sector 5 Bai ndicat și prevederile lit. daa rt. 137, chemând în judecată doar pe pârâtul, arătând că societatea debitoare nu a depus declarațiile pentru obligațiile de plată la bugetul de stat cu regularitate în anii 2001, 2002 și 2003, nefiind respectate prevederile Legii nr. 31/1990 și ale Legii nr. 82/1991.
S-a arătat că pârâții au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea acțiunii. Pârâtul a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, cu motivarea că societatea debitoare a luat ființă în anul 1991, avându-l ca administrator pe el, iar prin hotărârea adunării generale a asociaților din data de 04.03.1992 s-a hotărât numirea în calitate de administrator și director general a pârâtului, ulterior, prin contractul de cesiune a părților sociale autentificat cu nr. 12042/06.05.1992. pârâtul cesionând părțile sale sociale către asociata.
Prin încheierea de ședință din data de 04.05.2006, instanța a dispus unirea excepției invocate de pârâtul cu fondul cauzei, iar la data de 11.07.2007, creditorul Administrația Finanțelor Publice Sector 5 Bar enunțat la judecată, întrucât din verificările efectuate a rezultat că debitoarea nu are datorii la bugetul de stat.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța a reținut că la cererea creditorului, deschis procedura de faliment împotriva debitorului Import Export, prin încheierea din data de 15.11.1999, fiind desemnat administratorul judiciar. Prin sentința comercială nr. 3738/12.06.2000, judecătorul sindic a dispus intrarea societății în faliment, desemnând lichidatorul judiciar.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul, s-a arătat că cererile creditorilor pentru angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere au fost formulate după data intrării în vigoare a Legii nr. 149/2004, care a modificat Legea nr. 64/1995. Conform prevederilor acesteia, pasivul debitoarei poate fi suportat nu numai de membrii organelor de conducere ci și de orice altă persoană care a contribuit la ajungerea debitorului în stare de insolvență. Cum pârâtul a deținut calitatea de administrator al societății în perioada 1991-1992, s-a apreciat că acesta are calitate procesuală pasivă, excepția nefiind întemeiată.
S-a reținut că societatea debitoare a avut doi asociați persoane fizice: și, iar pârâtul deține funcția de administrator și director general al societății, conform declarației autentificate cu nr. 1192/15.02.1993, începând cu respectiva dată, ca urmare a demisiei fostului administrator.
S-a precizat că, în raportul de activitate din data de 07.10.2004 lichidatorul judiciar a făcut o analiză a incidenței prevederilor art. 137 din lege, concluzionând că nu au fost identificate fapte care atrag răspunderea administratorilor.
Cu privire la incidența dispozițiilor art. 137 lit. a din Legea nr. 64/1995, instanța a considerat că nu s-a indicat în ce mod pârâții s-au folosit de bunurile societății în interes propriu, care sunt aceste bunuri și în ce mod au determinat apariția stării de incapacitate de plată, iar faptul că din valorificarea bunurilor societății nu s-a reușit acoperirea integrală a creanțelor înregistrate nu a fost apreciată ca fiind de natură să atragă răspunderea în baza art. 137 lit. a din lege.
S-a considerat că, întrucât nu s-a dovedit în cauză s-a constat continuarea activității societății în interes personal de către administratori, iar creditorii au făcut trimitere la proasta administrare a societății și la faptul că debitorii Import Export nu și-au îndeplinit obligațiile de a achita mărfurile de care au beneficiat, nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii în temeiul art. 137 lit. c din Legea nr. 64/1995. Totodată, s-a arătat că din rapoartele lichidatorului judiciar nu s-a putut reține un dezinteres pentru funcționarea societății, rezultând că pârâtul s-a preocupat pentru recuperarea datoriilor firmei din Olanda.
În ceea ce-l privește pe pârâtul s-a reținut că în anul 1992 au încetat raporturile sale de muncă cu societatea și a fost înlocuit din funcția de administrator, iar, pentru perioada scurtă în care a avut această calitate, 1991-1992, nici unul dintre creditorii-reclamanți nu a făcut referire la faptele săvârșite de acesta care ar fi determinat starea de incapacitate de plată.
Având în vedere că activitatea economică a societății debitoare a fost analizată și de către expertul contabil, care nu a identificat vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 137 din Legea nr. 64/1995 pentru atragerea răspunderii patrimoniale, instanța a considerat că nu se justifică atragerea răspunderii pârâților în baza art. 137 din Legea nr. 64/1995. Deoarece nu s-au făcut dovada săvârșirii faptelor culpabile prevăzute de acest text de lege și nici a legăturii de cauzalitate dintre aceste fapte și prejudiciu, instanța a respins cererile de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorilor societății debitoare.
Împotriva sentinței comerciale nr. 2926/02.08.2007 pronunțată de Tribunalul București -Secția a VII-a Comercială a declarat recurs în termen legal recurenta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului. Aceasta a invocat motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9.pr.civ. susținând că administratorii debitoarei au încălcat dispozițiile art. 27 din Legea nr. 85/2006 deoarece, deși aveau obligația legală de a solicita aplicarea dispozițiilor Legii nr. 85/2006, nu s-au adresat tribunalului pentru ca societatea debitoare să fie supusă procedurii insolvenței. Au fost invocate dispozițiile art. 72 din Legea nr. 31/1990 și cele prevăzute de dispozițiile art. 1540.civ. referitoare la mandat, considerându-se că s-a făcut dovada legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită, culpabilă a administratorilor constând în dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală, în condiții de legalitate a societății și prejudiciul cauzat creditorilor prin neplata datoriilor către aceștia.
Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs expuse și care se referă la art. 3041.pr.civ. se constată că nu este fondat.
Potrivit art. 27 alin.1 din Legea nr. 85/2006, "debitorul aflat în stare de insolvență este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi suspus dispozițiilor prezentei legi, în termen de maximum 30 de zile de la apariția stării de insolvență".
Sancțiunea aplicabilă în cazul nerespectării acestui text de lege este prevăzută de dispozițiile art. 143 alin.1 din Legea nr. 85/2006, și constă în săvârșirea infracțiunii de bancrută simplă.
Recurenta invocă dispozițiile Legii nr. 85/2006, deși, așa cum a arătat judecătorul sindic, având în vedere perioada în care intimații-pârâți și-au exercitat funcția de administratori, nu sunt aplicabile dispozițiile acestei legi, ci cele ale Legii nr. 64/1995.
De altfel, obligația debitorului aflat în stare de insolvență de a solicita tribunalului să fie supus procedurii reorganizării judiciare și a falimentului se regăsește și în Legea nr. 64/1995 la art. 32, iar sancțiunea aplicabilă pentru nerespectarea acesteia constă în considerarea săvârșirii de către reprezentantul legal al persoanei juridice debitoare a infracțiunii de bancrută frauduloasă, conform art. 141 din Legea nr. 64/1995.
Nerespectarea obligației de a solicita declanșarea procedurii insolvenței în situația apariției stării de insolvență nu conduce automat la concluzia săvârșirii vreuneia dintre faptele prevăzute de dispozițiile art. 137 din Legea nr. 64/1995, de natură să atragă răspunderea patrimonială a administratorilor debitoarei.
De altfel, în raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit de expertul contabil s-a arătat că firma olandeză INTERNATIONAL BV, prin refuzul de achitare a datoriei sale de 542.090,08 și 412.516, 56, pentru produsele importate din România de la IMPORT EXPORT, a determinat intrarea în incapacitate de plată, respectiv în faliment, ceea ce a făcut ca datoria debitoarei la, de 916.016,38 la 31.12.1997 să nu poată fi rambursată.
Același expert contabil a precizat că, în urma analizării documentelor contabile puse la dispoziție și a actelor de control întocmite de, -, nu au fost cazuri de încălcare a prevederilor stipulate în art. 137 din Legea nr. 64/1995.
Cum răspunderea patrimonială instituită de prevederile art. 137 din Legea nr. 64/1995 este o răspundere civilă delictuală specială, așa cum a reținut prima instanță, trebuie făcută dovada săvârșirii de către intimații-pârâți a faptelor culpabile prevăzute de lege și a legăturii de cauzalitate dintre acestea și prejudiciul constând în ajungerea societății în stare de insolvență.
Răspunderea administratorilor debitoarei în temeiul contractului de mandat, conform art. 1540.civ. și a art. 72 din Legea nr. 31/1990 este o răspundere contractuală, în cadrul căreia se aplică prezumția de culpă instituită de art. 1082.civ.
Răspunderea patrimonială prevăzută de dispozițiile art. 137 din Legea nr. 64/1995 nu este o răspundere contractuală în cadrul căreia să se aplice prezumția de culpă dedusă din neexecutarea corespunzătoare a contractului, ci este o răspundere delictuală specială a cărei antrenare necesită dovedirea îndeplinirii condițiilor referitoare la existența faptei, a prejudiciului și a legăturii de cauzalitate dintre acestea.
Susținerea recurentei în sensul manifestării de către intimații-pârâți a dezinteresului în ceea ce privește funcționarea normală a societății debitoare nu a fost dovedită și nu sunt întrunite condițiile legale pentru antrenarea răspunderii pentru faptele prevăzute de dispozițiile art. 137 lit. a și c din Legea nr. 64/1995. Nu s-a făcut dovada că intimații ar fi folosit în folosul propriu sau în cel al unei alte peroane bunurile sau creditele societății și nici că ar fi dispus, în interes personal, continuarea activității societății care ducea în mod vădit persoana juridică la încetare de plăți.
Față de aceste considerente, se apreciază că recursul nu este fondat și, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 pr.civ. va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D C D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței comerciale nr.2926 din 2.08.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - SA SUCURSALA P, - A SA, și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 21.01.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER
Red.P/2.ex.
Președinte:Alina Sekely PopaJudecători:Alina Sekely Popa, Georgeta Țilimpea, Cristina
