Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 683/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL B - SECTIA a V-a COMERCIALA
Decizia comercială nr.683
Ședința publică de la 05.06.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Eugenia Voicheci
JUDECĂTOR 2: Adriana Bucur
JUDECĂTOR 3: Marcela Câmpeanu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursurilor formulate de recurentele ȘI ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 împotriva sentinței comerciale nr.704/18.02.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata debitoare SC N &V. SRL prin lichidator judiciar INSOLVENȚĂ, intimata creditoare INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B și intimatul pârât -.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentele prin împuternicit cu împuternicire aflată la fila 30 dosar doar pentru depunerea taxei de timbru și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 prin consilier juridic cu delegație depusă la fila 29 dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Recurenta prin împuternicit depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar mobil.
Curtea invocă din oficiu, în temeiul art. 306 alin.1 Cod procedură civilă, excepția nulității recursului promovat de recurenta.
Recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 prin consilier juridic lasă la aprecierea instanței cu privire la excepția invocată.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta prin consilier juridic solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii formulată în baza art. 138 din legea 85/2006.
Instanța constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursurilor comerciale de față:
Prin sentința comercială nr. 704 din 18 februarie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a VII a Comercială, judecătorul - sindic a respins ca nefondată cererea formulată de comitetul creditorilor debitoarei SC N & V SRL împotriva pârâului, domiciliat în
Pentru a hotărî astfel, judecătorul - sindic a reținut că în speță răspunderea instituită de articolul 138 din Legea nr. 85/2006 este o specie a răspunderii civile delictuale, pentru antrenarea căreia trebuie îndeplinite atât cele patru condiții referitoare la fapta ilicită, prejudiciu, vinovăție și legătură de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, cât și condițiile speciale referitoare la starea de insolvență a societății debitoare și la săvârșirea de către persoanele vizate a uneia din faptele expres și limitativ prevăzute de lege.
A reținut că dispozițiile articolului 138 din legea nr.85/2006 nu instituie prezumția de culpă a administratorilor, că faptele și contribuția pe care au avut-o la instalarea stării de insolvență trebuie dovedite prin administrarea unui probatoriu complet și că în cauză nu poate fi reținută fapta prevăzută de articolul 138 litera d câtă vreme din raportul întocmit de lichidator la 19.02.2007 reiese că ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR IV Bac omunicat la 16.01.2007 că societatea debitoare a depus declarații privind obligațiile de plată la bugetul de stat și deconturi TVA în perioadă aprilie 2003 - august 2005, bilanțuri contabile în perioada 2003-2004 și raportări semestriale până în iunie 2005.
În ceea ce privește nedepunerea bilanțurilor contabile pentru perioada 2005 - 2005 și a raportărilor semestriale începând cu 30 iunie 2005, judecătorul - sindic a reținut că, în cazul în care plătitorul nu depune declarația de impozite și taxe, organele fiscale stabilesc din oficiu obligația de plată, folosind metoda estimării, iar dacă la dosarul fiscal nu există documente referitoare la ultimele 12 luni, plătitorul este supus de îndată unui control fiscal, existența acestor pârghii de control infirmând susținerea despre sustragerea de la controlul fiscal.
Judecătorul - sindic a reținut că legea contabilității și actele normative privind obligația de depunere a declarației de obligații fiscale nu vin să sancționeze debitorul (sau pe administratorul său), ci instituie obligația organului fiscal de efectuare a unui control de fond, aspect ce conduce la concluzia că această faptă nu poate fi calificată drept cauză a insolvenței.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs nemotivat creditoarea, cu sediul în - Cipru și recurs motivat ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR IV B, ambele recursuri fiind înregistrate la același număr unic la 16 aprilie 2008 pe rolul Curții de Apel București - Secția a a Comercială.
Recurenta a depus motivele de recurs prin fax la 14 mai 12998 (filele 19-21 ale dosarului de recurs).
În motivarea recursului, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR IV Bac riticat hotărârea prin prisma prevederilor articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă, susținând că aceasta a fost pronunțată cu interpretarea greșită a legii. A reiterat motivele de fapt și de drept pe care și-a întemeiat cererea formulată împotriva intimatei - pârâte, a susținut că sunt întrunite toate cele patru condiții pentru atragerea răspunderii patrimoniale și a evocat prevederile articolului 11 din legea nr.31/1990 republicată, ale articolului 72 din același act normativ, cu raportare la articolul 1540 cod civil și la articolul 374 Cod comercial, susținând că administratorul, având de îndeplinit un contract tacit de mandat conform articolului 72 din legea nr.31/1990 și articolelor 1532-1533 Cod civil, are și o răspundere contractuală față de terții păgubiți de societatea pe care o reprezintă, nefăcând nicio dovadă în cauză a existenței unor cauze care să-l absolve de aceste obligații contractuale.
În această ordine de idei, a invocat și prevederile articolului 35 alineatele 3-4 din legea nr.31/1954, conform cu care faptele ilicite ale organelor persoanelor juridice obligă însăși persoana juridică dacă au fost îndeplinite cu prilejul executării funcției lor, că în speță culpa pârâtului este prezumată conform articolului 1082 Cod civil, raportat la articolul 138 din legea nr.85/2006 și că în conformitate cu dispozițiile articolului 1080 Cod civil, raportat la articolul 1600 Cod civil, devine operativ criteriul obiectiv care presupune compararea activității administratorului cu cea a unui bonus familias.
Totodată, recurenta - creditoare a arătat că, potrivit principiilor generale de răspundere, fapta ilicită nu trebuie să constea neapărat într-o acțiune, că faptele prevăzute de articolul 138 din legea nr.85/2006 atrag răspunderea administratorilor dacă au cauzat starea de insolvență a societății și că netransmiterea de către administratorul debitoarei a actelor contabile la notificarea lichidatorului este de natură a duce la concluzia că acesta avut interes în a ascunde aceste acte pentru a nu se putea analiza situația patrimonială a debitorului.
În fine, a apreciat că judecătorul - sindic a analizat eronat situația de fapt și că în speță sunt întrunite condițiile pentru atragerea răspunderii în temeiul articolului 138 litera d din legea nr. 85/2006.
Recursul este întemeiat în drept și pe dispozițiile articolului 299 și urm Cod procedură civilă, pe dispozițiile articolului 1082 Cod civil, pe dispozițiile legii nr. - și pe dispozițiile legii nr. 31/1990, republicată.
În cauză nu s-au depus întâmpinări.
La termenul din 5 iunie 2008, Curtea a invocat ex oficio excepția nulității recursului depus de creditoarea. Excepția este întemeiată și a fost admisă, întrucât motivele de recurs au fost depuse prin petiție separată la 14 mai 2008, cu depășirea termenului de 10 zile libere de la comunicare, prevăzut de articolul 8 alineat 2 din legea nr.85/2006, acest termen împlinindu-se pentru recurentă la 8 aprilie 2008, față de dovada de comunicare aflată la fila 47 dosarului de fond. În consecință, acest recurs va fi constatat nul în conformitate cu prevederile articolului 306 alineat 1 Cod procedură civilă.
Față de actele și lucrările dosarului, de probele administrate în cauză, Curtea apreciază recursul declarat de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR IV B ca nefondat și îl va respinge cu această motivare și pentru următoarele considerente:
Este neîntemeiată și a fost înlăturată susținerea recurentei - creditoare despre temeiurile contractuale ale răspunderii administratorului societății debitoare, în considerarea argumentelor reținute de judecătorul - sindic și care nu se vor mai relua în prezenta motivare, argumente pe care Curtea le completează reținând și aspectul că natura delictuală a răspunderii instituită de articolul 138 din legea nr.85/2006 reiese și din modul de redactare a acestei norme legale, care stabilește răspunderea administratorului pentru pasivul debitoarei,deci o răspunderepentrufapta altuia,care este specifică delictului civil, nu contractului. De asemenea, Curtea apreciază că tot modul de redactare a sus - invocatei norme legale autorizează la a conchide că administratorului îi revine răspunderea patrimoniale proprie pentru pasivul societății debitoare dacă printr-una din faptele expres prevăzute a contribuit la insolvența debitoarei, fiind dincolo de orice îndoială că legiuitorul a înțeles să sanacționeze în acest fel delictul prin care administratorul a cauzat insolvența și nu modul de îndeplinire de către administrator a obligației sale legale rezultând din contractul de mandat, obligație care oricum stă sub incidența articolului 969 Cod civil și a prevederilor legale referitoare la mandat din codul civil, codul comercial și din legea nr.31/1990.
Prin prisma acestor considerente, Curtea a apreciat ca neîntemeiate toate argumentele aduse în prezentul recurs în susținerea tezei despre răspunderea contractuală a intimatului - pârât ca administrator al societății debitoare.
Este neîntemeiată, prin prisma acelorași considerente, și susținerea întemeiată pe prevederile articolului 35 alineatele 3-4 din decretul (nu legea, cum eronat indică recurenta-creditore), nr. 31/1954, întrucât articolul 138 din legea nr.85/2008 instituie expressis verbisrăspunderea administratorului pentru pasivul debitoarei,iar prevederile articolului 31 alinatele 3-4 din decretul nr. 31/1954 instituie, dimpotrivă,răspunderea persoanelor juridice pentru fapta a organelor de conducere.
În ce privește argumentele aduse de judecătorul - sindic în sprijinul soluției pronunțate, se constată că recurenta - creditoare s-a mărginit la a afirma că judecătorul - sindic a analizat eronat situația de fapt și că a apreciat în mod eronat că nu sunt întrunite articolului 138 litera d din legea nr. 85/2006, fără a arătat în concret în ce constă eroarea săvârșită.
Curtea reține, dimpotrivă, că situația de fapt este corect reținută de judecătorul - sindic și că aplicarea articolului 138 litera d din legea nr.85/2006 s-a făcut în mod judicios atât pentru argumentele exprese în hotărârea atacată, cât și pentru că fapta de a nu ține o contabilitate conformă cu legea nu se referă la depunerea bilanțurilor, a situațiilor financiare sau a declarațiilor privind obligațiile fiscale, ci la neținerea registrelor prevăzute de legea nr.82/1991 și de codul comercial.
Nedepunerea la dosarul cauzei a documentelor solicitate de lichidator prin notificare poate crea cel mult o prezumție simplă cu privire la inexistența acestor documente contabile, care, însă, trebuie coroborată cu restul probelor administrate în cauză și,pentru a fi producătoare de efecte juridice, trebuie pusă la originea stării de insolvență a debitoarei, ceea ce în speță recurenta-creditoare nu a dovedit indubitabil în condițiile articolelor 1169 - 1170 Cod civil.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că hotărârea este pronunțată în deplin consens cu probele administrate și cu dispozițiile articolului 138 litera d din legea nr.85/2006, ca și cu dispozițiile articolelor 998 - 999 Cod civil, că în privința acestei hotărâri nu subzistă cazul de modificare prevăzut de articolul 304 punctul 9 Cod procedură civilă, de aceea recursul urmează a fi respins ca nefondat în conformitate cu dispozițiile articolului 312 alineat 1 teza a II a Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de .
Respinge ca nefondat recursul declarat de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 împotriva sentinței comerciale nr.704/18.02.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata debitoare SC N &V. SRL prin lichidator judiciar INSOLVENȚĂ, intimata creditoare INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B și intimatul pârât -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 5.06.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Eugenia VoicheciJudecători:Eugenia Voicheci, Adriana Bucur, Marcela Câmpeanu
