Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 693/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
Operator date: 2928
DECIZIA CIVILĂ NR. 693/
Ședința publică din data de 11 mai 2009
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 3: Petruța Micu
Grefier: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C - S împotriva sentinței comerciale nr. 105/05.03.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - - C SRL Reșița prin lichidator judiciar, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat și reținând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 Cod procedură civilă, Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 105/05.03.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a respins obiecțiunile formulate de către creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S împotriva Raportului final nr. 645 din data de 26 ianuarie 2009, întocmit de lichidatorul judiciar, privind pe debitoarea - - C; s-a aprobat Raportul final nr. 645 din data de 26 ianuarie 2009, întocmit de către lichidatorul-judiciar Reșița, prin care s-a propus închiderea procedurii falimentului debitoarei - - C Reșița; s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei - - C Reșița și radierea acesteia din Registrul Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C-S, de sub numărul de înmatriculare J-, acordat la 02.10.2000; a descărcat lichidatorul-judiciar, de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedura insolvenței, de debitoarea - - C Reșița, județul C-S, și de averea sa, de creditor și de asociații debitoarei societate comercială; și a dispus notificarea acestei sentințe comerciale debitoarei - - C Reșița, județul C-S, lichidatorului-judiciar; creditoarei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S, OFICIULUI REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL C-S, pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni în registrul comerțului cu privire la închiderea procedurii insolvenței și radierea debitoarei societate comercială, precum și publicarea acestei sentințe în Buletinul Procedurilor de Insolvență.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că urmare cererii introductive formulată de către lichidatorul judiciar Reșița, în condițiile prevăzute la art. 270 și art. 270 din Legea nr. 31/1990, republicată, modificată prin Legea nr. 441/2006, prin sentința comercială nr. 762/JS din data de 25 septembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C-S, s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței împotriva pârâtei debitoare - - C Reșița, județul C-S, în condițiile prevăzute prin Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței, fiind desemnat în calitate de lichidator-judiciar practicianul în insolvență Reșița.
Prin Raportul final nr. 645 din data de 26 ianuarie 2009 privind pe debitoarea - - C Reșița, de către lichidatorul-judiciar. "" Reșița, s-a propus închiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei societate comercială în conformitate cu prevederile art. 131 din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței, având în vedere că în averea debitoarei nu au fost identificate bunuri care, după evaluarea lor prin valorificare să acopere cheltuielile aferente procedurii insolvenței, și nici un creditor nu s-a oferit să avanseze sumele corespunzătoare. De către lichidatorul judiciar, prin același raportul final mai sus-menționat, care a fost afișat la ușa instanței la data de 28 ianuarie 2009, s-a mai precizat că la sediul debitoarei nu se mai desfășoară nici o activitate de natură comercială, debitoarea fiind dizolvată de drept, în conformitate cu prevederile art. 30 din Legea nr. 359/2004 prin încheierea nr. 1800 din data de 28 aprilie 2006, pronunțată de judecătorul-delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C-S, și nu dispune de nici un act al debitorului, fiind în imposibilitatea formulării unui raport cu privire la cauzele încetării plăților, fapt pentru care nu se poate pronunța nici în ceea ce privește aplicabilitatea dispozițiilor art. 138 din Legea 85/2006.
Împotriva raportului final mai sus-menționat s-au formulat obiecțiuni de către creditoarea C-S, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea obiecțiunilor în sensul de a se dispune refacerea și completarea acestuia de către lichidator pentru a se preciza clar dacă se impune antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorilor sau să precizeze motivele pentru care nu este posibilă formularea unei acțiuni în baza art.138 din Legea nr.85/2006.
Obiecțiunile formulate au fost apreciat de către judecătorul sindic ca fiind neîntemeiate, având în vedere că lichidatorul s-a pronunțat asupra problemei antrenării răspunderii patrimoniale arătând motivul nepromovării unei cereri cu acest obiect. Societatea fiind dizolvată, neputându-se lua legătura cu administratorii ei, neavând actele debitorului, nu a putut formula o cerere întemeiată. Este cunoscut că simpla afirmație a lichidatorului prin raportul final de lichidare fără alte probe certe, utile și pertinente, nu este de natură să conducă automat la antrenarea răspunderii patrimoniale, în sensul prevederilor art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2008, Pentru antrenarea acestei răspunderi trebuie îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale speciale instituită prin această lege.
Tribunalul a constatat că în mod corect nu s-a solicitat antrenarea răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere a debitoarei, având în vedere că societatea nu mai desfășoară activitate, fiind dizolvată, nu s-au identificat bunuri în patrimoniul său, sume de bani de încasat ori datorii de recuperat.
Așa fiind, s-au respins ca fiind neîntemeiate obiecțiunile formulate de către creditoarea DGFP C-S împotriva Raportului final privind pe debitoarea - - C Reșița, în faliment, întocmit de către lichidatorul judiciar. "" Reșița, prin care s-a propus închiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei societate comercială în faliment.
Astfel, s-a constatat ca fiind aprobat Raportul final întocmit de către lichidatorul-judiciar Reșița, prin care s-a propus închiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei - - C Reșița; s-a constatat că în pricina comercială dedusă judecății sunt aplicabile dispozițiile art. 131 din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței, și în consecință s-a făcut aplicarea acestora, cu consecințele prevăzute de lege.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr-, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate ca fiind nelegală și netemeinică, trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se putea da posibilitatea Comitetului creditorilor să solicite judecătorului sindic avizarea pentru formularea acțiunii de antrenare a răspunderii materiale în condițiile legii, iar în subsidiar să se dispună modificarea sentinței cu antrenarea răspunderii materiale a administratorului, în sensul obligării acestuia la plata către creditoarea recurentă a sumei de 1.208 lei reprezentând creanțe bugetare.
În motivarea recursului, creditoarea a arătat că are o creanță certă în sumă de 1.208 lei, că în conformitate cu dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea 85/2006, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății, sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile, sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Se mai arată că în conformitate cu art. 73 alin. 1 lit. din Legea 31/1190, administratorii sunt răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art. 11 alin. 4 din Legea 85/1991 republicată arată că răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității, potrivit prevederilor prezentei legi, revine administratorilor, care au obligația gestionării patrimoniului.
Creditoarea recurentă menționează că administratorul social al debitoarei nu a depus actele contabile la lichidatorul judiciar, și întrucât lichidatorul judiciar nu a promovat acțiunea în răspundere materială prevăzută de art. 138 din Legea 85/2006, aceasta poate fi promovată de Comitetul creditorilor conform art. 138 alin. 3 din Legea 85/2006. Astfel, consideră că procedura a fost închisă prematur, întrucât Comitetul creditorilor nu a avut posibilitatea solicitării avizului judecătorului sindic pentru a putea promova această acțiune.
Analizând recursul de față, prin prisma criticilor formulate de recurentă și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, în cauză închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Prima instanță în mod corect a aplicat prevederilor art. 131 din Legea nr. 85/2006, creditoarea neoferindu-se să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, în condițiile în care s-a constatat că nu există bunuri în averea debitoarei.
În ceea ce privește antrenarea răspunderii fostului administrator al debitoarei, Curtea constată că potrivit art. 138 al. 3 din Legea nr. 85/2006, "comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie".
Astfel, potrivit textului legal, comitetul creditorilor sau, în lipsa acestuia, unul dintre creditori, poate fi autorizat de către judecătorul-sindic să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1) al art. 138 din Legea nr. 85/2006, doar în două situații prevăzute limitativ la alin. (3), și anume:
a) dacă lichidatorul-judiciar a omis să indice în raportul său asupra insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică;
b) dacă lichidatorul judiciar a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin.(1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin.(1) amenință să se prescrie.
Curtea, la fel ca și prima instanță, constată că, prin raportul final, lichidatorul judiciar al debitoarei s-a pronunțat asupra problemei răspunderii patrimoniale a administratorului social al debitoarei, arătându-se și motivul nepromovării unei cereri cu acest obiect, respectiv că nu s-a putut lua act cu administratorul social al acesteia și că lichidatorul judiciar nu a fost în posesia actelor debitoarei, astfel că nu a putut constata și dovedi vreuna din faptele prevăzute la art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, pentru a fi în măsură de a promova o acțiune în răspundere patrimonială împotriva administratorului social al debitoarei.
În aceste condiții, în cauză nu este incident nici unul din cazurile prevăzute de art. 138 al. 3 din Legea nr. 85/2006, care să permită formularea unei cereri de autorizare pentru acțiunea în răspundere împotriva fostului administrator al debitoarei aflate în procedura insolvenței.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C - S împotriva sentinței comerciale nr. 105/JS/5.03.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red./27.05.2009
Dact./27.05.2009/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul C-
Judecător-sindic:
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Florin Moțiu, Petruța Micu
