Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 756/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 729/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 756
Ședința publică de la 15 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rodica Zaharia
JUDECĂTOR 2: Iulia Manuela Cîrnu I-- -
JUDECĂTOR 3: Alecsandrina
GREFIER -
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 împotriva sentinței comerciale nr.384 din data de 23 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, - 2002 SRL - prin LICHIDATOR JUDICIAR ȘI ASOCIATII.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează lipsa de procedură cu intimații pârâți - persoane fizice, dovezile procedurilor de citare fiind restituite cu mențiunea" persoana citată, schimbându-și adresa, nu s-a putut afla noua adresă". Totodată se arată că la dosar s-a înaintat de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială dovezile de comunicare ale sentinței atacate.
Cu privire la dovezile procedurilor de citare în ce privește pe intimații pârâți, Curtea face aplicarea dispozițiilor art.98 proc.civilă apreciind procedura de citare legal îndeplinită și având în vedere că recurenta în motivele de recurs a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin. 2. proc.civilă reține pricina în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.384/23.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială a fost respinsă cererea de atragerea a răspunderii patrimoniale formulată de lichidatorul judiciar și Asociații în contradictoriu cu pârâții și, ca neîntemeiată; în baza art.131 din Legea nr.85/2006 s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei - 2002 SRL în contradictoriu cu creditorul Administrația Finanțelor Publice Sector 5; s-a dispus radierea debitoarei din Registrul Comerțului, precum și plata onorariului lichidatorului.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Potrivit art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecatorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns in stare de insolventa, sa fie suportata de membri organelor de supraveghere din cadrul societatii sau de conducere, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului prin faptele enumerate la lit a-
Cererea lichidatorului judiciar este intemeiata pe prevederile cuprinse la lit. a care se refera la folosirea bunurilor sau a creditelor persoanei juridice in folosul propriu au in cel al unei alte personae.
Prin punctul de vedere referitor la incidenta art. 138 din legea insolventei exprimat prin raportul de activitate depus la dosar pentru termenul din 03.10.2008, se arata, in urma analizei situatiei economice a debitoarei ca starea de insolventa a fost determinata in principal de managementul defectuo concretizat in lipsa de interes de a continua si dezvolta activitatea si ineficienta in colectarea creantelor si achitarea datorilor.
Prin urmare, asa cum s-a aratat si prin cerere paratii nu au facut demersurile necesare pentru recuperarea sumelor datorate de partenerii de afaceri.
Or, managementul defectuos, neurmarirea incasarii propriilor creante, starea de pasivitate, nu pot reprezenta temeiuri pentru atragerea raspunderii patrimoniale a paratilor, enumerarea cuprinsa la literele a - g, fiind limitativa.
In plus, raspunderea reglementata de Legea nr.85/2006 se circumscrie raspunderii civile delictuale si ca atare, invocarea prevederilor referitoare la raspunderea contractuala din Legea 31/1990 si teoria mandatului nu-si gasesc aplicabilitate in cauza de fata, acestea fiind aplicabile in cauzele ce privesc raspunderea administratorilor fata de asociati.
Astfel, simplele sustineri nu sunt suficiente pentru admiterea cererii, instanta fiind tinuta sa respecte principiul nemijlocirii, si de a-si baza sentinta numai pe probele administrate in dosar.
Mai mult, vinovăția trebuie să îmbrace forma intenției, ea nu poate fi prezumată ci e necesar să fie dovedită, împrejurare ce rezultă din modul în care sunt întrebuințate de către legiuitor verbele, respectiv: "au dispus", "au ținut", etc.
Pe cale de consecință, judecătorul sindic a apreciat ca cererea este neîntemeiată, astfel încât a respins-
Față de împrejurarea că nu s-au identificat bunuri în patrimoniul debitoarei și în raport de prev.art.131 din lege urmează a se dispune închiderea procedurii.
Împotriva acestei sentințe formulează recurs creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 5, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul de a admite cererea lichidatorului judiciar și de a obliga pârâții la plata datoriilor restante către creditoarea debitoarei - 2002 SRL.
Motivele de recurs sunt, în esență, următoarele:
In considerentele hotarari recurate instanta retine ca, pentru a putea fi atrasa raspunderea, in conditiile art.138 din lege, este necesar sa fie indeplinite patru conditii: prejudiciul, fapta ilicita, legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu si vinovatia persoanelor avizate.
Insa, pentru angajarea acestui tip de raspundere este necesara intrunirea a doua conditii cumulative: starea de insolventa a societatii debitoarei si savarsirea de catre persoanele vizate, a uneia din faptele expres si limitativ prevazute de lege.
In cazul de fata, in actiunea consta in faptul ca prejudiciul, respectiv intreaga masa credala a debitoarei, in cuantum de 170.098 lei, a ramas neacoperita, astfel cum rezulta din Tabelul creantelor depus la dosarul cauzei de lichidatorul judiciar.
Totodata, fapta ilicita si legatura de cauzalitate, constand in omisiunea intreprinderii actiunilor de recuperare a creantelor si conducerea defectuaosa a societatii, au condus la intrarea debitoarei in incapacitate de plati.
Prin nerecuperarea sumelor datorate de partenerii de afaceri, bunurile au fost folosite in interesul persoanelor in favoarea carora a fost lasat sa curga termenul de prescriptie, fapta prin omisiune incadrandu-se in cazul reglementat de art.138 lit. a)
O societate nu poate functiona viabil in conditiile in care administratorii si asociatii manifesta un dezinteres total in ceea ce priveste indeplinirea conditiilor minime pentru functionarea societatii.
Aflandu-ne pe taramul raspunderii civile contractuale culpa este prezumata potrivit art.1082 Cod Civil, iar raspunderea trebuie apreciata in abstracto, cu mai multa rigurozitate, avandu-se in vedere ca s-a actionat in temeiul unui contract comercial.
Astfel, potrivit art.72 din Legea nr.31/1990, republicata, "obligatiile si raspunderea administratorului sau cenzorului sunt reglementate de dispozitiile referitoare la mandat", iar in conformitate cu dispozitiile art.1540 cod civil " mandatarul este raspunzator nu numai pentru dol, dar si de culpa comisa in executarea mandatului".
De asemenea, potrivit alin.2 al aceluiasi articol, in cazul in care mandatul are caracter oneros, raspunderea mandatarului (administratorului sau cenzorului se apreciaza cu mai multa rigurozitate).
Analizând actele dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Lichidatorul judiciar a formulat cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a celor doi administratori ai societății debitoare în temeiul dispozițiilor art.138 lit.a din Legea nr.85/2006, dispoziții care se referă la folosirea bunurilor sau a creditelor persoanei juridice în folosul propriu sau în cel aș altei persoane.
Cu toate acestea, în raportul de activitate în cuprinsul căruia își exprimă punctul de vedere cu privire la incidența disp. art.138 din lege, nu reține nici o faptă care să fie circumscrisă dispozițiilor legale invocate, reținând că starea de insolvență a fost determinată în principal de managementul defectuos, de ineficiență colectare a creanțelor și lipsa demersurilor în achitarea datoriilor societății, fapte ce nu pot constitui temeiuri pentru atragerea răspunderii patrimoniale, situație reținută corect și de către judecătorul sindic.
De altfel, nici măcar recurenta, în calitate de creditoare, nu a indicat faptele concrete imputate intimaților, nu a arătat care este legătura de cauzalitate dintre aceste fapte și starea de insolvență a societății, deși avea posibilitatea aceasta în fața instanței de recurs.
Reținând că răspunderea instituită de art.138 din Legea nr.85/2006 este o formă a răspunderii civile delictuale și în lipsa dovedirii tuturor condițiilor prev. de art.998 - 999 Cod civil această răspundere nu poate fi antrenată, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMLELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 împotriva sentinței comerciale nr.384 din data de 23 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, - 2002 SRL - prin LICHIDATOR JUDICIAR ȘI ASOCIATII.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
dr.I-
GREFIER,
-
Red.Jud. - 26.05.2009
Tehnored. - 28.05.2009
2 ex.
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Președinte - Judecător sindic:
Președinte:Rodica ZahariaJudecători:Rodica Zaharia, Iulia Manuela Cîrnu, Alecsandrina
