Spete procedura insolventei. Decizia 696/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
Operator date: 2928
DECIZIA CIVILĂ NR. 696/
Ședința publică din data de 11 mai 2009
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 3: Petruța Micu
Grefier: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de debitoarea - RO SRL împotriva sentinței comerciale nr. 200/05.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu creditoarea intimată - SRL și intimatul CASA DE INSOLVENȚĂ TRANSILVANIA, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei - RO SRL, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru debitoarea recurentă avocat - în substituire avocat, pentru creditoarea intimată - SRL avocat, pentru lichidatorul debitoarei, practicianul în insolvență.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată depusă la dosar prin registratura instanței la data de 08.05.2008, de către debitoarea intimată, copiile chitanței și recipise de consemnare la CEC Bank a cauțiunii în sumă de 2.000 lei, iar la data de 06.05.2009, prin fax, o adresă de înaintare formulată de către lichidator căreia i s-a atașat copia tabelului preliminar al creanțelor debitoarei, precum și certificatul de grefă privind consemnarea acestei cauțiuni.
Reprezentantul debitoarei recurente depune la dosar împuternicire avocațială pentru titularul cauzei și delegație de substituire.
Reprezentanta lichidatorului depune la dosar delegație de reprezentare și arată că tabelul preliminar al creanțelor a fost comunicat părților, precum și în Buletinul Procedurilor de Insolvență.
Reprezentanta creditoarei intimatei depune la dosar întâmpinare, care se comunică reprezentanților părților prezente.
Reprezentantul debitoarei recurente arată că nu solicită comunicarea tabelului preliminar al creanțelor debitoarei.
Reprezentanții părților prezente arată că nu solicită acordarea unui termen și că nu mai au alte cereri.
Reprezentantul debitoarei recurente solicită ca instanța să se pronunțe cu prioritate asupra cererii de suspendare, eventual fixarea unui termen pentru dezbaterea fondului, arătând că poate susține și recursul formulat.
Curtea acordă cuvântul părților cu privire la cererea de suspendare formulată de către debitoarea recurentă - RO SRL.
Reprezentantul debitoarei recurente solicită admiterea cererii de suspendare, apreciind că sunt îndeplinite condițiile pentru pronunțarea acesteia, că prima instanță a pronunțat o hotărârea fără a se asigura de existența unei creanțe certe, lichide și exigibile și a considerat că nu este necesar a se administra probe cu privire la aceste aspecte, debitoarea formulând și o contestație care a fost respinsă de către Tribunalul Timiș.
Reprezentanta lichidatorului solicită respingerea cererii de suspendare ca fiind rămasă fără obiect, față de faptul că dosarul de recurs se află în stare de judecată.
Reprezentanta creditoarei intimate solicită respingerea cererii de suspendare, arătând că Tribunalul Timișa respins motivat cererea debitoarei privind administrarea probei cu martori.
Reprezentantul debitoarei recurente solicită ca instanța să se pronunțe asupra cererii de suspendare la acest termen și acordarea unui termen separat pentru dezbaterea recursului.
Curtea acordă cuvântul cu privire la cererea de amânare.
Reprezentanta creditoarei intimate solicită respingerea cererii de amânare, având în vedere că dacă debitoarea recurentă ar fi dorit să depună înscrisuri, o putea face până la acest moment.
Reprezentanta lichidatorului solicită respingerea cererii de amânare, cu aceeași motivație, menționând că soluționarea pricinii a fost tergiversată de către debitoare și în fata instanței de fond.
Curtea, având în vedere că nu s-a formulat o cerere expresă de amânare motivată de depunerea de înscrisuri, că nu există înscrisuri noi depuse la dosarul cauzei care să necesite a fi studiate, respinge cererea de amânare și acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Reprezentantul debitoarei recurente solicită admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe ca netemeinică și nelegală, cu cheltuieli de judecată, arătând că judecătorul sindic a procedat la admiterea cererii, deși în cauză s-a contestat recepționarea în totalitate a buștenilor și calitatea acestora. Consideră că trebuiau îndeplinite cumulativ 2 condiții: să existe creanța și societatea să fie în stare de insolvență, dar aceste aspecte țin de derularea aspectelor comerciale dintre părți, că judecătorul sindic nu a motivat concluzia la care a ajuns, și anume aceea că societatea s-ar afla în încetare de plăți, aspect pe care l-a reținut ca fiind probabil. Apreciază că pricina trebuie examinată sub toate aspectele cu aplicarea principiului rolului activ al instanței, conform art. 129 Cod procedură civilă, având în vedere că nu există o derogare de la prevederile Legii nr. 85/2006.
Reprezentanta lichidatorului solicită respingerea recursului, menținerea sentinței Tribunalului Timiș ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată, având în vedere că starea de insolvență a debitoarei este incontestabilă, că societate nu mai desfășoară activitate din 2007, așa cum rezultă și din extrasele de cont de la Bank și Banca -Romena, că în fapt, contul de la Bank este poprit din 2006. Arată că de fapt se dorește tergiversarea soluționării cauzei, deoarece au fost încheiate contracte de închiriere cu societățile din grup, pentru care nu se plătește chirie.
Reprezentanta creditoarei intimate solicită respingerea recursului ca netemeinic și nelegal, fără cheltuieli de judecată, arătând că debitoarea prin nesemnarea biletelor la ordin a înțeles să-și recunoască creanțele, solicitând ca instanța să țină cont și de părerea lichidatorului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 200/05.02.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins contestația formulată de debitoarea - RO SRL; a admis cererea formulată de creditoarea - SRL; a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență față de debitoarea - RO SRL; a numit administrator judiciar Casa de Insolvență Transilvania; a dispus notificarea deschiderii procedurii debitorului, asociaților, acționarilor, creditorilor și ORC de pe lângă Tribunalul Timiș în Buletinul Procedurilor de Insolvență, în vederea efectuării mențiunii, precum și tuturor băncilor la care debitorul are deschise conturi.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că cererea formulată la 26.02.2009 de creditoarea - SRL, având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței, a fost comunicată debitoarei; că debitoarea se află în încetare de plăți, stare de fapt dovedită cu titlurile executorii (bilete la ordin) depuse în copie la dosarul de fond; că în fapt creditoarea are o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva debitoarei, a cărei valoarea depășește 10.000 lei, astfel cum prevede art. 3 pct. 12 din Legea insolvenței și de la a cărei scadență au trecut mai mult de 30 de zile; că sunt îndeplinite condițiile legii pentru a deschide procedura insolvenței față de această debitoare, cu toate măsurile ce decurg din aceasta.
Cu privire la contestația formulată de debitoare, judecătorul sindic a constatat că aceasta nu este întemeiată, având în vedere că prin întâmpinarea intitulată contestație, debitoarea a invocat excepția neexecutării contractului de către creditoare privind obiectul unor contracte de vânzare - cumpărare comercială, constând în aceea că marfa livrată a fost necorespunzătoare calitativ și insuficientă cantitativ, negând starea de insolvență prezumată pe care s-a întemeiat cererea de chemare în judecată.
Văzând că în probațiune creditoarea depus trei bilete la ordin emise de către debitoare pentru plata creanței datorate, ce au fost refuzate la plată, judecătorul sindic a respins contestația ca neîntemeiată, reținând că prin înaintarea acestor titluri, implicit debitoarea a recunoscut ca datorate sumele respective.
Judecătorul sindic a mai reținut că în ipoteza în care creditoarea nu ar fi respectat clauzele contractului de vânzare - cumpărare comercială afirmativ încheiat între părți, este probabil, dar cu nimic dovedit, ca fiind în cauză alte sume datorate ce reprezintă contravaloarea mărfii livrate. Astfel, câtă vreme debitoarea a înțeles să semneze biletele la ordin pentru plata creanței, tribunalul a considerat că este dovedit caracterul cert al acesteia, lichid și exigibil în sensul prevederilor art. 3 pct. 6 și 12 din Legea insolvenței, întrucât cuantumul de 19.169,28 lei depășește valoarea prag prevăzută de lege pentru deschiderea procedurii, iar cele 30 de zile prevăzute de art. 3 pct. 1 lit. a sunt cu mult depășite, data scadenței celor trei bilete la ordin fiind 20.09.2006, respectiv 06.09.2006.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs debitoarea - RO SRL, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr-, solicitând admiterea recursului, criticând sentința recurată pentru netemeinicie si nelegalitate, modificarea în tot a acestei hotărâri și respingerea cererii de insolvență.
Debitoarea a solicitat și suspendarea sentinței comerciale nr. 200/05.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș, prin derogare de la dispozițiile art. 8 alin. (4) din Legea nr. 85/2006, având în vedere ca societatea ar fi blocată în a-și desfășura activitatea in continuare, deoarece are la data prezentei investiții în active peste 5 milioane euro, astfel ca intrarea în stare de insolvență pentru o suma de nici 5.000 Euro, ar aduce grave prejudicii funcționarii societății debitoare.
Consideră că instanța de fond în mod netemeinic si nelegal a admis cererea intimatei - SRL, apreciind ca sunt indeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 85/2006, si a respins contestația debitoarei ca fiind neintemeiată, deși a solicitat în ultima ședința de judecata, administrarea unui probatoriu complex, constând in expertiza tehnica de specialitate și martori, însa instanța de fond in mod netemeinic i-a respins orice proba în apărare, dispunând in cele din urma admiterea cererii principale.
Se menționează ca in hotărârea recurata s-au strecurat mai multe erori materiale, referitor la participarea părților la judecată, precum și legat de neconsemnarea în sentință a cererilor de probatiune ale debitoarei, în sensul ca nu apare menționata cererea sa in hotărâre. În acest sens, precizează ca a făcut 2 cereri de indreptare a erorilor materiale antemenționate și deși avea domiciliul procedural ales la societatea de avocatura care o reprezintă interesele, hotărârea judecătoreasca i-a fost comunicata la sediu.
Pe fond, debitoarea a invocat faptul că a fost lipsita de orice mijloc de apărare în acest dosar, în sensul ca în afară de cele 3 bilete la ordin depuse de intimată, alte probe ale stării de insolventa nu exista, că i-a fost limitat dreptul de a se apară prin respingerea probelor solicitate, astfel ca nu se poate dispune intrarea societății în insolventa. Arată că nu a plătit debitul restant, nu pentru ca ar fi in incapacitate de plată, ci pentru simplul motiv ca nu vrea sa plătească acest debit, în cauză fiind un litigiu comercial și nu starea de insolvență a societății. Arată că marfa primita era necorespunzatoare calitativ, în sensul că o parte din buștenii trimiși erau deteriorați, putreziți și nu corespundeau procesului de producție pentru care urmau sa fie folosiți. Mai mult s-au constatat si lipsuri la livrarea acestor bușteni, astfel că debitoarea a solicitat administrarea de probe, în sensul audierii unor martori care sa confirme starea calitativa a buștenilor primiți. În acest sens, în urma discuțiilor avute cu reprezentanții intimatei, debitoarea a inteles să nu mai onoreze la plată sumele solicitate de intimată, a discutat cu reprezentanții reclamantei că nu îi plătește, pentru a se determina care este cantitatea de lemn care lipsește si care este cantitatea de lemn care nu indeplineste condițiile corespunzătoare.
Referitor la motivarea instanței de fond, debitoarea apreciază că aceasta se limitează în a arata ca, "de vreme ce am inteles sa semnam biletele la ordin, este dovedit caracterul cert al acesteia, lichid si exigibil", debitoarea apreciind că avem de a face cu o hotărâre judecătoreasca nemotivata și considerând că nu sunt îndeplinite cerințele pentru a se admite cererea reclamantului în baza Legii nr. 85/2005. Creanța nu este certa, nici lichida și nici exigibila, iar intimata nu și-a indeplinit obligația contractuala de a livra cantitatea de lemn menționata în factura, in mod corespunzător.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9, art. 304 indice 1 Cod procedura civila.
Administratorul judiciar desemnat, CASA DE INSOLVENȚĂ TRANSILVANIA a formulat o poziție scrisă față de aceste aspecte, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de către recurentă ca nefondat; menținerea sentinței nr. 200/2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, la data de 05.02.2009, ca temeinică și legală, cu motivarea că cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de către creditoarea - SRL a fost în mod corect admisă de către prima instanță, deoarece, așa cum rezultă și din înscrisurile existente la dosarul cauzei, respectiv biletele de ordin depuse de către creditoare, acestea reprezintă o recunoaștere a caracterului cert, lichid si exigibil al creanței de către debitoare. Susținerile privind faptul ca debitoarea a refuzat plata acestor creanțe deoarece marfa livrată nu corespundea din punct de vedere calitativ și cantitativ, sens în care s-a cerut primei instanțe încuviințarea administrării probei cu martori, au fost doar încercări de a tergiversa judecarea cererii de deschidere a procedurii de insolvență, considerând că proba acestor susțineri privind calitatea și cantitatea mărfii trebuia sa fie făcută cu procese verbale de predare-primire a mărfii, iar dacă aceste documente nu au fost întocmite înseamnă că marfa a fost acceptată de către cumpărător fără obiecțiuni.
Cu privire la erorile materiale strecurate în sentința de deschidere a procedurii, administratorul judiciar arată că acestea au fost remediate prin încheierile de îndreptare și nu au avut nicio înrâurire asupra soluționării fondului cauzei de către prima instanță.
Referitor la cererea recurentei de suspendare a executării dispozițiilor sentinței de deschidere a procedurii, deoarece prin deschiderea procedurii de insolvență s-ar bloca desfășurarea in continuare a activității debitoarei, menționează că la sediul societății debitoare aceasta nu desfășoară nicio activitate, nefiind prezent niciun reprezentant al acesteia. Mai mult, așa cum s-a arătat și în raportul privind cauzele insolvenței, toate bunurile debitoarei, atât cele mobile, cât și cele imobile sunt inchiriate către o societate din același grup de firme, respectiv - SRL, societate care are ca asociați pe si, astfel ca legătura dintre cele doua societăți este evidenta. Contractele de închiriere au fost incheiate începând cu anul 2006, astfel ca debitoarea nu mai desfășoară activitate productiva din anul 2006, deci de mai bine de 2 ani. Interesul administratorului social în promovarea acestui recurs in numele debitoarei este unul evident atâta timp cat - SRL nu a plătit niciodată chiria bunurilor.
În ceea ce privește critica recurentei conform căreia societatea debitoare nu s-ar afla în imposibilitate de plăți deoarece deține "investiții in active de peste 5 milioane de euro", iar creanța creditorului declanșator este "de nici 5.000 de euro", administratorul judiciar arată că aceste susțineri nu răstoarnă prezumția de insolvență a recurentei, cât timp fondurile debitoarei sunt insuficiente pentru plata datoriilor exigibile, iar datoriile exigibile, conform declarațiilor de creanța depuse la dosarul cauzei, depășesc oricum valoarea activelor. De altfel, starea de insolvență se caracterizează prin lipsa fondurilor bănești, situație care poate interveni independent de valoarea activului și respectiv, a pasivului societății. Mai mult decât atât, împotriva recurentei au fost formulate încă doua cereri de deschidere a procedurii insolvenței de către creditorii - SRL si - SRL, în dosarul nr- aflat pe rolul Tribunalului Timiș, dosar care a fost trimis spre conexare prezentului dosar în temeiul art. 31 alin. 5 din Legea nr. 85/2006. Aceste cereri dovedesc faptul ca societatea debitoare se afla in insolvență încă din anul 2007. De asemenea, o altă dovadă a stării de insolvență a debitoarei este și faptul că aceasta nu rulează niciun fel de sume si nu dispune de disponibil în conturi în prezent, conform extraselor de cont puse la dispoziție de către Banca Romena SA si conform răspunsului primit de la Bank SA.
Astfel, consideră că societatea debitoare se află într-o evidentă si incontestabilă stare de incapacitate de plăți, neputându-și onora la scadență datoriile exigibile, stare care din analiza documentelor contabile făcută de către administratorul judiciar în cuprinsul raportului privind cauzele insolvenței, s-a instaurat încă din anul 2006, conform analizei riscului de faliment prin abordarea, rezultând faptul ca pe toata perioada analizată, respectiv 2005-2008, societatea debitoare s-a găsit la nivelul 3 de ierarhizare (,8) - firmă falimentară, astfel că, prima instanță prin sentința criticată, în mod corect a stabilit faptul că societatea debitoare se află în incapacitate de plată.
Creditoarea intimată - a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare a sentinței comerciale, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata, având în vedere că cererea de deschidere a procedurii insolventei a fost corect formulată si admisă de către Tribunalul Timiș, iar susținerea recurentei ca marfa nu a fost livrata astfel încât să corespundă cantitativ si calitativ, este neadevărata, așa încât instanța de fond a respins în mod corect solicitarea de a fi audiați martori, in contextul in care nu exista nici măcar un început de dovada scrisa referitor la faptul ca marfa nu a fost acceptată de cumpărător la vremea respectiva. Arată că la sediul societății debitoare nu se desfășoară nici o activitate si nu este prezent nici un reprezentant, că societatea debitoare se află in insolvență încă din 2007 și că nu dispune de disponibil in conturile bancare.
Astfel, creditoarea intimată solicită respingerea recursului, să se constate existenta creanței ca fiind certă, lichidă si exigibilă împotriva societății debitoare, dovedită cu acte, respectiv cu titluri executorii bilete la ordin.
Analizând recursul de față, prin prisma criticilor formulate de recurentă și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar. .
Astfel, potrivit art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006 prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile, iar conform art. 3 pct. 1 din aceeași lege insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile, ea fiind prezumată ca vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori.
Art. 31 din Legea nr. 85/2006 prevede că "(1) Orice creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolvență poate introduce o cerere introductivă, în care va preciza:
a) cuantumul și temeiul creanței;
b) existența unei garanții reale, constituite de către debitor sau instituite potrivit legii;
c) existența unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului;
d) declarația privind eventuala intenție de a participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui să precizeze, cel puțin la nivel de principiu, modalitatea în care înțelege să participe la reorganizare.
(2) Creditorul va anexa documentele justificative ale creanței și ale actelor de constituire de garanții".
Având în vedere textele legale arătate mai sus, Curtea reține că Legea nr.85/2006 nu prevede ca și condiție a deschiderii procedurii insolvenței să existe un titlu executoriu, astfel că instanța a reținut în mod neîntemeiat și nelegal acest aspect în sentință.
De asemenea, Legea nr. 85/2006 instituie o procedură concursuală având scop plata pasivului debitorului aflat în stare de insolvență, care reprezintă o alternativă la îndemâna creditorilor care pot solicită direct deschiderea procedurii, dacă sunt îndeplinite condițiile Legii nr. 85/2006, bazându-se pe prezumția de încetare a plăților de către debitorii lor, fără a apela la judecată pentru obținerea unui titlu executoriu și la executarea silită în condițiile Codului d e procedură civilă pentru realizarea pretențiilor lor.
Creanța creditoarei este certă, întrucât existența ei rezultă din facturile emise de către creditoare și acceptate de debitoare prin nereclamarea lor conform art.2.5 din Contract, fiind îndeplinite condițiile prevăzute la art.379 alin.3 din Codul d e procedură civilă, în condițiile în care chiar debitoarea recunoaște debitul prin înscrisul de la pagina 30 din dosarul primei instanțe.
Creanța este lichidă, întrucât câtimea ei este determinată prin însăși facturile în cauză, facturi ce au fost recunoscute de către debitoare conform Contractului, fiind îndeplinite condițiile prevăzute la art.379 alin.4 din Codul d e procedură civilă.
Creanța este exigibilă, întrucât scadența obligației de plată este menționată în facturile emise de creditoare astfel că la data introducerii cererii toate obligațiile de plată erau exigibile de mult mai mult de 30 de zile.
Susținerea primei instanțe că procedura prevăzută de Legea nr.85/2006 nu permite instanței să determine o creanță, în condițiile în care în speță prin contractul încheiat între părți nu este convenită scadența obligațiilor este nefondată, întrucât este de principiu că, dacă părțile unui contract de vânzare-cumpărare nu au stabilit un termen pentru plată, înseamnă că plata se poate cere imediat ce este îndeplinită obligația de către cealaltă parte, conform principiului simultaneității și interdependenței obligațiilor părților.
Cuantumul creanței certe, lichide și exigibile este mai mare de 10.000 RON, fiind de 51866,60 RON, astfel că toate condițiile prevăzute de Legea nr. 85/2006 care privesc creanța creditoarei sunt îndeplinite în cauză.
În ceea ce privește faptul că debitoarea nu ar fi în stare de insolvență, întrucât creditoarea nu a dovedit starea de insolvență, deși această sarcină îi revine, potrivit art. 1169 Cod civil, iar debitoarea a făcut dovada, cu extrasele de cont depuse, că a achitat o serie de obligații, prima instanță a nesocotit în primul rând dispozițiile art. 33 al. 2 din Legea insolvenței, conform cărora "în termen de 10 zile de la primirea copiei, debitorul trebuie fie să conteste, fie să recunoască existența stării de insolvență. Dacă debitorul contestă starea de insolvență, iar contestația sa este ulterior respinsă, el nu va mai avea dreptul să solicite reorganizarea judiciară".
Rezultă din textul legal că debitoarea putea formula contestație la starea sa de insolvență numai în termen de 10 zile de la primirea copiei cererii creditorului. Din actele de la dosar (fila 20 din dosarul primei instanțe) rezultă că această copie i-a fost comunicată debitoarei la data de 13.09.2007, iar contestația a fost depusă la dosarul cauzei la data de 27.09.2007, deci ar fi trebuit să fie respinsă ca tardivă.
Pe de altă parte, nu creditoarea trebuie să dovedească starea de insolvență a debitoarei, această stare fiind prezumată de lege dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 3 din Legea insolvenței. Legea nr.85/2006 instituie prezumția de insolvență chiar și numai din încetarea plăților către un singur creditor, a cărui creanță este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile și mai mare de 10.000 RON, prezumția pe care debitoarea o poate răsturna numai în condițiile art. 33 al. 2 din lege.
Faptul că debitoarea a făcut plăți către alți creditori nu duce la înlăturarea prezumției de insolvență, întrucât debitoarea trebuia să facă dovada că dispune de mijloace bănești suficiente pentru a achita creanța creditoarei declanșatoare, prima instanță confundând insolvența cu insolvabilitatea.
Așa fiind, întrucât erau îndeplinite în cauză toate condițiile pentru deschiderea procedurii insolvenței față de debitoare, în baza art. 312. pr. civ. Curtea va admite recursul declarat de creditoarea - SA B, va casa sentința recurată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la ribunalul Timiș, prin judecător sindic, având în vedere că dispozițiile Legii nr. 85/2006 nu permit deschiderea procedurii insolvenței de către instanța de control judiciar, aceasta fiind în competența exclusivă a judecătorului sindic.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de suspendare a executării sentinței civile 200/2009 pronunțată în dosarul nr-, formulată de debitoarea - RO SRL.
Dispune restituirea cauțiunii consemnată de aceeași parte, în sumă de 2.000 RON, conform certificatului de grefă din data de 8.05.2009, poziția 84 din Registrul de valori nr. II al acestei instanțe.
Respinge recursul declarat de debitoarea - RO SRL împotriva sentinței civile nr. 200/2009 din dosarul Tribunalului Timiș cu nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red./15.05.2009
Dact./15.05.2009/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Florin Moțiu, Petruța Micu
