Anulare hotarare aga Spete. Decizia 793/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 793
Ședința publică din 7 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR 2: Mircea Boar
JUDECĂTOR 3: Csaba
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta A împotriva sentinței comerciale nr. 544/23.04.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanta intimată & - A, reprezentată prin lichidatorul judiciar Activ Grup A, și Biroul Executorului Judecătoresc din
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat pentru pârâta recurentă, avocat, în substituirea avocatului, iar pentru lichidatorul judiciar al pârâtei intimate & - A, asociat, lipsind cealaltă parte.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul pârâtei recurente depune la dosar împuternicirile avocațiale și două extrase de cont pentru a face dovada încasării onorariului avocațial, iar lichidatorului judiciar depune delegația de reprezentare.
Ambele părți prezente arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Văzând că nu mai sunt alte cereri, probe sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul societății pârâtei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, modificarea hotărârii tribunalului în sensul respingerii acțiunii lichidatorului, cu cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
Reprezentantul practicianului solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală, pentru motivele arătate în întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 544/23.04.2008 pronunțată în dosarul nr- judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Arada admis acțiunea formulată de reclamanta Activ Grup A, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei & - A, în contradictoriu cu pârâții A, în calitate de societate absorbantă a și Reparare A, și Biroul Executorului Judecătoresc din A și a constatat nulitatea vânzărilor efectuate în cadrul dosarului execuțional nr. 208/2007 prin facturile fiscale de executare silită nr. - nr. - din 22 august 2007, în valoare de 39.046,88 lei și nr. - nr. - din 22 august 2007, în valoare de 32.888,50 lei privind stocul de marfa proprietatea societății debitoare compus din: cod --600. -290. 1-500. --800. --260. cam -1000. F5-1G-300. -250. --100. T1 - 800. --300. -200. -500. 381-202-100. instalație electrică de iluminat cu două tablouri de comandă, copiator, frigider 4410 și 500 kg de tricot B, obligând, totodată, pârâta să restituie averii debitoarei bunurile de mai sus ori contravaloarea acestora, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că în motivarea cererii de chemare în judecată lichidatorul reclamant a arătat că la data vânzării bunurilor de mai sus debitoarea & - A se afla în procedura insolvenței conform sentinței civile nr. 2107 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, prin aceeași hotărâre fostului administrator fiindu-i ridicat dreptul de administrare al societății, iar odată deschisă procedura colectivă administratorul social nu mai avea capacitatea de a reprezenta persoana juridică și, deci, nici aceea de a încheia acte juridice în numele acesteia. În aceste condiții, raportat la art. 36 din Legea nr. 85/2006, executarea silită trebuia suspendată, cu atât mai mult cu cât la licitația din 22 august 2007 administratorul i-a adus la cunoștință executorului judecătoresc că față de societate a fost deschisă procedura insolvenței, una dintre cauzele de nulitate absolută fiind lipsa autorizației judecătorului-sindic.
Pârâta A, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii întrucât, în calitate de continuatoare în drepturi a și Reparare ca urmare a fuziunii prin absorbție, a dobândit bunurile mobile descrise în cererea introductivă, conform procesului-verbal de licitație publică din 22 august 2007, iar la acea dată nu exista nici o mențiune cu privire la existența vreunui litigiu având ca obiect Legea nr. 85/2006 față de debitoarea & - Deschiderea procedurii generale de insolvență nu produceper sesuspendarea executării silite individuale, fiind necesară realizarea publicității deschiderii procedurii colective care, în speță, nu s-a îndeplinit, la cunoștința creditoarei ori a executorului judecătoresc nefiind adusă o asemenea împrejurare cu consecința inopozabilității. Pârâta a mai invocat art. 21 lit. f) din Legea nr. 26/1990, republicată, întrucât la momentul vânzării bunurilor nu exista nicio mențiune în registrul comerțului privitor la deschiderea procedurii de insolvență față de societatea debitoare, hotărârea judecătorului-sindic devenind opozabilă față de terți doar de la data înregistrării acesteia conform art. 5 alin. 1 din lege. Or, la 22 august 2007 nu exista nicio mențiune în registrul comerțului și nici la Biroul Executorului Judecătoresc h nu s-a depus vreun înscris din care să rezulte acest aspect, notificarea fiind trimisă de lichidator abia la data de 11 septembrie 2007.
Instanța a constatat că prin sentința civilă nr. 2107 din 8 august 2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- împotriva debitoarei & - Aaf ost deschisă procedura generală de insolvență, în calitate de administrator judiciar provizoriu fiind desemnat Activ Grup A, acestuia stabilindu-i-se în sarcină obligația de a îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 20 din Legea nr. 85/2006, cu mențiunea de a conduce "în tot" activitatea societății debitoare.
Prin procesul-verbal de licitație publică mobiliară din 22 august 2007 creditoarea și Reparare Aaa djudecat bunurile debitoarei care fac obiectul prezentei acțiuni, în acest sens fiind emise facturile fiscale de executare silită nr. - nr. - din 22 august 2007, în valoare de 39.046,88 lei și nr. - nr. - din 22 august 2007, în valoare de 32.888,50 lei, privind stocul de marfă proprietatea & -
Din declarația fostului administrator al debitoarei, care a participat la licitația din 22 august 2007 rezultă că acesta a adus la cunoștință executorului judecătoresc că din data de 8 august 2007 societatea este în procedura insolvenței. Chiar dacă, Biroul Executorului Judecătoresc a fost notificat de către lichidatorul judiciar doar la 11 septembrie 2007 în legătură cu deschiderea procedurii generale de insolvență față de debitoare și chiar dacă această mențiune nu a fost încă operată în registrul comerțului la data adjudecării bunurilor în litigiu, conform art. 36 din Legea nr. 85/2006, de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, iar potrivit art. 46 alin. 1, în afară de cazurile prevăzute la art. 49 sau de cele autorizate de judecătorul-sindic, toate actele, operațiunile și plățile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta A solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta Activ Grup A, în calitate de lichidator al & - A și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în ambele instanțe.
În motivare a arătat că tribunalul prin sentința comercială nr. 544/23.04.2008 pronunțată în dos- în mod greșit a admis acțiunea lichidatorului judiciar constatând nulitatea vânzărilor efectuate în cadrul dosarului execuțional nr. 208/2007 al, obligând pârâta A să restituie averii debitoarei bunurile cumpărate ori contravaloarea acestora.
Hotărârea judecătorulu-sindic este netemeinică, fiind pronunțată cu interpretarea/ aplicarea eronată a prevederilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 (motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă), fiind totodată rezultatul valorificării eronate a probelor administrate în cauză (motiv de recurs reglementat de art. 3041din același cod).
Astfel, în ceea ce privește aplicarea și interpretarea prevederilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 recurenta a arătat, contrar celor reținute de prima instanță, că deschiderea procedurii generale de insolvență nu produceper sesuspendarea procedurilor de executare silită contra averii debitorului, fiind necesară realizarea publicității deschiderii procedurii colective prin mijloace specifice, cerință care în speță nu s-a realizat. Interpretarea și aplicarea articolului menționat urmează a se face prin raportare la prevederile art. 37 din același act normativ și art. 21 din Legea nr. 26/1990, republicată. Din coroborarea textelor legale, atât doctrina, cât și jurisprudența au conchis că suspendarea produce efecte de drept de la momentul în care s-a realizat cerința publicității acesteia în condițiile prescrise de lege. Or, în prezenta cauză, s-a învederat tribunalului că la momentul organizării licitației publice mobiliare având ca obiect valorificarea bunurilor debitoarei & - A și al achiziționării acestora de către și Reparare, a cărei continuatoare este recurenta, hotărârea de deschidere a procedurii generale prevăzută de Legea nr. 85/2006 nu fusese adusă la cunoștința creditoarei ori a executorului judecătoresc, în condițiile legii cu consecința inopozabilității acesteia.
Astfel, în primul rând trebuie avut în vedere că la data adjudecării bunurilor debitoarei nu exista nicio mențiune în registrul comerțului privitoare la deschiderea procedurii de insolvență, deși o asemenea măsură este supusă cerinței înregistrării - art. 21 din Legea nr. 26/1990, republicată, prevăzând că în registrul comerțului se vor înregistra mențiuni referitoare la deschiderea procedurii de reorganizare judiciară sau de faliment, după caz, precum și înscrierea mențiunilor corespunzătoare. Prin urmare, hotărârea de deschidere a procedurii devine opozabilă față de persoanele fizice/juridice care nu au avut calitatea de parte în dosarul de insolvență numai de la data înregistrării acesteia în registrul comerțului, conform art. 5 alin. 1 din aceeași lege, potrivit căruia înmatricularea și mențiunile sunt opozabile terților de la data efectuării lor în registrul comerțului ori de la publicarea lor în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, sau în altă publicație, acolo unde legea dispune astfel, raportat la art. 26 care statuează că data înregistrării în registrul comerțului este data la care înregistrarea a fost efectiv operată în acest registru. Ca atare, numai la acest moment se produc și efectele prescrise de art. 36 din Legea nr. 85/2006, în sensul suspendării procedurilor de executare silită contra averii debitorului. În cauză, la 22 august 2007 - data desfășurării licitației din dosarul execuțional nr. 208/2007 și al adjudecării bunurilor de către recurentă în contul creanței sale - în registrul comerțului nu exista nicio mențiune cu privire la deschiderea procedurii colective față le debitoarea & -
În al doilea rând, o atare mențiune nu exista la acea dată nici în Buletinul procedurilor de insolvență, deschiderea procedurii nefiindu-i opozabilă antecesoarei sale.
Nu în ultimul rând, în dosarul execuțional nu s-a depus niciun script (acțiunea introductivă comunicată debitoarei, certificat de grefă, minuta sentinței comerciale nr. 2017/2007 a Tribunalului Arads.) din care să rezulte adoptarea unei asemenea măsuri și, contrar celor alegate de lichidatorul judiciar, debitoarea nu a adus niciodată la cunoștința creditoarei ori a executorului judecătoresc existența vreunui proces având ca finalitate aplicarea procedurii insolvenței și, cu atât mai puțin, pronunțarea unei hotărâri în acest sens de către judecătorul-sindic, cu toate consecințele consecvente, implicit sub aspectul aplicării prevederilor art. 36 din lege.
Este relevant că deși în intervalul cuprins între data înregistrării acțiunii și înstrăinarea bunurilor prin licitație s-au întocmit mai multe procese-verbale, cu participarea reprezentanților debitoarei, nici unul dintre acestea nu cuprinde vreo referire la dosarul nr- sau la intrarea în insolvență a debitoarei. Or, o atare mențiune făcută de reprezentanții debitoarei ar fi fost în mod neîndoielnic consemnată în actele întocmite de executor în desfășurarea atribuțiilor sale. Nici cu ocazia licitației publice mobiliare nu s-au adus la cunoștința executorului ori a creditoarei aspecte privitoare la pronunțarea unei hotărâri judecătorești având ca obiect deschiderea procedurii colective, deși dl. s-a prezentat în calitate de reprezentant al debitoarei și a semnat actele în numele acesteia. Or, dacă el ar fi spus ceva despre existența sentinței civile nr. 2107/2007 a Tribunalului Arad, după cum pretinde, nu ar fi putut semna în nici un caz procesul-verbal în calitate de administrator al debitoarei, de vreme ce, prin hotărârea respectivă, i s-a ridicat dreptul de administrare al societății.
În fine, din scriptele depuse în probațiune rezultă neîndoielnic faptul că lichidatorul judiciar Activ Grup Aaî nțeles să notifice executorului judecătoresc deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea & - A abia la data de 11 septembrie 2007, depunând ulterior (la 20 septembrie 2007) și sentința comercială nr. 2107/2007 a Tribunalului Arad, dată la care dosarul execuțional era deja închis.
Prin urmare, de vreme ce la momentul desfășurării licitației publice având ca obiect valorificarea bunurilor societății debitoare măsura deschiderii procedurii insolvenței nu fusese comunicată executorului judecătoresc, ea nefiind nici înregistrată în registrul comerțului ori în buletinul procedurilor de insolvență, această măsură nu era de natură a produce efectele specifice prevăzute de art. 36 din Legea nr. 85/2006, astfel încât adjudecarea bunurilor mobile de către recurentă, în contul creanței, s-a făcut în condiții de deplină legalitate, acțiunea introductivă fiind neîntemeiată.
Cu privire la valorificarea probelor administrate în cauză recurenta a arătat că prima instanță a reținut, printre altele, în mod nelegal că fostul administrator al debitoarei a adus la cunoștința executorului judecătoresc faptul că din data de 8 august 2007 & - A este în procedura de insolvență, valorificând în acest sens declarația olografa dată de dl. și înlăturând nejustificat susținerile societății privitoare la forța probantă a acestui act întrucât prin declarația menționată se tinde la o probă contrară procesului-verbal de licitație publică din 22 august 2007, deși în acesta, semnat și, implicit, acceptat de fostul administrator fără obiecțiuni, nu se face vorbire despre o asemenea împrejurare. În aceste condiții, dată fiind natura juridică a procesului-verbal al executorului judecătoresc - act de autoritate publică, având forța probantă a unui înscris autentic - recurenta consideră că acest act singur face dovada deplină a celor menționate de părți cu ocazia încheierii sale, în condițiile art. 1173 și următ. din Codul civil. Prin urmare, de vreme ce mențiunile referitoare la constatările personale ale agentului instrumentator au o putere doveditoare deplină, fiind inadmisibilă dovada cu martori și prezumții în contra sau peste ceea ce cuprinde înscrisul, nici despre ceea ce se pretinde că s-ar fi zis în timpul, înainte sau în urma redactării actului (art. 1191 alin. 2 din Codul civil), declarația în cauză nu putea fi reținută ca probă în sprijinul alegațiilor reclamantului.
Pe de altă parte, în perioada anterioară licitației s-au întocmit o serie de procese-verbale de către executorul judecătoresc, corespunzător actelor de executare, reprezentanții debitoarei nefăcând niciodată mențiune despre existența vreunui litigiu având ca finalitate intrarea societății în insolvență. Or, potrivit prevederilor art. 388 alin. 1 pct. 8 și 9 din Codul d e procedură civilă, procesul-verbal întocmit de executor în exercitarea atribuțiilor sale cuprinde consemnarea explicațiilor și obiecțiunilor participanților la executare și alte mențiuni cerute de lege sau considerate necesare de executor. Astfel, deși debitoarea a fost reprezentată la toate fazele executării silite, reprezentanții săi nu au făcut nicio referire la efectuarea vreunui demers având ca finalitatea deschiderea procedurii colective față de societate, procesele-verbale semnate de aceștia, fără obiecțiuni, fiind dovadă în acest sens.
Nu în ultimul rând, declarația d-lui este vădit subiectivă, de vreme ce declarantul este pasibil de angajarea răspunderii sale în calitate de fost administrator al societății debitoare pentru culpa de a nu încunoștința executorul cu privire la demararea procedurii insolvenței față de firma pe care o reprezenta, în condițiile Legii nr. 31/1990, modificată. Aceasta, cu atât mai mult cu cât declarantul a semnat procesul-verbal al executorului judecătoresc, în calitate de reprezentant al debitoarei. Dacă administratorul social ar fi fost de bună-credință, în sensul încunoștințării recurentei și a executorului cu privire la intrarea debitoarei în procedură, acesta ar fi putut depune, în mod neîndoielnic, scripte din care să rezulte situația debitoarei.
Prin urmare, susținerile reclamantei potrivit cărora executorul avea cunoștință de existența sentinței judecătorului-sindic nr. 2107 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arad, aceasta fiindu-i opozabilă, rămân simple alegații. În aceste condiții, din moment ce declanșarea procedurii nu a fost comunicată executorului la data organizării licitației, hotărârea de deschidere a procedurii nu îi era opozabilă și, ca atare, executorul nu avea nevoie de o autorizare prealabilă de ridicare a suspendării, în condițiile art. 39 din Legea nr. 85/2006.
În drept a invocat prevederile art. 274, 299, 304 pct. 9, 3041și 312 din Codul d e procedură civilă, art. 36 și 37 din Legea nr. 85/2006, precum și art. 5, 7, 21, 22 și 26 din Legea nr. 26/1990, republicată.
În probațiune a anexat extrase din Buletinul procedurilor de insolvență nr. 2149 din 11 septembrie 2007 și practică judiciară (filele 21-33).
Intimata reclamantă, legal citată prin lichidator, s-a prezentat la dezbateri și a depus întâmpinare (filele 35-37) prin care a solicitat respingerea recursului pârâtei ca fiind nefondat, fără cheltuieli de judecată.
În fapt, la vânzarea bunurilor în litigiu debitoarea & - A se afla în procedura insolvenței, în data de 8 august 2007 prin sentința judecătorului-sindic nr. 2107 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- fiind deschisă față de aceasta procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006, administratorului social fiindu-i ridicat în tot dreptul de administrare al societății. Drept urmare, odată cu deschiderea procedurii fostul administrator al debitoarei nu mai avea capacitatea de a reprezenta societatea și, în consecință, nici de a mai încheia acte juridice în numele acesteia.
În conformitate cu art. 36 din legea menționată, e la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare și extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale. Suspendarea acțiunilor judiciare și extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului are menirea să-i protejeze pe creditori. Efectul suspensiv al începerii procedurii îi protejează pe creditorii din procedură, pornindu-se de la principiul că procedura insolvenței este o procedură colectivă. Ca atare, orice urmăriri individuale sunt suspendate pentru a se asigura egalitatea de tratament juridic tuturor creditorilor. Or, la data efectuării vânzărilor bunurilor debitoarei prin executare silită în dosarul nr. 208/2007 și încheierea facturilor fiscale seria -, nr. - și - din 22 august 2007, căror anulare a fost cerută tribunalului, societatea debitoare se afla deja în procedura insolvenței, deci orice acțiune judiciară sau extrajudiciară pornită împotriva acesteia sau a bunurilor sale era suspendă de drept.
Pe de altă parte, fostul administrator statutar, prezent la licitația organizată în 22 august 2007, i-a adus la cunoștință executorului judecătoresc că împotriva societății în data de 8 august 2007 în dosarul nr- al Tribunalului Arada fost deschisă procedura insolvenței. Cu toate acestea, executorul a ignorat normele legale în vigoare și a procedat la efectuarea licitației, încălcând dispozițiile imperative prevăzute de art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Una dintre cauzele de nulitate absolută este lipsa ori nevalabilitatea autorizației administrative sau judiciare, ipoteză care se regăsește și în speță. Nefiind ridicată suspendarea de către judecătorul-sindic conform art. 39 din lege, niciun creditor garantat nu își poate executa garanția față de societatea debitoare.
Raportat la cerința recurentei de a se realiza publicitatea deschiderii procedurii pentru ca aceasta să producă efecte lichidatorul consideră că și încunoștințarea făcută de fostul administrator social suplinește respectiva cerință. La fel ca și procedura de citare a unei părți într-un litigiu, dacă aceasta este viciată și totuși partea se prezintă procedura este considerată îndeplinită legal, iar cursul judecății nu este întrerupt. Și în cazul de față, prin aducerea la cunoștința executorului judecătoresc și a creditorului urmăritor că procedura insolvenței a fost deschisă față de debitoare, având în vedere că acesta la acel moment era reprezentantul legal al debitoarei, comunicarea deschiderii procedurii este opozabilă și celorlalte părți. Dacă organul de executare sau creditorul aveau dubii în acest sens puteau verifica condica de ședință sau site-ul Ministerului Justiției. Sentința de deschidere a procedurii a fost redactată și trimisă pentru comunicare în data de 21 august 2007, astfel încât era imposibil ca pentru 22 august 2007, data licitației, administratorul judiciar să-și intre în atribuții. Până la preluarea mandatului legal de către practician, administratorul statutar al debitoarei conducea activitatea debitoarei și îi reprezenta interesele în fața terților.
Mai mult decât atât, până la comunicarea sentinței de deschidere a procedurii de
insolvență față de & - A practicianul u avea de unde să
cunoască desemnarea sa în calitate de administrator judiciar provizoriu în dosarul nr- al Tribunalului Arad.
Într-adevăr, administratorul judiciar a notificat executorul judecătoresc despre deschiderea procedurii de insolvență împotriva societății debitoare abia în data de 11 septembrie 2007, respectiv după comunicarea către Activ Grup A a sentinței de deschidere. Însă, pentru opozabilitate este suficientă mențiunea fostului administrator statutar care trebuia și trecută în procesul-verbal de licitație.
Suspendarea prevăzută de art. 36 operează prin efectul legii și nu trebuie dispusă de către instanța învestită, ci doar constatată la sesizarea persoanei interesate, cum este și cazul de față. Odată încunoștințat executorul judecătoresc de către dl., acesta trebuia doar să constate că procedura de executare silită este suspendată de drept.
Atât timp cât recurenta consideră ca fostul administrator nu a fost de bună-credință pentru că nu a prezentat la data licitației un certificat de grefă, o minută ori un alt înscris din care să rezulte starea de insolvență a debitoarei, lichidatorul judiciar consideră că și creditoarea și executorul judecătoresc ar fi avut obligația de a verifica veridicitatea susținerilor acestuia.
În drept a nvocat dispozițiile art. 115-118 din Codul d e procedură civilă, art. 36, 39, 46 și 47 din Legea nr. 85/2006.
Examinând recursul declarat, în baza art. 304 pct. 9, art. 3041și art. 312 din Codul d e procedură civilă, prin prisma motivelor arătate, a apărărilor practicianului, precum și din oficiu cu privire la aspectele de ordine publică, Curtea constată că acesta nu este fondat, hotărârea judecătorului-sindic fiind temeinică și legală, în conformitate cu prevederile incidente în cauză.
Este de necontestat faptul că la data la care executorul judecătoresc a organizat licitația publică pentru valorificarea bunurilor mobile ale debitoarei & - A (22 august 2007) și în urma căreia a declarat adjudecate respectivele bunuri de către creditoarea licitantă și Reparare A, antecesoarea recurentei, prin sentința comercială nr. 2107 din 8 august 2007 pronunțată de judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Arad în dosarul nr- față de societatea debitoare a fost deschisă procedura generală de insolvență prevăzută de Legea nr. 85/2006, în calitate de administrator judiciar provizoriu fiind desemnată Activ Grup De asemenea, sunt reale afirmațiile pârâtei recurente privitoare la faptul că, pe de o parte, la data licitației în registrul comerțului nu a fost înscrisă nicio mențiune despre această împrejurare și că sentința de deschidere a procedurii a fost publicată în Buletinul procedurilor de insolvență nr. 2134 din 10 septembrie 2007, la aceeași dată fiind trimisă de către practician și notificarea către executorul judecătoresc, dosarul execuțional fiind deja închis. Pe de altă parte, și criticile sale privitoare la greșita valorificare de către judecătorul fondului a declarației extrajudiciare dată de fostul administrator social sunt întemeiate.
Cu toate acestea, recursul pârâtei A nu poate fi primit.
Astfel, n conformitate cu prevederile art. 36 din Legea insolvenței, de la data deschiderii procedurii de insolvență se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale.
Acest text de lege reglementează unul dintre efectele sentinței de deschidere a procedurii colective, suspendarea de drept a judecării proceselor având ca obiect creanțe față de averea debitorului sau pretenții față de bunurile din averea acestuia, precum și suspendarea procedurilor de executare silită contra patrimoniului persoanei aflată sub incidența Legii nr. 85/2006. Această normă imperativă, de ordine publică, are drept scop concentrarea tuturor litigiilor având ca obiect averea falitului în competența exclusivă a judecătorulu-sindic desemnat în procedura insolvenței în conformitate cu art. 6 din lege. Suspendarea operează ex lege și trebuie numai constatată, la sesizarea sau la cererea persoanei interesate. Din momentul în care s-a produs efectul prevăzut de lege, dar instanța sau organul de executare silită nu a luat act de suspendare, indiferent din ce cauză, fie chiar și datorită faptului că nu i s-a adus formal la cunoștință despre declanșarea procedurii colective față de debitorul chemat în judecată sau urmărit silit, se generează o stare continuă de conflict cu legea, care oferă posibilitatea reînnoită, cu fiecare zi, de a ataca refuzul suspendării judecății sau actele de executare silită individuale întocmite după data deschiderii procedurii, dispozițiile art. 36 aplicându-se în toate situațiile, fără să fie condiționate de inserarea unei dispoziții exprese în acest sens în hotărârea judecătorului-sindic dată în condițiile art. 32 și 33 din lege, sentința tribunalului fiind executorie din momentul pronunțării, inclusiv în ceea ce privește efectul prevăzut de art. 36.
În aceste condiții, dacă o societate comercială este supusă concomitent procedurii de insolvență prevăzută de Legea nr. 85/2006 și executării silite pornite pe calea dreptului comun, se aplică dispozițiile legii speciale, iar executarea silită individuală se suspendă pentru că toate creanțele care se declară la masa credală se plătesc într-o ordine bine stabilită, după ce au fost efectuate verificări de către practician, iar ulterior de către instanță, dacă este cazul, bunurile debitorului insolvent urmând să fie sigilate și apoi valorificate numai în condițiile actului normativ menționat.
În vederea atingerii scopului avut în vedere de legiuitor administratorul judiciar și/sau lichidatorul au obligația de a formula cereri de suspendare a acțiunilor existente pe rolul instanțelor de drept comun având ca obiect realizarea creanțelor față de averea debitorului supus acestei proceduri, menționând, totodată, numărul dosarului de administrare a procedurii de insolvență în cadrul căruia creditorii pot formula eventuale cereri de înscriere a creanțelor lor, aceleași demersuri trebuind a fi efectuate de practician cu celeritate și în ceea ce privește suspendarea actelor de executare silită aflate în curs la data deschiderii procedurii și care ar permite satisfacerea cu prioritate a unui creditor în detrimentul celorlalți prin nerespectarea ordinii prevăzute la art. 123 din lege.
Suspendarea nu operează doar față de cererile și procedurile de executare silită contra codebitorilor, garanților fidejusori sau persoanelor care au garantat prin cauțiune reală executarea obligațiilor debitorului aflat în procedură, efectul suspendării neproducându-se nici cu privire la actele de executare silită care au fost finalizate anterior deschiderii procedurii, ceea ce nu este cazul în speță.
Ca atare, în mod corect judecătorul-sindic a apreciat că, raportat la cele statuate prin sentința comercială nr. 2107 din 8 august 2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, rămasă irevocabilă, hotărâre prin care față de & - Aaf ost deschisă procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006, cererea lichidatorului judiciar Activ Grup A prin care acesta a solicitat constatarea nulității vânzărilor realizate printr-o executare silită individuală ulterior declanșării procedurii colective se impune a fi admisă, art. 36 conținând dispoziții al căror scop este menținerea averii debitorului aflat în procedura de insolvență în starea existentă la data deschiderii procedurii, suspendarea acțiunilor judiciare sau extrajudiciare urmărind să prezerve caracterul concursual, colectiv și egalitar al procedurii menționate evitând astfel ca asupra averii falitului să se exercite acțiuni individuale de urmărire sau executare silită a creanțelor creditorilor.
Suspendarea vizează atât acțiunile judiciare propriu-zise, cât și executările silite, directe ori indirecte, asupra bunurilor din averea debitorului, care constituie o continuare a procesului civil și o componentă a acțiunii judiciare, precum și acțiunile arbitrale ori cele extrajudiciare. Această suspendare, care are locope legis, determină încetarea oricărei urmăriri individuale împotriva debitorului pentru a nu prejudicia interesele creditorilor și a elimina incertitudinea asupra masei pasive, ca o consecință a caracterului concursual al procedurii de insolvență, creditorii ale căror acțiuni au fost astfel suspendate urmând să-și declare creanțele în cadrul respectivei proceduri.
De la regula suspendării de drept a acțiunilor judiciare și extrajudiciare ca urmare a deschiderii procedurii de insolvență art. 39 reglementează o singură excepție, care privește creanțele garantate care, însă, nu se regăsește situația de față, întrucât judecătorul-sindic nu a dispus asupra unei asemenea suspendări.
Curtea Constituțională, prin decizia nr. 45 din 23 martie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 20 mai 1999, respins, printre altele, și excepția de neconstituționalitate a art. 31 (devenit art. 35 în urma republicării) din Legea nr. 64/1995, reținând că în cazurile prevăzute de acest text, în care se suspendă acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra bunurilor debitorului, anterioare cererii introductive, suspendarea nu afectează drepturile celui care a formulat o asemenea acțiune întrucât, potrivit art. 32 din lege, se suspendă orice termen de prescripție a acțiunilor prevăzute la art. 31. Potrivit art. 32 din Legea nr. 64/1995, termenele de prescripție a acțiunilor prevăzute la art. 31 vor reîncepe să curgă după 30 de zile de la respingerea cererii introductive sau de la închiderea procedurii. În aceste situații, creditorii care au manifestat diligență au posibilitatea recuperării creanțelor chiar în cadrul procedurii falimentului. Considerentele Curții rămân valabile și în actuala reglementare, dat fiind faptul că art. 36 din Legea nr. 85/2006 nu diferă, decât din punctul de vedere al formulării, de fostul text de lege a cărui neconstituționalitate a fost invocată.
Potrivit pct. 3 al art. 3 din Legea nr. 85/2006, procedura colectivă este procedura în care creditorii recunoscuți participă împreună la urmărirea și recuperarea creanțelor lor, în modalitățile prevăzute de prezenta lege. Mai mult decât atât, din cuprinsul articolului precedent (art. 2) reiese că scopul acestui act normativ constă în instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, de la data începerii procedurii nemaifiind posibile urmăriri individuale, deoarece ele ar prejudicia interesele masei credale.
Având în vedere că scopul procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006 este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, de la data deschiderii ei suspendându-se de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, toți creditorii debitorului insolvent având dreptul (posibilitatea) să-și declare creanțele și să participe la procedură în scopul realizării acestora, caracterul concursual și egalitar al procedurii de insolvență obligă pe creditori la respectarea unei "discipline colective".
Deși hotărârea atacată nu poate fi atacată cu apel, ceea ce face ca în speță să fie incidente și prevederile art. 3041din Codul d e procedură civilă, în conformitate cu care recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304, instanța de recurs având posibilitatea să examineze cauza sub toate aspectele, aceasta nu înseamnă că un recursomisio mediodevine în mod automat admisibil. Aceasta, pentru că instanța de control judiciar, soluționând calea de atac a recursului, nu trebuie să procedeze la o judecată din nou a procesului, ci numai să verifice dacă hotărârea primei instanțe a fost sau nu pronunțată cu respectarea legii, acest examen urmând să fie făcut numai în raport cu motivele invocate de recurent sau cele care ar putea fi ridicate din oficiu. Însă, din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. 2 din același cod, instanța poate ridica numai motive de ordine publică, asemenea motive nefiind identificate în speță.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta A împotriva sentinței comerciale nr. 544/23.04.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanta intimată & - A, reprezentată prin lichidatorul judiciar Activ Grup A, și Biroul Executorului Judecătoresc din
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. - 20.10.2008
Tehnored. - 23.10.2008
2 ex.
Prima instanță: Tribunalul Arad
Judecător-sindic:
Președinte:Maria Ofelia GavrilescuJudecători:Maria Ofelia Gavrilescu, Mircea Boar, Csaba
