Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 789/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALA NR:789
Sedința publică din 20 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Georgeta Guranda
JUDECĂTOR 2: Minodora Condoiu
JUDECĂTOR 3: Ana Maria
GREFIER -
****************
Pe rol judecarea cererilor de recurs, formulate de recurenta creditoare AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și recurenta creditoare DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI I împotriva sentinței comerciale nr.417/26.01.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele creditoare MUNTENIA SUD SA, SC SRL PRIN LICHIDATOR SC CONSUL-L, intimata debitoare SC SRL -PRIN LICHIDATOR JUDICIAR SI ASOCIAȚII și intimații pârâți,.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimatul pârât personal, lipsind celelalte părți.
Procedura nelegal îndeplinită cu intimata creditoare MUNTENIA SUD SA.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, care învederează lipsa de procedură cu intimata creditoare MUNTENIA SUD SA, în sensul restituirii citației cu mențiunea "mutat de la adresă".
Curtea face aplicarea dispozițiilor art.98 pr.civ. și constată procedura legal îndeplinită.
Intimatul pârât personal, arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată dezbaterile închise, în baza art.150 pr.civ. și acordă cuvântul intimatului pârât pe recursuri.
Intimatul pârât solicită respingerea recursurilor ca nefondate.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrata la data de 17.04.2006 DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A JUDETULUI Ias olicitat atragerea răspunderii patrimoniale a organelor de conducere ale SC SRL, respectiv a paraților și și obligarea acestora la suportarea pasivului societății debitoare.
In motivarea cererii s-a arătat că societatea figurează cu un debit de 893.801 RON, stabilit conform declarației de creanță nr.07/05.01.2006, suma ce reprezintă obligații ale societății către bugetul de stat, ce nu au fost achitate pe perioada funcționarii acesteia, motiv pentru care creditoarea a considerat ca sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 32 din Legea 64/1995.
A mai arătat creditoarea ca răspunderea membrilor organelor de conducere ale societății ajunse în încetare de plăți așa cum este reglementată de prevederile art. 137 din Legea 64/1995 este o răspundere speciala, care pune la îndemâna creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunurile necesare acoperirii pasivului societății debitoare.
Totodată a arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul de lege anterior menționat, în sensul ca administratorul societății a dispus continuarea unei activități care ducea în mod vădit la încetarea de plăți.
Așa cum reiese și din probele administrate, foșții administratori al falitei, cu bună știința a determinat falimentul societății administrate. In perioada in care au condus societatea nu au întreprins masurile adecvate pentru funcționarea normala a societății, nu au organizat si nu au condus evidenta contabila in conformitate cu prevederile Legii nr.82/1991.
Astfel, foștilor administratori al debitoarei le sunt aplicabile dispozițiile art. 137 alin.1. d) din Legea nr.64/1995, întrucât conform art.10 alin. (1) din Legea contabilității, răspunderea pentru organizarea si conducerea activității revine acestora. Astfel, în calitate sa de creditor, este în situația imposibilității recuperării sumei cu care s-a înscris la masa credală, ceea ce constituie o premisa absolut suficienta pentru a determina instanța de judecata sa oblige persoanele responsabile la plata.
Învederează creditoarea ca foștii administratori al debitoarei nu au depus la Direcția Generala a Finanțelor publice I declarațiile lunare, precum si celelalte documentele contabile. Așa cum rezulta și din procesul verbal nr.399/29.03.2004 întocmit de inspectorii de specialitate ai DGFP I, cheltuielile sunt înregistrate in contabilitate fără a avea un document justificativ potrivit Legii contabilității nr. 82/1991, republicată.
In acest sens, Iichidatorul judiciar a arătat în raportul de activitate nr.5 ca exista conditii pentru atragerea raspunderii administratorilor debitoarei conform prevederilor art. 137 lit. d din legea nr. 64/1995 republicata.
Totodată s-a menționat că în sarcina administratorilor exista culpa de gestiune, în continuarea activității, deoarece rezervele financiare nu au fost reinvestite în societate.
La data de 3.05.2006 si creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI a solicitat atragerea raspunderii patrimoniale a organelor de conducere ale SC SRL, respectiv a pârâtului și obligarea acestuia la suportarea pasivului societatii debitoare.
In motivarea cererii creditoarea AVAS a aratat ca are de recuperat o creanta in suma de 5.417,92 USD si ca rapoartele de activitate depuse de catre Iichidatorul judiciar la dosar au arătat cauzele care au condus la starea de insolventa a debitoarei.
Astfel, potrivit punctului de vedere al judiciar, fostului administrator al societatii debitoare îi sunt incidente dispozitiile art. 137 alin. 1 din Legea nr. 64/1995 rep. literele d), e) si f).
În acest sens creditoarea a achiesat la punctul de vedere al potrivit caruia prin operatiunea de divizare efectuata de catre administrator s-a sustras cel mai important activ din patrimoniul societății debitoare, respectiv ferma nr. 8 din Comuna, jud I si cladirile aferente, plus suprafata de teren in suprafata de 75.499.
Si creditoarea SC MUNTENIA SUD Iaf ormulat la data de 2.08.2006 cerere prin care a solicitat atragerea raspunderii patrimoniale a organelor de conducere ale SC SRL, respectiv a paratilor si și obligarea acestora in solidar la suportarea pasivulul societatii debitoare.
In motivarea cererii creditoarea a arătat ca in fapt, reprezentantii debitoarei au dispus in interes personal, continuarea unei activitati care ducea in mod vadit persoana juridica:la incetare de plati si de asemenea, nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea.
Asa cum rezulta din raportul intocmit de lichidatorul judiciar in legatura cu incidenta art. 137 din legea nr.64/1995 republicata, ambii administratori ". au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea in conformitate in legea". Astfel, nu si-a respectat obligatia privind depunerea la instanta a documentelor contabile ale societatii, nu a dat curs notificarii administratorului judiciar privind obligatiile ce-i revin conform art.39 din lege. In timpul mandatului ultimului administrator s-a constatat inexistenta documentelor contabile și nedepunerea raporturilor contabile.
In raport s-a retinut si faptul ca administratora societatii se face vinovata de deturnarea unei parti din activul persoanei juridice si "folosirea de mijloace ruinatoare pentru a procura persoanei juridice fonduri in scopul intarzierii incetarii de plati". Astfel, debitoarea a stins datoria de 133.200 USD fata de SC SRL prin preluarea ei de catre SC INTERNATIONAL SRL, in contrapartidă aceasta societate primind un element de activ cu o valoare mult mai mare, respectiv teren in suprafata de 75.499 mp. si ferma situate in, judetul Considera creditoarea ca mijlocul de evitare a situatiei incetarii de plati a fost ruinator datorita disproportiei intre valoarea elementului de pasiv radiat si valoarea elementului de activ pierdut.
In cauza, au fost administrate probele cu inscrisuri si expertiza criminalistica (raport nr.60/22.02.2008).
Prin sentinta comerciala nr. 997/4.03.2008 pronuntata in dosarul nr- Tribunalul B - Sectia a VII a Comerciala a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului si a respins cererile creditoarelor in contradictoriu cu acest parat; a admis cererile formulate de creditoarele DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE I si SC MUNTENIA SUD- Sucursala de Distributie I, in contradictoriu cu parata si a obligat-o pe parata sa suporte pasivul debitoarei SC SRL in cuantum de 542.255,11 lei, a aprobat raportul final de activitate si in baza articolului 132 alineat 2 din Legea nr.85/2006 a inchis procedura insolventei impotriva debitorului SC SRL dispunand radierea acesteia si notificarea sentintei de inchidere a procedurii.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs, recurs admis prin decizia comerciala nr.714/12.06.2008 prin care s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare motivat de faptul ca recurenta parata nu a fost legal citata.
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială prin sentința comercială nr.417 din 26.01.2009, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, a respins cererile formulate de creditorii AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, DGFP I și SC MUNTENIA SUD SA în contradictoriu cu pârâtul ca fiind formulate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și a respins ca nefondate cererile formulate de creditoare în contradictoriu cu pârâta, a închis procedura insolvenței față de debitoarea SC SRL în contradictoriu cu creditorii AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, SC SRL prin Iichidator SC CONSUL-L, DGFP I, SC MUNTENIA SUD SA.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin cererea înregistrata la data de 11.11.2004 creditoarea DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE Ias olicitat deschiderea procedurii insolventei fata de debitoarea SC SRL.
Judecatorul sindic a dispus prin sentinta comerciala nr.1017/24.05.2005 deschiderea procedurii insolventei, iar prin incheierea de sedinta de la 22.11.2005 a dispus deschiderea procedurii falimentului.
Lichidatorul judiciar desemnat in cauza cu privire la cauzele si imprejurarile falimentului debitoarei a precizat ca din analiza efectuata se poate desprinde concluzia ca situatia financiara a societatii debitoare a cunoscut o evolutie instabila pe parcursul perioadei analizate 01.01.2001-30.06.2004, rezultatele financiare obtinute in anul 2003 fiind decisive in aparitia insolventia societatii debitoare.
S-a arătat că principala cauza care a condus la starea de insolventa a fost decapitalizarea accentuata a societatii debitoare incepand cu exercitiul financiar al anului 2003, fiind determinata in principal de pierderea sumei de 26.812.876 mii lei.
Lichidatorul judiciar a precizat ca in cauza sunt aplicabile disp. de art. 137.d, e si f ale legii nr.64/1995 rep.
În ceea ce privește excepția lipsei calitatii procesuale pasive a paratului instanța de fond a reținut că prin expertiza criminalistică efectuată s-a stabilit că semnătura de pe înscrisurile care au stat la baza desemnării d-lui în calitate de administrator nu aparțin acestuia.
In raport de aceste considerente judecatorul sindic a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive si a respins cererilor creditoarelor DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A JUDETULUI I, SC -. MUNTENIA SUD- Sucursala de Distributie I si AVAS ca fiind formulate impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
Pe fondul cererilor creditoarelor, in conformitate cu disp.art.138 din legea 85/2006( fost articolul 137 din Legea 64/1995 rep.): judecatorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns in stare de insolventa, sa fie suportata de membrii organelor de supraveghere din cadrul societatii sau de conducere, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin una dintre urmatoarele fapte: c) au dispus, in interes personal, continuarea unei activitati care ducea, in mod vadit, persoana juridica la incetarea de plati; d) au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea; e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit in mod fictiv pasivul acesteia, f) au folosit mijloace ruinatoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, in scopul intarzierii incetarii de plati. Judecatorul sindic retine ca fiind o specie a raspunderii civile delictuale, pentru a putea fi retinuta existenta raspunderii, in conditiile art.138 din lege, este necesar sa fie indeplinite cele patru conditii: prejudiciul, fapta ilicita, legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu si vinovatia persoanelor vizate.
Astfel, legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita (savarsita de persoanele prevazute de lege) si prejudiciu (datoriile cauzate creditorilor) constituie o conditie esentiala pentru antrenarea raspunderii delictuale si in cazurile prevazute de Legea 85/2006.
Insa prin derogare de la dreptul comun, temeiul acestui tip de raspundere este dublu, pentru angajarea ei fiind necesara intrunirea a doua conditii cumulative: starea de insolventa a societatii debitoare si savarsirea, de catre persoanele vizate, a uneia din faptele expres si limitativ prevazute de lege.
Mai mult, raspunderea persoanelor vizate de disp.art.138 din lege poate interveni numai atunci cand este dovedita legatura de cauzalitate intre fapta si prejudiciul cauzat creditorului.
Altfel spus, dispozitiile art.138 nu instituie prezumtia de culpa a administratorilor societatii, ci faptele trebuie dovedite, iar stabilirea existentei unor asemenea fapte si a masurii in care ele au cauzat ajungerea in stare de insolventa a societatii debitoare se face numai pe baza administrarii unui probatoriu complet si pertinent.
In consecinta, raspunderea administratorului este una personala ce intervine in conditiile generale ale raspunderii delictuale care reies din disp, art.998-999 cod civil si numai atunci cand prin savarsirea faptelor prev. de art.138 din lege s-a ajuns la starea de insolventa.
În speță, instanța de fond a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile articolului 138 alin. 1 lit. c, d,e,f din Legea nr.85/2006 întrucât nu s-au dovedit săvârșirea faptele enumerate și nici legătura de cauzalitate între acestea și prejudiciul cauzat și ca atare a fost respinsă cererea de angajare a răspunderii personale față de pârâta.
Pe cererea de inchidere a procedurii insolventei:
La termenul de judecata de la 26.01.2009 lichidatorul judiciar a solicitat inchiderea procedurii insolventei in conformitate cu disp.art. 132 alin.2 din Legea 85/2006.
In conf. cu art.132 alin.2 din legea 85/2006 o procedura de faliment va fi inchisa atunci cand judecatorul-sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite si cand fondurile nereclamate au fost depuse la banca. In urma unei cereri a lichidatorului, judecatorul-sindic a pronunțat o sentinta, inchizand procedura, iar in cazul persoanelor juridice dispunand si radierea acestora.
In speta, s-a constatat ca societatea debitoare nu mai are bunuri mobile si imobile in patrimoniu, cele valorificate fiind insuficiente pentru acoperirea creantelor și a cheltuielilor de procedura.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI
În motivarea apelului său, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI a arătat că prin Sentinta comercială nr.997/04.03.2008, pronuntata in dosarul cu nr-, Tribunalul B - Sectia a VII-a Comercială a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului dar a admis cererile creditoarelor în contradictoriu cu pârâta obligând-o pe aceasta să suporte pasivul societății debitoare până la concurenta sumei rămasă de recuperat în cadrul procedurii.
Pârâta a formulat recurs care a fost admis prin Decizia Curtii de Apel B, nr. 714/12.06.2008, motivat de faptul că recurenta - pârâta nu a fost legal citată, iar pe cale de consecintă a fost trimisă cauza spre rejudecare.
În rejudecare în dosarul format cu nr-, instanta de fond a considerat că nu sunt îndeplinite în cauză dispozițiile art. 998-999 Cod civil și în raport de aceste considerente a respins cererile de atragere a răspunderii formulate de către creditori ca nefondate.
Potrivit punctului de vedere al judiciar, fostei conduceri administrative a societății debitoare îi sunt incidente dispozitiile art. art. 138 alin. 1 lit. d,e și f din Legea nr. 85/2006, întrucât prin operațiunea de divizare efectuată de către administrator prin care societatea debitoare a fost decapitalizată.
În opinia recurentei se consideră că faptele indicate de pârâtă sunt cele enumerate în textul de lege mai sus arătate, respectiv art.138 alin. 1 lit. d,e și f din Legea nr. 85/2006.
În motivarea recursului său, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI I arătat că, in cererea de atragere a raspunderii patrimoniale sunt indeplinite conditiile prevazute de articolul 138 lit. c și d din Legea nr. 85/2006 in sensul ca membrii organelor de conducere în pârâților, au dispus continuarea unei activitati care ducea in mod vadit la incetarea de plati si, de asemenea, au tinut o contabilitate fictiva și au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea în conformitate cu legea.
Debitoarea prin organele de conducere avea obligatia, in momentul in care constata ca se afla in stare de insolvabilitate sa adreseze o cerere instantei de judecata in vederea declansarii procedurii insolventei, limitand in acest fel prejudiciile creditorilor.
In mod gresit instanta de fond arătat ca " in speta, nu sunt îndeplinite disp. art.138 din legea 85/2006.
În cauză administratorul societatii debitoare nu si-a indeplinit obligatiile legale, trebuind sa ceara dizolvarea si lichidarea societatii comerciale, limitand astfel prejudiciul cauzat creditorilor.
S-a mai arătat că instanta de fond, in mod eronat, a retinut ca paratii nu au respectat prevederile legale, care obliga societatile comerciale sa contabilitatea conform Legii contabilitatii si sa intocmeasca raportarile economico-financiare la termenele si in conditiile prevazute de acestea. Administratorul societatii debitoare nu si-a indeplinit obligatiile legale, trebuind sa ceara dizolvarea si lichidarea societatii comerciale, limitand prejudiciul cauzat creditorilor, rezultand astfel un raport de cauzalitate intre fapta si prejudiciul adus creditorilor, pentru care in conformitate cu dispozitiile art. 138 lit. e si d) se poate atrage răspunderea patrimoniala a acestora.
Curtea verificând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu urmează a respinge recursurile ca nefondate.
De altfel, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, prin motivele de recurs formulate, nu au criticat sentința atacată ci au reiterat cererile de atragerea răspunderii patrimoniale a organelor de conducere a societății debitoare.
În ceea ce privește recursul formulat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva pârâtului intimat, în mod corect instanța de fond a respins cererea față de acesta întrucât așa cum s-a arătat la fondul cauzei acesta nu are calitate procesuală pasivă, motivat de faptul că în urma expertizei criminalistice efectuată la fondul cauzei s-a stabilit că semnătura de pe înscrisurile care au stat la baza desemnării acestuia în calitate de administrator nu îi aparținea.
În ceea ce privește recursurile declarate de AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE împotriva debitoarei Curtea urmează a le respinge, ca nefondate întrucât în mod corect instanța de fond a reținut că cererile formulate față de aceasta nu au fost dovedite.
În speta, la fondul cauzei nu au fost reținute dispozițiile articolului 138 lit.c din Legea nr. 85/2006, întrucât nu s-a făcut dovada că aceasta a dispus de continuarea activității în interes personal. Textul de lege impune indeplinirea a doua conditii: existenta interesului personal al organului de conducere si caracterul evident al iminentei insolvabilitatii a debitoarei. Conditia interesului personal in continuarea activitatii, in sensul mentionat, nu a fost dovedita in nici un fel.
Nici incidenta disp.art. 138 lit.d din lege nu a fost retinuta deoarece acest text de lege incrimineaza urmatoarele fapte: tinerea unei contabilitati fictive, disparitia unor documente contabile si netinerea contabilitatii in conformitate cu legea, ori in speta creditoarele au invocat refuzul paratei de a preda actele contabile prevăzute de art. 28 din lege. Pentru această faptă, legea 85/2006 stabilește sancționarea administratorului.
Așa fiind dispozițiile art. 138 lit. d din lege, nu pot fi încadrate ca o cauză a stării de insolvență.
Mai mult, aceste dispozitii nu isi gasesc aplicabilitatea intrucat,conform dispozitiilor legale in materie, in cazul în care platitorul nu indeplineste obligatia de a depune raportarile contabile, organele fiscale vor stabili din oficiu, obligatia de plata, folosind metoda estimarii sau platitorul in cauza va fi supus de indata unui control fiscal.
De altfel, Legea contabilitatii si actele normative privind obligatia de depunere a declaratiei privind obligatiile fiscale si a bilantului contabil nu vin sa sanctioneze debitorul sau administratorul, ci precizeaza ca organul fiscal are obligatia stabilirii unui control de fond, aspect ce conduce la concluzia ca aceasta fapta nu poate fi incadrata ca o cauza a starii de insolventa. In cauza nu este vorba, deci, de o sustragere de la controlul fiscal, atata timp cat existau toate parghiile pentru a efectua acest control și a stabili baza impozabila.
In cauza, în mod corect, judecatorul sindic nu a reținut nici disp.art.138 lit.e din lege deoarece nu s-a dovedit ca parata a deturnat sau ascuns o parte din activul persoanei juridice, ori a marit in mod fictiv pasivul societatii si nici ca acesta a folosit mijloace ruinatoare pentru procurarea de fonduri, in sensul art. 138 lit.f). Imprejurarea ca debitoarea a stins datoria de 133.200 USD fata de SC SRL prin preluarea ei de catre SC INTERNATIONAL SRL nu conduce automat la retinerea in sarcina paratei a faptelor prevazute la. e și f atata timp nu este dovedit ca prin acesta plata parata a dus societatea in stare de insolventa.
In consecinta, in raport de aceste considerente în mod corect instanța de fond a respins cererile creditoarelor formulate in contradictoriu cu parata ca nefondate.
Nefiind îndeplinite condițiile articolului 304 pct. 9 Cod procedură civilă în conformitate cu articolul 312 alin. 1 Cod procedură civilă Curtea va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenta creditoare AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și recurenta creditoare DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI I împotriva sentinței comerciale nr.417/26.01.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele creditoare MUNTENIA SUD SA, SC SRL PRIN LICHIDATOR SC CONSUL-L, intimata debitoare SC SRL -PRIN LICHIDATOR JUDICIAR SI ASOCIAȚII și intimații pârâți,.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 20.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
-
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored./2 ex.
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Georgeta GurandaJudecători:Georgeta Guranda, Minodora Condoiu, Ana Maria
