Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 808/2009. Curtea de Apel Pitesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR- DECIZIE NR. 808/R-COM

Ședința publică din 10 August 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Constantina Duțescu judecător

: - -, JUDECĂTOR 2: Gina Achim

: - -, JUDECĂTOR 3: Andreea Tabacu

: - -, grefier

S-au luat în examinare, pentru soluționare, cererea de repunere în termen, precum și recursul declarat de pârâții și, domiciliați în comuna, sat. nr. 582, județul A, împotriva sentinței nr. 277/F din 07 martie 2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-( nr. în format vechi 253/F/2006), în contradictoriu cu intimata-creditoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Pitești,-, județul și intimata-debitoare SC SRL-PRIN LICHIDATOR, cu domiciliul în Pitești, str. - -, -.8,.A,.15, județul

La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru recurenții-pârâți, în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosar, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura, legal îndeplinită.

Recursul este timbrat cu 39 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței nr. - din 03.06.2009 (fila 15 din dosar) și cu 0,15 lei timbru judiciar.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Apărătorul recurenților-pârâți depune la dosar concluzii scrise, arătând că sentința recurată este din 07.03. 2007 și nu din 07.07.2007, cum greșit a fost trecut în recurs. Precizează faptul că nu mai are alte cereri de formulat.

Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra sa.

Apărătorul recurenților-pârâți, având cuvântul pe cererea de repunere în termen, solicită admiterea ei, arătând că procesul s-a judecat fără ca pârâții să fie chemați în fața instanței, întrucât reclamanta cât și administratorul judiciar au dat o adresă greșită, respectiv cea din strada din Pitești, str.F, ci nu la cea reală, respectiv comuna, sat., adresă existentă din martie 2004. Mai precizează faptul că a luat cunoștință de hotărârea atacată atunci când formulat contestație în anulare.

Pe recurs, având cuvântul, solicită admiterea lui așa cum fost motivat, în principal casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar admiterea recursului și pe fond respingerea acțiunii.

CURTEA

Asupra cererii de repunere în termen și a recursului de față, constată:

La data de 20.03.2006, creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice Aai nvestit Tribunalul Comercial Argeș cu cererea privind angajarea răspunderii personale a pârâților și, în calitate de administratori ai debitoarei falite " " Pitești, având ca lichidator pe.

În motivarea acțiunii, creditoarea susține că debitoarea îi datorează suma de 333.765.163 lei (vechi) și că pârâții se fac vinovați de ajungerea acesteia în stare de insolvență, întrucât au folosit bunurile persoanei juridice în interes propriu, au făcut acte de comerț în interes personal și au dispus continuarea activității, care ducea societatea în mod vădit la încetare de plăți.

Prin Sentința nr.277/F/07.03.2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, a fost admisă cererea creditoarei și s-a dispus obligarea pârâților la plata sumei de 80.593,36 lei, către debitoare.

Pentru a hotărî în acest mod, în considerente, a reținut că s-a dispus începerea procedurii falimentului împotriva debitoarei și că lichidatorul judiciar numit, a notificat deschiderea procedurii, întocmind tabelul preliminar și definitiv al creanțelor.

Din raportul privind cauzele și împrejurările ce au dus societatea în încetare de plăți, rezultă că, în contabilitatea societății, figurează achiziționarea unor obiecte de inventar, care nu au putut fi identificate și nici nu s-au prezentat documente justificative de achiziționare, din care să rezulte că administratorii, au folosit în interes personal bunurile și fondurile societății.

A mai reținut de asemenea, că pârâții au înstrăinat bunurile societății la prețuri modice, societatea funcționând în pierdere în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii.

S-a concluzionat că poziția lichidatorului conform căreia, debitoarea nu deține bunuri a căror valorificare să ducă la acoperirea masei credale și că, pârâții se fac vinovați de săvârșirea faptelor prevăzute de art.85/2006, impunându-se admiterea acțiunii, cu obligarea acestora de a plăti suma de 80.593,56 lei.

Împotriva acestei soluții, pârâții au formulat la data de 02.06.2009, cerere de repunere în termen pentru recurs, urmată de admiterea acestuia și modificarea sentinței pronunțată de instanța de fond, în sensul respingerii cererii formulată de creditoare, invocând ca temei de drept, dispozițiile art.103 Cod procedură civilă.

În motivarea cererii de repunere în termen, recurenții au susținut, că soluția pronunțată de instanța de fond, s-a făcut fără a fi citați, datorită relei-credințe a creditoarei, care a depus în mod greșit noua adresă. Au mai susținut de asemenea, reaua-credință a intimatei și cu privire la citarea lor prin publicitate, drept pentru care, au apreciat, că li se cuvine suma de 80.593,56 lei, cu titlu de despăgubiri, suma fiind identică celei pretinsă prin acțiune.

O altă critică, se referă la faptul că, instanța de fond, nu a dispus citarea "la interogatoriu", prin publicitate și că intimata a utilizat această procedură, fără ca instanța, să o încuviințeze.

În ceea ce privește comunicarea sentinței, recurenții au susținut că aceasta, s-a făcut numai la ușa instanței, și nu, într-un ziar de largă circulație regională.

Au mai susținut recurenții, că au formulat contestație în anulare, aceasta fiind respinsă și de asemenea, că încetarea împiedicării, s-a produs la data de 29.05.2009.

În privința fondului recursului, criticile invocate de recurenți, se referă la reținerea greșită de către instanța de fond, a înstrăinării bunurilor imobile la prețuri modice, aspect ce nu poate face obiectul antrenării răspunderii personale a administratorului, că nu s-a dispus citarea pârâților cu mențiunea chemării la interogatoriu, aplicându-se dispozițiile art.225 Cod procedură civilă, că nu s-a probat că aceștia au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în interesul propriu sau al altei persoane și că au fost obligați la valoarea creanței creditoarei și nu la contravaloarea bunurilor, la data constatării lipsei lor.

Din analiza acestor susțineri, cât și a întregului probatoriu administrat, instanța apreciază ca fiind nefondată cererea privind repunerea pe rol a recursului și că este tardiv recursul, drept consecință a respingerii acestei cereri, pentru considerentele ce vor urma.

Astfel, potrivit art.103 (1) și (2) Cod procedură civilă, neexercitarea căii de atac în termenul legal, atrage decăderea, afară de cazul în care partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa. "Actul de procedură, se va îndeplini în termenul de 15 zile de la încetarea împiedicării", arătându-se și motivele împiedicării.

Prin urmare, petenții trebuie să dovedească îndeplinirea acestor condiții, concomitent cu reaua-credință a creditoarei și culpa instanței.

Pentru început, se va porni de la explicația privind obligarea administratorilor de a realiza publicitatea prin registrul comerțului, potrivit Legii nr.26/1990 a mențiunilor privind actele și faptele de comerț, deoarece activitatea comercială, se desfășoară în interesul societății.

Registrul comerțului, reprezintă o sursă de informații pentru terțele persoane, care ar dori să stabilească raporturi de afaceri, cu un anumit comerciant.

Potrivit art.13-18 din această lege, cererea de înmatriculare, trebuie să cuprindă printre altele și domiciliile părților.

Faptul că petenții nu și-au înregistrat la registrul comerțului noile domicilii, nu poate fi imputat nici creditoarei și nici instanței, cu atât mai mult, cu cât, aceasta din urmă a solicitat relații de la Serviciul Public Comunitar Local de Evidență al Persoanelor Întrucât această instituție, nu a furnizat informații legate de noile domicilii ale petenților, se poate concluziona, că aceștia nu și-au îndeplinit nici această obligație legală și cetățenească de persoane fizice, privind înregistrarea domiciliilor.

În condițiile acestea, creditoarea a depus o nouă adresă a petenților și cum din nou, procedura de citare, a cuprins viciul (mențiunea), "destinatar mutat de la adresă", în mod corect, s-a dispus ca citarea, să se realizeze la ușa instanței și prin publicitate (nr.38), fiind îndeplinite dispozițiile art.95 alin.1 și 2 Cod procedură civilă.

Petenții invocă reaua-credință a creditoarei, însă nu detaliază în ce constă, iar din probe, a rezultat, așa cum s-a arătat, că "a făcut tot ce i-a stat în putință" și nu a izbutit să afle domiciliul pârâților. Petenții ar fi trebuit să precizeze, modalitatea prin care intimata, putea să afle domiciliul lor.

Faptul că anunțul publicitar cuprinde mențiunea de a se prezenta la interogatoriu, fără ca instanța să încuviințeze, nu este de natură să prejudicieze părțile, ci dimpotrivă să le responsabilizeze; nu s-a dovedit crearea vreunei vătămări din acest motiv, în mod strict, deoarece, soluția nu s-a pronunțat numai în baza presupunerii că petenții au recunoscut toate pretențiile inserate prin interogatoriul depus. Modalitatea de afișare a soluției în condițiile date, este de asemenea legală.

Toate aceste argumente, în evidență, faptul că petenții, nu s-au aflat într-o împrejurare mai presus de voința lor pentru a declara calea de atac, ci că, din neglijență sau în mod voit, nu au informat organele competente pentru a face posibilă aflarea adresei lor.

De asemenea, depunerea contestației în anulare la data de 24.11.2008, formulată împotriva aceleeași sentințe, face dovada luării la cunoștință despre soluție la această dată și nu, la data de 29.05.2009, pretinsă prin acțiune. În aceste condiții, cererea prezentă, nu respectă termenul de 15 zile, care curge de la încetarea împiedicării, impus de legiuitor prin art.103 alin.2 Cod procedură civilă.

Prin urmare, nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art.103 Cod procedură civilă, iar recursul este tardiv declarat, în raport de dispozițiile prevăzute de art.301 Cod procedură civilă.

Neglijența părților, este evidentă și prin formularea tardivă a recursului împotriva sentinței de respingere a contestației în anulare.

Față de cele menționate, în temeiul art.103 și 301 Cod procedură civilă, se va respinge cererea de repunere în termen ca nefondată și ca tardiv, recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge cererea de repunere în termen formulată de pârâții și, domiciliați în comuna, sat. nr.582, județul

Respinge ca tardiv recursul formulat de pârâții și, împotriva sentinței nr.277/F din 07 martie 2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, intimate fiind creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Pitești,-, județul și debitoarea " " -PRIN LICHIDATOR, cu domiciliul în Pitești, str. - -, -.8,.A,.15, județul

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 10 august 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal.

,

Grefier,

Red.

Tehnored.

Ex.5/12.08.2009.

Jud.fond:.

Președinte:Constantina Duțescu
Judecători:Constantina Duțescu, Gina Achim, Andreea Tabacu

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 808/2009. Curtea de Apel Pitesti