Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 78/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA NR.78/ DOSAR NR-
Ședința publică din 6 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Comșa președinte de secție
- - - - JUDECĂTOR 2: Laura Fețeanu
- - - - JUDECĂTOR 3: Codruța Vodă
- - - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței civile nr.1247 din 26 octombrie 2007, pronunțate de judecătorul-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Covasna.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa recurentei reclamante Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, a intimaților pârâți, și și a intimatei debitoare "" prin lichidator judiciar.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 28 februarie 2008, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 6 martie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că, prin acțiunea formulată reclamanta a solicitat antrenarea răspunderii pârâților, și pentru o parte din pasivul debitoarei în sumă de 9511,44 USD.
În motivarea acțiunii se arată că în perioada 1996-1998 pârâtul a înstrăinat mai multe bunuri ale debitoarei către, ai cărora administratori sunt membrii familiei, nu s-a ținut contabilitatea conform legii, au fost închiriate mijloace fixe aflate în dotarea debitoarei fără a se percepe chiria corespunzătoare, nu a recuperat creanțe în sumă de 4,6 miliarde ROL.
În drept s-au indicat dispozițiile art.137 alin.1 lit. a, d, e și f din Legea nr.64/1995.
Prin sentința civilă nr.1247/26.10.2007 a Tribunalului Covasnas -a respins acțiunea formulată de reclamanta, pentru următoarele considerente:
Raportul privind cauzele și împrejurările care au condus la încetarea de plăți, întocmit de lichidatorul judiciar la data de 12.02.2004 (240-246, 278, vol. I, dos.sind.), concluzionează că, declinul economic a societății a fost determinat, în principal de restructurarea sectorului minerit și energetic din România, lipsa investițiilor în retehnologizare și modernizare a capacităților de producție, lipsa unor produse și servicii pentru alți clienți decât cei tradiționali, creșterea exigenței clienților pentru calitatea produselor, pierderea personalului calificat.
Lichidatorul judiciar a apreciat că nu au fost identificate fapte ilicite care să justifice antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorilor societății cu precizarea că, este posibilă păgubirea debitoarei prin cheltuiala de aproximativ 100 mil. lei ROL, reprezentând energie electrică consumată de centrala termică cumpărată de, aspect asupra căruia s-au efectuat și cercetări penale, încheiate fără începerea urmăririi penale.
Ulterior, lichidatorul judiciar prin precizările depuse la data de 16.06.2006 și 12.07.2006 ( 62-63, 83, prezentul dosar), concluziile din 10.11.2006 (99-101, prezentul dosar) și nota de ședință din 16.03.2007 (119), a arătat că administratorii pârâți au fost schimbați din funcție prin hotărârea Adunării Generale a Acționarilor din data de 2.08.1999.
Pornind de la cele reținute de raportul de expertiză efectuat în septembrie 1999 asupra evidențelor contabile ale firmei a considerat că, administratorilor pârâți le sânt imputabile faptele ilicite reținute, întrucât creditorii au fost prejudiciați în limita creanțelor cuprinse în tabelul definitiv, respectiv cu suma de 1.308.381,44 lei, astfel se impune efectuarea în cauză a unei expertize judiciare contabile.
Simpla constatare a existenței vreuneia din faptele enumerate limitativ de dispozițiile art. 138 alin. (1) din 85/2006, nu este suficientă pentru angajarea răspunderii reparatorii, ci este necesară dovedirea legăturii de cauzalitate dintre faptele imputate și starea de insolvență a debitoarei și nu în ultimul rând a tuturor cerințelor legale ale răspunderii delictuale civile, amintite anterior.
Pe de altă parte, pretențiile reclamantei decurgând din faptele reținute prin raportul menționat, sunt discutabile și din perspectiva inadmisibilității acțiunii, acestea fiind aferente activității comerciale desfășurate de debitoare în perioada 1995-1998, deci anterior celor trei ani premergători deschiderii procedurii falimentului și lichidării judiciare care s-a pronunțat la data de 30.10.2003 prin sentința civilă nr. 1121/2003.
Mai mult, din raportul vizând cauzele și împrejurările ajungerii debitoarei în stare de insolvență, rezultă că administratorii pârâți au întocmit rapoarte de descărcare de gestiune către Adunarea Generală a Acționarilor, care au constituit temeiul concluziilor parțiale ale lichidatorului judiciar în ce privește evoluția situației economico-financiare a debitoarei iar prin actul de la fila 23, s-a confirmat la data de 7.02.2002 că pârâtul, nu are datorii față de debitoare. Deci și din această perspectivă este discutabilă temeinicia cererii reclamantei(242, verso, vol.I,dos.sind.).
Expertiza solicitată de lichidatorul judiciar și încuviințată nu s-a efectuat, conform raportului de imposibilitate întocmit de expertul judiciar (165-173, prezentul dosar), în lipsa documentelor de evidență financiar contabilă ale societății.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, reclamanta arată următoarele:
În conformitate cu art.137 lit. a, pârâții s-au folosit de bunurile în folosul propriu.
Pârâții au dispus continuarea activității societății, chiar și atunci când era clară situația incapacității de plată a acesteia, determinând majorarea creanțelor existente, faptă ce se încadrează în dispozițiile art.137 lit. c din Legea nr.85/2006.
Sunt întrunite condițiile răspunderii administratorilor prevăzute de art.137 alin.1 lit. a, d, e și
Astfel, în perioada 1996-1998 fostul administrator a înstrăinat bunuri ale debitoarei, cumpărător fiind, în cadrul căreia administratori sunt membrii familiei sale.
De asemenea, consumul de energie electrică la centrala termică proprietatea pârâtului a fost achitată din contul falitei, aproximativ 100 milioane ROL. Aceste fapte se încadrează în dispozițiile art.137 lit.
Potrivit art.137 lit. d din Legea nr.85/2006 administratorii debitoarei nu au ținut contabilitatea conform legilor contabile ceea ce atrage răspunderea acestora, deoarece nu există posibilitatea de analiză asupra modului de inventariere și administrare a patrimoniului încălcând dispozițiile art.73 alin.1 lit.c și alin.2 din Legea nr.31/1990, art.11 alin.4 din Legea nr.82/1991.
Răspunderea delictuală operează pentru ce mai ușoară culpă și indiferent de gravitatea vinovăției, obligația de reparare a prejudiciului cauzat este integrală, cuantumul despăgubirii depinde de întinderea prejudiciului și nu de gravitarea vinovăției.
Rezultatele financiare ale anilor 1997 - 1999 au fost denaturate, societatea raportând profit, deși în realitate nu era profit.
Pârâții se fac vinovați și de săvârșirea faptei prevăzute de art.137 al.1 lit.e, în evidențele contabile fiind depistate creanțe fictive sau prescrise în sumă de 4,6 miliarde ROL.
Pârâții nu au putut justifica lipsa unor mijloace fixe la inventar, deși în ultimul bilanț, debitoarea înregistra imobilizări corporale în sumă de 4.825.412.000 ROL, lichidatorul a reușit identificarea și valorificarea numai a unui număr foarte mic de bunuri, creându-se prezumția că foștii administratori au mărit în mod fictiv pasivul societății, faptă prevăzută de art.137 lit.
Pârâții au utilizat mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți. În condițiile în care suma de 31195,61 lei, reprezentând datoria către Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, nu aparținea falitei, este evident că această sumă a fost utilizată în alte scopuri, ceea ce constituie și infracțiune. Pe de altă parte, pentru nevirarea la timp a acestor contribuții la bugetul asigurărilor sociale de sănătate s-au calculat dobânzi și penalități.
În dreptul comercial, răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă și indiferent de gravitatea vinovăției, obligația de reparare a prejudiciului cauzat este integrală, cuantumul despăgubirii depinde de întinderea prejudiciului și nu de gravitatea vinovăției.
Funcționarea societății nu s-a desfășurat în condiții de legalitate, existând o legătură cauzală între faptele săvârșite și prejudiciul creat creditorilor prin neplata datoriilor către aceștia.
răspunderii administratorilor presupune îndeplinirea următoarelor condiții: prejudiciul creditorilor, fapta să se încadreze în normele prevăzute de lege, raportul de cauzalitate dintre faptă și încetarea plăților, culpa persoanei a cărei răspundere se antrenează.
Reclamanta a invocat dispozițiile art.137 alin.1 lit. a, d, e și f din Legea nr.64/1995.
În ceea ce privește incidența dispozițiilor art.137 pct.1 lit. a din Legea nr.85/2006 respectiv folosirea bunurilor sau creditelor societății în folosul propriu sau al unei alte societăți, din raportul lichidatorului judiciar și expertiza contabilă efectuată în dosarul penal, rezultă că debitoarea a închiriat unele bunuri fără a încasa chiria de 12185,31 lei de la o altă societate, faptă ce a produs un prejudiciu în suma mai sus menționată.
În ceea ce privește ținerea nelegală a contabilității imputată pârâților în baza art.137 pct.1 lit. d din Legea nr.64/1995, din raportul lichidatorului judiciar și expertiza contabilă din dosarul penal rezultă că în perioada 1997-1999 au existat anumite rezultate financiare denaturate, debitoarea raportând profit, deși nu era. Fapta trebuie să fi produs încetarea plăților, să existe un raport de cauzalitate între înregistrarea în contabilitate a unor date false de natură să denatureze situația financiară a debitului și neținerea contabilității în conformitate cu legea și prejudiciu. În speță nu este vorba de o neținere absolută a contabilității în conformitate cu legea și prejudiciul. În speță, este vorba de o neținere absolută a contabilității, ci unele nereguli contabile sub aspectul profitului neînregistrat pe o anumită perioadă, nedovedindu-se că această faptă a cauzat sau a contribuit la ajungerea debitoarei în stare de încetare de plăți.
Dispozițiile art.137 pct.1 lit.e din Legea insolvenței se referă la deturnarea sau excluderea unei părți din activul societății sau mărirea fictivă a pasivului acesteia.
Din raportul lichidatorului judiciar și expertiza contabilă efectuată în dosarul penal, bilanțul contabil din 2002, rezultă că există mijloace fixe lipsă la inventar în valoare de inventar 2009,5 lei, ceea ce prezumă că au fost însușiți de pârâți.
Răspunderea pârâților pentru faptele prevăzute de art.137 pct.1 lit.a și e din Legea nr.64/1995 care au diminuat activul debitoarei prejudiciind debitoarea și implicit pe creditori prin micșorarea obiectul dreptului de gaj general, este solidară, având în vedere că în cazul în care societatea este condusă de un consiliu de administrație, răspunderea administratorilor este solidară, afară de situația celui care dovedește că nu a avut cunoștință de actele sau faptele celorlalți sau s-au opus anumitor hotărâri în consiliul de administrație, aspecte nedovedite în speță.
Pârâtul a plătit consumul de energie electrică la centrala termică din imobilul proprietatea sa din banii societății debitoare, aproximativ 10000 lei, această faptă încadrându-se în dispozițiile art.137 pct.1 lit. a, respectiv a folosit banii societății în interes personal prejudiciind debitoarea și implicit creditorii acesteia cu suma de 10000 lei.
unor sume de bani la Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate nu se încadrează în dispozițiile art.137 pct.1 lit.f din Legea nr.64/1995 care presupune o acțiune a debitoarei de a utiliza mijloace ruinătoare pentru a procura fonduri persoanei juridice.
Susținerile instanței de fond privind săvârșirea faptelor înainte cu 3 ani de deschiderea procedurii insolvenței sunt nerelevante având în vedere că Legea nr.64/1995 în vigoare la data formulării acțiunii în răspundere nu prevede un termen limită, iar acțiunea s-a promovat la 27.11.2003, după o lună de la data deschiderii procedurii insolvenței prin sentința civilă nr.1121/30.10.2003.
Față de considerentele mai sus arătate, în baza art.304 pct.9, art.3041Cod procedură civilă, Curtea va admite în parte recursul reclamantei împotriva sentinței judecătorului-sindic, care va fi modificată în tot în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamantei și obligării pârâților, și în solidar la suportarea unei părți din pasivul debitoarei în sumă de 14.195 lei, și a pârâtului și a unei părți din pasiv în sumă de 10000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de reclamanta B împotriva sentinței civile nr.1247/26.10.2007 pronunțate de judecătorul - sindic în dosarul nr- al Tribunalului Covasna, pe care o modifică în tot, în sensul că:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților, și, și în consecință:
Obligă pârâții, și să suporte din averea personală în solidar o parte din pasivul debitoarei, în sumă de 14.195 lei, iar pârâtul și o parte din pasivul debitoarei în sumă de 10.000 lei.
Respinge restul pretențiilor reclamantei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 martie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.: / 12.03.2008
Tehnored.: / 14.03.2008/-3 ex-
Judecător-sindic:
Președinte:Gabriela ComșaJudecători:Gabriela Comșa, Laura Fețeanu, Codruța Vodă
