Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 791/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator - 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 791
Ședința publică din 07.10. 2008
PREȘEDINTE: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR 2: Mircea Boar
JUDECĂTOR 3: Csaba
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de - Management T, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei împotriva sentinței comerciale nr. 263/JS din 13 martie 2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat.
La apelul nominal se prezintă pentru recurent, iar pentru pârâtul intimat, avocat.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care se constată depuse la dosar la data de 6.10.2008 de către recurent, concluzii scrise și acte anexă.
Reprezentantul pârâtului intimat, arătă că nu solicită termen pentru studiul actelor depuse la dosar de către lichidatorul judiciar al debitoarei, nemaiavând alte cereri de formulat în cauză.
Instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta recurentului, - Management T, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Reprezentantul pârâtului intimat, avocat depune la dosar concluzii scrise și practică judiciară solicitând respingerea recursului ca netemeinic și nelegal, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 263/JS/13.03.2008 pronunțată în dosar nr.5675/COM/2004, Tribunalul C - Sar espins cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale a pârâtului, formulată de lichidatorul judiciar - Management
Pentru a hotărî astfel, prima instanță, judecător sindic a reținut din materialul probator administrat în cauză raportat la dispozițiile art. 138 lit. a și e din Legea nr. 85/2006 că este neîntemeiata acțiunea în răspunderea organelor de conducere la suportarea pasivului ajunsă în stare de încetare de plăți este neîntemeiată.
S-a avut în vedere faptul că răspunderea membrilor organelor de conducere are natura juridică a unei răspunderi civile delictuale, fiind aplicate dispozițiile art. 998-999 Cod civil.
Astfel trebuie îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv existența faptei ilicite, prejudiciul, raportul de cauzalitate și vinovăția.
S-a constatat în cauză că aceste condiții nu sunt îndeplinite.
S-a considerat că încetarea plăților debitorului nu a fost generată de faptele culpabile ale pârâtului.
Simpla enumerare a faptelor fără a exista probe certe, concludente, pertinente, nu este suficientă pentru a se putea antrena răspunderea patrimonială.
Prejudiciul suferit de societatea debitoare s-a apreciat că nu se datorează faptului că pârâtul a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane și a returnat sau ascuns o parte din activul persoanei juridice ori a mărit în mod fictiv pasivul acesteia.
S-a specificat că nu a fost dovedită culpa pârâtului și nici raportul de cauzalitate între conduita acestuia și ajungerea societății în faliment.
Pentru aceste considerente, instanța a respins cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale a pârâtului, formulată de către lichidatorul - Management
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal - Management T în calitate de lichidator judiciar al debitoarei.
Prin recursul formulat, recurentul a menționat că prin sentința civilă nr. 586/23.12.2004 a Tribunalului C - S, pronunțată în dosarul nr. 5675/2004, s-a deschis procedura insolvenței împotriva debitoarei, iar - Management Taf ost numit în calitate de administrator judiciar.
Ulterior prin încheierea nr. 405/JS/10.05.2005 pronunțată de judecătorul sindic al Tribunalului C - S conform Legii nr. 64/1995 republicată, în dosarul nr. 5675/COM/2004 s-a declanșat procedura falimentului împotriva debitoarei.
- Management Taf ost numit în calitate de lichidator judiciar și s-au stabilit și atribuțiile acesteia prin dispozitivul încheierii, conform prevederilor art.29 din Legea nr. 64/1995. Ca urmare a acestui fapt s-a arătat că s-a trecut la verificarea și examinarea activităților debitoarei, printre altele în vederea identificării actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor în cei trei ani anteriori declanșării procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995 republicată precum și identificării persoanelor vinovate de ajungerea acestei societăți în insolvență.
Urmare a verificărilor efectuate s-a constatat de către lichidatorul judiciar că administratorul debitoarei a înstrăinat mai multe bunuri mobile și imobile ale acesteia, fără a primi în schimbul acestora vre-o contraprestație.
S-a arătat că la data de 09.09.2003 pârâtul, în calitate de administrator al a înstrăinat către mai multe bunuri mobile, autovehicule respectiv auto marfa - si - precum și 10- -, pentru care s-au emis facturi.
S-a arătat că bunurile înstrăinate nu au fost evaluate, iar valoarea lor la care au fost vândute au fost sub valoarea de piață și sub prețul care se putea obține pe ele.
Având în vedere acestea, întrucât la data înstrăinării, avea acționar majoritar statul, s-a apreciat că trebuia să existe aprobarea AGA sau avizul FPS, însă nu există nici o dovadă în acest sens.
De asemenea, în conformitate cu art. 106 din HG 577/2002, înstrăinarea trebuia făcută prin citație deschisă cu strigare, lucru care nu s-a întâmplat.
S-a precizat și faptul că respectivele bunuri mobile în momentul vânzării erau sub sechestru asigurător de către C-S, iar pentru vânzarea lor era necesar acordul acestei instituții.
De asemenea, la aceeași dată a fost încheiat între aceleași părți contractul de dare în plată, in care s-a dat în plată imobilul "Stația Transport și Utilaj " înscris în CF 2942/, nr. p 1163/53/238/b/2/b2/1/1/1/5 și teren în suprafață de 6785 mp situat în - și imobilul "Autobaza Transport auto și Ateliere" înscris în CF 2942/, nr. top 63/53/238/b/2/b/2/1/1/1/2 și teren în suprafață de 24.148 mp. situat in -. S-a menționat că după cum se poate observa din extrasele CF în realitate sunt două cărți funciare și nu una și sunt cu totul și cu totul alte clădiri
S-a motivat că operațiunea este frauduloasă întrucât datorează societății sale suma de 4 miliarde de lei, o bună parte din aceste datorii existând în momentul în care s-au înstrăinat activele. Deci este cea care datorează bani și nu invers.
Un element foarte important în aprecierea intenției frauduloase a părților implicate în aceste operațiuni și pentru care s-a considerat că se impune aplicarea art. 138 din Legea nr. 85/2006 s-a arătat că este și acela că ambele societăți aveau același administrator, respectiv pârâtul, acesta urmărind astfel fraudarea intereselor creditorilor societății pe care o reprezintă.
S-a menționat că în ceea ce privește contractul de dare în plata^acesta nu este valabil, având în vedere că nu s-au respectat cerințele legale pentru validitatea lui, nu se menționează valoarea creanței pretinse prin darea în plată și nici cuantumul obligațiilor dintre părți. De asemenea s-a învederat faptul ca și se află sub incidența prevederilor Legii nr. 85/2006, fiind în faliment.
S-a precizat faptul că sentința comercială nr. 891/24.05.2007 pronunțată de către Tribunalul C - S, judecător sindic in dosarul - a rămas definitiva si irevocabila prin respingerea recursului formulat de către intimata A prin lichidator judiciar
Recurentul Management Tac onsiderat faptul ca prin aceasta sentința s-a dovedit fără putința de tăgada faptul că in prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art.138 alin.1 lit. a si e din Legea 85/2006 privind procedura insolventei, folosirea bunurilor debitoarei in interesul altei persoane fiind evident, la fel ca si încercarea de deturnare sau ascundere a activului debitoarei.
Pentru motivele expuse, recurentul a solicitat admiterea recursului său așa cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate si prin urmare admiterea cererii sale de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtului așa cum a fost formulata si precizată.
In drept au fost invocate prevederile art. 304 pct.8 si 9 Cod pr.civ.art.138 lit. a, d si e din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul pârât a solicitat respingerea recursului declarat de reclamantul recurent - Management T ca netemeinic și nelegal și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală.
Prin concluziile scrise formulate, reclamantul recurent a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat și modificarea sentinței atacate în sensul de a se dispune admiterea cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale a pârâtului în baza dispozițiilor art. 138 lit. a și e din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
S-a susținut că lichidatorul judiciar a dovedit în totalitate susținerile sale, astfel ca urmare a verificărilor efectuate a constatat că administratorul debitoarei a înstrăinat mai multe bunuri mobile și imobile ale acesteia, fără a primi în schimbul acestora vreo contraprestație. Astfel cum s-a precizat și în recursul formulat ambele societăți aveau același administrator, motiv pentru care recurentul a considerat că se impune aplicarea art. 138, lit. a din Legea nr. 85/2006.
În ceea ce privește contractul de dare în plată, s-a apreciat că acesta nu este valabil având în vedere că nu s-au respectat cerințele legale pentru validitatea lui, nu se menționează valoarea creanței pretinse prin darea în plată și nici cuantumul obligațiilor dintre părți. De asemenea s-a învederat faptul că și se află sub incidența prevederilor Legii nr. 85/2006, fiind în faliment.
În ceea ce privește sentința comercială nr. 891/24.05.2007 a Tribunalului C - S, având în vedere faptul că aceasta a rămas definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului formulat de către intimata prin lichidator judiciar s-a procedat la investirea titlului pentru a fi pus în executare.
Sa specificat de către recurentă că atâta timp cât printr-o sentință irevocabilă s-a stabilit anularea vânzărilor efectuate pe motiv de nelegalitate, constatarea instanței fiind că operațiunea se încadreze în categoria celor enumerate la art. 80, alin. 1 din Legea insolvenței, fiind evidentă reaua-credință din partea fostului administrator al societății debitoare falite, încercând transferarea bunurilor la o altă societate a lui, s-a considerat că se impune aplicarea prevederilor art. 138 alin. 1 lit.
Prin concluziile scrise formulate intimatul pârât a considerat că antrenarea răspunderii administratorilor nu are loc automat ci numai în măsura în care se dovedește săvârșirea de către administrator în parte a unor fapte de natura celor prevăzute de lege care trebuie dovedite.
Examinând recursul declarat de reclamanta - Management T în calitate de lichidator judiciar al debitoarei, prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304, 304 indice 1 Cod procedură civilă, cât și din oficiu în baza art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea reține că recursul este neîntemeiat urmând să fie respins pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță, judecător sindic a respins cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale a pârâtului formulată de lichidatorul judiciar - Management T considerând că nu a fost dovedită culpa pârâtului și nici raportul de cauzalitate între conduita acestuia și ajungerea societății în stare de faliment.
Tribunalul C - S, judecător sindic a reținut corect starea de fapt în raport de probațiunea administrată în cauză și a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, ca urmare a aprecierii corespunzătoare a probelor, a aplicării corecte a dispozițiilor legale, în speță nefiind incident niciunul dintre motivele de recurs invocate de reclamantul recurent - Management
Răspunderea patrimonială a intimatului pârât nu poate fi angajată fără a exista o legătură de cauzalitate între fapta săvârșită și prejudiciul produs, respectiv ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.
În mod legal prima instanță, judecător sindic a apreciat că prejudiciul suferit de către debitoarea nu se datorează faptului că pârâtul ar fi folosit bunurile sau creditele debitoarei în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane s-au ar fi deturnat sau ascuns o parte din activul persoanei juridice, ori a mărit în mod fictiv pasivul acesteia.
Criticile recurentei - Management T referitoare la aplicarea dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. a întrucât având în vedere că prin sentința comercială nr. 891/24.05.2007 pronunțată de Tribunalul C - S în dosar nr. - s-a dispus anularea înstrăinării unor bunuri mobile cât și anularea contractului de dare în plată încheiat între în calitate de debitoare și în calitate de creditoare, nu are nici o relevanță juridică sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, acestea reprezentând motive de aplicare a dispozițiilor art. 80 din Legea nr. 85/2006 și nu de antrenare a răspunderii în sensul art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Faptul că și debitoarea au avut același administrator nu duce automat la aplicarea dispozițiilor art. 138 lit. e din Legea nr. 85/2006, întrucât în cauză trebuie dovedite atât fapta cât și legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Având în vedere că în speță nu s-a dovedit îndeplinirea condițiilor reglementate de dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, iar recursul este neîntemeiat.
În baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă Curtea urmează să respingă recursul declarat de Management T, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei, împotriva sentinței comerciale nr. 263/JS/13.03.2008, pronunțată de Tribunalul C - S în dosar nr. -.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Management T, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei, împotriva sentinței comerciale nr. 263/JS/13.03.2008, pronunțată de Tribunalul C - S în dosar nr. -.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 7.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
Red. - 10.11.2008
Tehnored. -12.11.2008
2 ex.
Prima instanță: Tribunalul C -
Judecător:.
Președinte:Maria Ofelia GavrilescuJudecători:Maria Ofelia Gavrilescu, Mircea Boar, Csaba
