Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 79/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
osar nr-
DECIZIA NR. 79/
Ședința publică din 23 februarie 2010
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Gabriel Ștefăniță judecător
- - - - judecător
- - - - judecător
- - - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B împotriva sentinței civile nr.2221/Sind din 19 noiembrie 2009, pronunțate de judecătorul - sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov -Secția Comercială și de contencios Administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 16 februarie 2010, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 23 februarie 2010.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 2221/SIND/19.11.2009 Tribunalul Brașov prin JUDECĂTOR 2: Codruța Vodă l-sindic a respins acțiunea formulată de reclamanta DGFP B în contradictoriu cu pârâta.
În motivarea hotărârii se arată că din împrejurările enumerate de reclamantă ca fiind cele care au determinat starea de încetare de plăți a societății, nu a fost individualizată și probată săvârșirea de către administratori a uneia din faptele enumerate limitativ de art. 138 din nr. 85/2006 având consecința menționată, susținerile sale în sensul desfășurării unei activități nocive pentru societatea debitoare, al relei credințe în exercitarea atribuțiilor, al folosirii bunurilor debitoarei în folos propriu, au caracter general, nefiind în măsură să individualizeze vreo faptă de genul celor la care se face referire în textul legal sus indicat
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamanta DGFP B invocând greșita aplicare a prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006. Se arată că pârâta nu a condus contabilitatea societății în conformitate cu legea, nu a ținut evidența bunurilor aflate în inventarul societății și nu a dovedit cu acte achizițiile și înstrăinările efectuate. Ultimul bilanț contabil depus de debitoare la 31.12.2004 relevă faptul că în averea societății figurau imobilizări corporale și financiare, stocuri de marfă, creanțe și disponibilități în conturi curente de 2.529.536 lei RON. Datorită lipsei actelor primare de contabilitate, lichidatorul judiciar nu a putut identifica niciun bun din averea debitoarei, iar sarcina demonstrării respectării prevederilor legale revenea intimatei prin depunerea actelor contabile și a documentelor justificative.
Analizând hotărârea recurată în raport cu motivele de recurs și actele dosarului, în baza art. 3041Cod procedură civilă se arată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006 antrenarea răspunderii foștilor administratori presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: prejudiciul creditorilor, fapta ilicită prevăzută de dispozițiile art. 138 alin.1 lit. a-g, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și insuficiența fondurilor bănești și culpa persoanelor a căror răspundere se solicită. În speță, fostul administrator al debitoarei nu a predat actele contabile ale societății și nici bunurile ce au fost evidențiate în patrimoniul societății prin bilanțul contabil din 31.12.2009.
În principiu, dispariția unor documente contabile nu reprezintă o activitate direct producătoare de prejudiciu, însă poate favoriza starea de insolvență prin ascunderea activelor și neplata creanțelor care au generat dobânzi și penalități. În cauză, potrivit evidențelor organului fiscal, data încetării plăților a fost la 24.02.2003, creanțele cuprinse în titlurile executorii emise nefiind achitate, astfel încât acestea au generat dobânzi și penalități de întârziere. Prin neținerea contabilității, datoriile societății nu au fost evidențiate și urmărite în vederea achitării lor, ceea ce a dus la acumularea penalităților de întârziere și intrarea în incapacitate de plată. La momentul încetării plăților, societatea debitoare dispunea de active patrimoniale constând în imobilizări corporale în valoare de 115.098 lei, stocuri de marfă în valoare de 91.900 lei, creanțe de încasat de 2.031.605 lei, conturi bănești de 319 lei și imobilizări financiare de 231.378 lei. bunurilor societății accentuează starea de insolvență și prejudiciază în mod direct creditorii care sunt puși în imposibilitate de a-și realiza creanțele.
Intimata - pârâtă nu a prezentat actele contabile și nici nu a pus la dispoziția lichidatorului judiciar activele societății, astfel încât a săvârșit fapta prevăzută de art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006 privind dispariția documentelor contabile și fapta prevăzută de art. 138 lit. e din legea nr. 85/2006 privind ascunderea unei părți din activul societății, astfel încât în mod greșit JUDECĂTOR 3: Carmen Bujan l-sindic a reținut că aceste fapte nu au fost individualizate. Concluziile lichidatorului judiciar cuprinse în rapoartele întocmite puteau fi combătute de intimata-pârâtă prin prezentarea actelor contabile și a bunurilor societății, însă aceasta nu a depus dovezile necesare nici în recurs.
Prejudiciul generat de faptele prevăzute în sarcina intimatei - pârâte se regăsește în patrimoniul creditorilor societății debitoare prin imposibilitatea acestora de a-și realiza creanțele scadente din lipsa fondurilor bănești. de cauzalitate dintre faptele reținute în sarcina pârâtei și starea de insolvență a societății rezultă din imposibilitatea acoperirii creanțelor creditoarei față de deturnarea bunurilor societății. . prejudiciului și antrenarea răspunderii fostului administrator nu poate depăși pasivul societății, astfel încât acesta urmează a fi stabilit la suma de 12.098 lei potrivit creanței recurentei.
Raportat la aceste considerente, în temeiul art. 138 alin.1 lit. d și e din Legea nr. 85/2006 urmează a admite recursul, a modifica hotărârea instanței de fond în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtei să suporte parte din pasivul societății debitoare în sumă de 12.098 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta DGFP B împotriva sentinței civile nr. 2221/SIND/19.11.2009 pronunțate de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ pe care o modifică în tot, și-n consecință:
Admite acțiunea formulată de reclamanta DGFP B în contradictoriu cu pârâta.
Obligă pârâta să suporte parte din pasivul societății debitoare OF B în sumă de 12.098 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.: /4.03.2010
Tehnored: /12.03.2010/ - 4 ex -
Jud. sindic:
Președinte:Gabriel ȘtefănițăJudecători:Gabriel Ștefăniță, Codruța Vodă, Carmen Bujan
