Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 825/2008. Curtea de Apel Bucuresti

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ

DOSAR NR-

DECIZIA COMERCIALA NR:825

Sedința publică din 10 septembrie 2008

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Maria Speranța Cornea

JUDECĂTOR 2: Decebal Taragan

JUDECĂTOR 3: Minodora

GREFIER -

****************

Pe rol judecarea cererii de recurs, formulată de recurentul împotriva sentinței comerciale nr.13 F/18.01.2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE F, BRD SA Sucursala I -Agenția F, SC RB COM SRL și intimata debitoare SC SRL prin lichidator judiciar CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind celelalte părți.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:

Recurentul prin apărător, depune la dosar copie a deciziei comerciale nr.1497/05.10.2007 pronunțată de Secția a V-a comercială, după care, învederează că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată dezbaterile închise, în baza art.150 pr.civ. și acordă cuvântul recurentului prin apărător.

Recurentul prin apărător, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtului.

Curtea reține cauza în pronunțare.

CURTEA

Deliberând asupra recursului de față.

Prin sentința comercială nr. 13F din 18.01.2008 Tribunalul Ialomițaa admis cererea formulată de creditoarele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE F, - G SA AGENȚIA F și SC RB COM SRL, în calitatea acestora de membrii ai comitetului creditorilor debitoarei SC SRL, în contradictoriu cu pârâtul și debitoarea SC SRL prin lichidator judiciar -Cabinet Individual Insolvență și a obligat pârâtul să suporte, în temeiul articolului 138 litera f din Legea nr.85/2006, pasivul debitoarei SC în sumă de 560.537 lei.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul - sindic a reținut că din raportul lichidatorului judiciar întocmit la data de 12.04.2007 reiese că din anul 2001 societatea debitoare SC SRL a acumulat datorii, în primul rând la bugetul de stat, aspect care se desprinde și din balanțele contabile ale societății, raportul de gestiune și exercițiul financiar al anului 2004,bilanțuri contabile.

În anul 2004 societatea figura cu credite de rambursare pe termen scurt în sumă de 19.592 lei și totuși a contractat împrumuturi bancare pe termen în sumă totală de 38.345 lei.

De asemenea, la 30.06.2005 societatea avea de recuperat credite în valoare de 120.449 lei și de rambursat credite în sumă de 22.908 lei.

Față de cele reținute, judecătorul - sindic a apreciat că pârâtul a folosit mijloace ruinătoare - împrumuturi - pentru a obține fonduri, în scopul vădit de întârzierea încetării de plăți, faptă care se încadrează în articolul 138 litera f din Legea nr.85/2006, astfel încât a admis cererea comitetului creditor și a obligat pârâta să suporte pasivul societății debitoare în cuantum de 560.537 lei, reprezentând creanțele definitive ale debitoarei.

Instanța de fond a apreciat că nu sunt incidente în cauză dispozițiile articolului 138 litera c din legea nr.85/2006 deoarece nu s-a demonstrat că pârâtul a dispus în interes personal continuarea activității societății când aceasta era în iminentă încetare de plăți.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul recursul fiind înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială sub nr- din 11.03.2008.

În motivarea recursului pârâtul a criticat hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie susținând că, cererea formulată de către comitetul creditor era inadmisibilă față de dispozițiile articolului 138 alineat 3 din Legea nr.85/2006 care stabilește caracterul de excepție al acestuia. Cum, în speță, lichidatorul judiciar a înțeles să nu promoveze o atare acțiune în răspundere considerând că nu ar fi întemeiată, cererea reclamantei nu putea fi autorizată, nefiind în prezența unei "omisiuni" a lichidatorului, în înțelesul legii.

Și pe fond, hotărârea este nelegală, fapta sa, constând în încercarea de a realiza o investiție, apelând în acest scop și la credite bancare, cu dobânzi în condițiile pieții, investiție pe care a avut o oportunitate și prin accesarea unui program Phare, neconducând în mod automat la starea de încetare de plăți a societății.

A mai arătat recurentul pârât că nu a urmărit nici folosirea de mijloace ruinătoare pentru a obține fonduri și nici nu a avut ca scop să întârzie apariția stării de încetare de plăți, în speță nefiind probat că recurentul ar fi procurat fonduri societății tocmai în acest scop.

Consideră recurentul pârât că hotărârea atacată este rezultatul unei greșite aplicări a legii, precum și a unei interpretări superficiale a probelor administrate care nu erau considerate pentru a se putea reține în sarcina sa fapta ilicită prevăzută de articolul 138 litera f din legea nr.85/2006.

În drept au fost indicate dispozițiile articolului 304 Cod procedură civilă, instanța apreciază că dezvoltarea în fapt a motivelor de recurs se încadrează în dispozițiile articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă.

În probatoriu recurentul a depus în copie rapoartele întocmite de către lichidatorul judiciar și practică judiciară.

Intimatele nu au formulat întâmpinare și nici nu s-au prezentat în instanță deși au fost legal citate.

Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs constată recursul fondat pentru următoarele considerente:

În principiu, au calitate procesuală activă pentru promovarea acțiunii în răspundere patrimonială administratorul sau lichidatorul și, în subsidiar, comitetul creditorilor, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitoarei persoană juridică, ori dacă aceasta a omis să formuleze acțiunea prevăzută de alineat 1 al articolului 138 și răspunderea persoanelor la care se referă alineat 1 amenință să se prescrie.

În speță însă, lichidatorul judiciar, în raportul întocmit la 10.04.2007 (filele 17-18) a menționat expres că "- nu au descoperit fapte, care să atragă răspunderea acestuia ( ), în condițiile articolului 138 din legea nr.85/2006, -. Consider că nu există permisele angajării răspunderii administratorului social al debitoarei, sau a altor persoane, pentru faptE care să fi determinat starea de insolvență".

Așa fiind, Comitetul creditorilor, față de dispozițiile articolului 138 alineat 3 din Legea nr.85/2006, nu avea născut dreptul de a formula cerere de autorizare pentru formularea unei cereri de atragere a răspunderii patrimoniale prevăzute de alineat 1 articolului 138.

Și cel de-al doilea motiv de recurs, vIzând soluționarea pe fond a cererii formulate de către Comitetul creditorilor prin F este fondat, în cauză intimatele creditoare nefăcând vreo dovadă în sensul dispozițiilor articolului 138 litera f, respectiv nu au dovedit că recurentul pârât a folosit mijloace ruinătoare pentru a procura societății debitoare fonduri în scopul întârzierii încetării de plăți.

Creditele contractate de societatea debitoare și din care nu are parte a fost rambursat, rămânând doar o datorie de 33.908 lei, în condițiile în care societatea debitoare avea de recuperat, după cum a reținut și instanța de fond, debite în valoare de 120.449 lei, nu au fost de natură nici a împovăra societatea debitoare, deci nu au fost mijloace ruinătoare, și nici contractate în scopul întârzierii încetării de plăți, ci în scopul funcționării normale a societății, în vederea îndeplinirii obiectului de activitate al acesteia.

Această situație este atestată și de către rapoartele lichidatorului judiciar care a identificat drept cauze ce au determinat starea de insolvență a societății debitoare: nerealizarea veniturilor în cuantumul necesar acoperirii cheltuielilor, nerealizare care, la rândul ei, a fost determinată de nivelul scăzut al produselor, devalorizarea monedei, încasarea cu întârziere a contravalorii mărfurilor vândute. Alături de acești factori, lichidatorul judiciar a menționat drept factor ce a cauzat starea de insolvență a societății debitoare, creșterea obligației bugetare prin adăugarea majorărilor și penalităților de întârziere care a condus la imposibilitatea acoperii acestora cu disponibilitățile bănești ale societății.

Instanța de fond nu a motivat, de altfel, în ce mod și care este legătura de cauzalitate dintre creditele contractate de către societatea debitoare care erau mult sub nivelul creanțelor acesteia pe care le avea de recuperat și ruinarea societății, după cum nu a dovedit nici faptul că aceste credite au fost folosit în scopul vădit de întârziere a încetării de plăți.

Se poate constata că, în fapt, instanța de fond nu a motivat și nu a prezentat nici un raționament pentru care cele constatate din înscrisuri: datorii la bugetul de stat, contractarea de credite pe termen scurt și (de rambursat - 33.908 lei), creanțe de recuperat în valoare de 120.449 lei, ar dovedi "cu claritate" că recurentul pârât a folosit mijloace ruinătoare - împrumuturi, pentru a obține fonduri, în scopul vădit al întârzierii încetării de plăți, hotărârea fiind nemotivată sub acest aspect. Ori, răspunderea civilă în temeiul articolului 138 din Legea nr.85/2006 presupune îndeplinirea următoarele condiții: săvârșirea unei fapte ilicite (în speță era prevăzută de litera faa rticolului 138), existența prejudiciului, existența legăturii de cauzalitate între faptă ilicită și prejudiciu, vinovăția (culpa) persoanei care răspundere.

În speță, însă, după cum am arătat, instanța de fond s-a mărginit la a reține unele susțineri ale reclamantei, fără a proba în vreun fel în ce a constat fapta ilicită, în ce a constat vinovăția (culpa) recurentului pârât, sau ce legătură de cauzalitate există între faptele reținute de către instanță și starea de încetare de plăți a societății, astfel încât hotărârea pronunțată este nelegală și netemeinică.

Pentru aceste considerente, Curtea, față de dispozițiile articolului 8 alineat 1 din Legea nr.85/2006, articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă, articolului 312 alineatele 1,2 Cod procedură civilă, admite recursul.

Modifică în tot sentința comercială atacată în sensul că respinge cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtului formulată de către Comitetul creditorilor debitoarei SC SRL ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de recurentul împotriva sentinței comerciale nr.13 F/18.01.2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE F, BRD SA - Sucursala I -Agenția, SC RB COM SRL și intimata debitoare SC SRL prin lichidator judiciar CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ.

Modifică în tot sentința comercială atacată în sensul că respinge cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtului, formulată de către Comitetul Creditorilor ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi 10.09.2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - -

-

GREFIER

Red.Jud.

Tehnored.

2 ex.

8.10.2008

Tribunalul Ialomița

Judecător sindic:

Președinte:Maria Speranța Cornea
Judecători:Maria Speranța Cornea, Decebal Taragan, Minodora

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 825/2008. Curtea de Apel Bucuresti