Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 826/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 826
Ședința publică din 11 iunie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 2: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 3: Magdalena
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, împotriva sentinței comerciale nr. 580/30.03.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - B & J SRL, intimații Agenția Națională de Administrare Fiscală B, Inspectoratul Teritoroal de Muncă A și pârâtul, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către creditoarea recurentă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 580/30.03.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- s-a respins cererea formulată de comitetul creditorilor debitorului - SRL, reprezentat de AVAS B, în contradictoriu cu pârâtul, având ca obiect angajarea răspunderii pârâtului în baza art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Pentru a hotărî astfel judecătorul sindic a reținut următoarele:
Prin sentința nr. 661/26.05.2008 din dosar -, a fost autorizat comitetul creditorilor debitorului - SRL să formuleze prezenta acțiune, comitetul delegând în acest scop pe creditorul Autoritatea de Valorificare a Activelor Statului
Totalul creanțelor asupra averii debitorului - SRL este de 28.394,47 lei.
În cuprinsul raportului privind cauzele și împrejurările care au dus la încetarea de plăți, lichidatorul Expert a arătat că, în opinia sa, intrarea societății - SRL în incapacitate de plată se datorează în cea mai marea parte managementului defectuos, lipsei de organizare la nivelul conducerii societății și neînțelegerilor dintre asociați. Lichidatorul a arătat că nu au fost depuse actele prevăzute de art. 28 al. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, motiv pentru care a formulat plângere penală împotriva administratorilor debitorului, dar a apreciat că până la momentul depunerii raportului nu se poate dovedi incidența în cauză a vreuneia din faptele prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Conform art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței răspunderea administratorului este o răspundere delictuală pentru angajarea acesteia trebuind să fie îndeplinite condițiile generale specifice acestei răspunderi, respectiv existența faptei, vinovăției, prejudiciului și raportului de cauzalitate. În plus articolul prevede și condiții speciale raportate la influența acestor fapte asupra stării de insolvență a debitorului.
Reclamantul, deși în cauză au fost acordate mai multe termene, nu a adus dovezi din care să rezulte îndeplinirea acestor condiții, limitându-se la afirmațiile de ordin general din cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și, pe cale de consecință, admiterea cererii privind atragerea răspunderii personale patrimoniale a pârâtului.
În motivare, se arată că, în fapt, lichidatorul judiciar Expert a formulat o cerere de chemare în judecată, în contradictoriu cu pârâtul, prin care a solicitat atragerea răspunderii personale patrimoniale în solidar a membrilor organelor de conducere ale - SRL.
Tribunalul Arad, prin hotărârea pronunțată, a reținut faptul că lichidatorul judiciar nu a făcut nici o dovadă din care să rezulte faptul că pârâții ar fi săvârșit vreo faptă de natură să atragă răspunderea patrimonială.
Consideră că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea prevederilor legale referitoare la răspunderea patrimonială a persoanelor care au făcut parte din fosta conducere a debitoarei, pentru următoarele considerente:
Creanța cu care AVAS a fost înscrisă în tabelul creditorilor reprezintă creanța pe care recurenta a preluat-o de la Casa de Asigurări de Sănătate
Această sumă reprezintă contribuția personală a angajaților societății, în calitate de asigurați, pe care, potrivit prevederilor art. 55 din OUG nr. 150/2002 modificată, pârâta avea obligația să o rețină din salariile acestora și să o vireze lunar către Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate.
Face precizarea că această sumă de bani nu aparținea societății, fiind contribuția personală a asiguraților la Fondul național unic de asigurări sociale și că, potrivit prevederilor art. 94 din OUG nr. 150/2002 modificată, utilizarea în alte scopuri sau nevirarea la fond a contribuției reținute de la asigurați constituie infracțiunea de deturnare de fonduri și se pedepsește conform prevederilor art. 3021din Codul penal (în prezent art. 454.pen.) și art. 280 din Codul Muncii.
Pe de altă parte, pentru nevirarea la timp a acestor contribuții la bugetul asigurărilor sociale de sănătate, în conformitate cu prevederile art. 55 alin. 1 din OUG nr. 150/2002 modificată, s-au calculat dobânzi și penalități de întârziere și penalități pentru stopaj la sursă de asemenea neachitate de către societate și care au contribuit la intrarea societății în incapacitate de plată.
În aceste condiții, sursa de finanțare a societății au constituit-o arieratele bugetare, aceasta fiind cauza care a condus la încetarea de plăți.
Prin neplata la termen a contribuției la Casa de Asigurări de Sănătate și folosirea sumelor de bani reținute din salariul angajaților pentru susținerea activității curente a societății, apreciază că fostul administrator se face vinovat de utilizarea de mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți, faptă prevăzută de art. 138 lit. f) din Legea nr. 85/2006.
Legea nr. 85/2006, la art. 138 lit. f, stabilește o prezumție legală în ceea ce privește legătura de cauzalitate între fapta cauzatoare de prejudicii - respectiv utilizarea de mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri și prejudiciu - respectiv intrarea în încetare de plăți în dauna creditorilor societăți.
Recurenta consideră că fostul administrator se face vinovat de intrarea debitoarei în incapacitate de plată, faptele săvârșite de acesta aflându-se sub incidența prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, în sensul că a folosit mijloace ruinătoare pentru a procura societății fonduri (art. 138 lit. f), neîndeplindu-și nici obligația stabilită de dispozițiile art. 27 alin. 1 conform căruia "debitorul aflat în stare de insolvență este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi, în termen de maximum 30 de zile de la apariția stării de insolvență".
Fapta culpabilă a administratorului, în interpretarea strictă a normelor legale referitoare la răspunderea patrimonială este evidentă în acest caz, fiind îndeplinite toate condițiile răspunderii civile delictuale: fapta, prejudiciu și legătura de cauzalitate.
Din perspectiva reglementării prevăzute de Legea nr. 85/2006, răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse în încetare de plăți, așa cum este prevăzută de art. 138 din lege, este o răspundere specială care pune la îndemâna creditorilor și a instanței mijloacele juridice cele mai adecvate pentru a se asigura acoperirea în tot sau în parte a pasivului debitorului.
Având în vedere că, potrivit art. 72 din Legea nr. 31/1990, "obligațiile și răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat", instanța trebuie să aibă în vedere și dispozițiile art. 1540 din Codul civil, potrivit cărora "mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar încă și de culpa comisă în executarea mandatului."
De asemenea, potrivit alin. 2 al aceluiași articol, în cazul în care mandatul are caracter oneros, răspunderea mandatarului (administratorului) se apreciază cu mai multa rigurozitate.
Este adevărat că, în speță, încă nu există posibilitatea de a se analiza activul patrimonial, modul cum a fost gestionat acesta, dacă debitorul a respectat dispozițiile legale privind inventarierea bunurilor, dacă a efectuat transferuri patrimoniale și în ce condiții, precum și felul în care administratorul a folosit veniturile obținute, însă în acest moment, având în vedere că fostul administrator se dorește a nu fi găsit, se poate presupune că în cazul debitoarei actele contabile pot să nu fi fost încheiate în conformitate cu dispozițiile legale, iar acest aspect este întărit cu atât mai mult cu cât se analizează mai în profunzime considerentele legate de creanța AVAS.
De aceea, consideră că, potrivit teoriei și practicii juridice, în dreptul civil și în cel comercial, operează două reguli principale: prima, că răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă și a doua, că indiferent de gravitatea vinovăției, obligația de reparare a prejudiciului cauzat este integrală,în sensul că cuantumul despăgubirii depinde de întinderea prejudiciului și nu de gravitatea vinovăției.
În cazul de față, indiferent de faptul că administratorul falitului a încălcat din culpă (neglijență) sau cu intenție normele de drept care îi impuneau ținerea corectă a contabilității și gestionarea cu atenție a patrimoniului și activității, acesta se face vinovat de încălcarea legii (contabilității în cazul de față) situație care a determinat prejudicierea creditorilor.
Obligația administratorilor de a ține evidența contabilă conform legii și de aop rezenta lichidatorului și experților contabili desemnați de instanță, reiese cu claritate din dispozițiile art. 73 alin. 1 lit. c și alin. 2, ale art. 134 alin. 1 și 2 și ale art. 181 din Legea nr. 31/1990 republicată - Legea societăților comerciale, ale art. 11 alin. 4 din Legea nr. 82/1991 - Legea contabilității.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 4 din Legea nr. 82/1991,"Răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității, potrivit prevederilor prezentei legi, revine administratorilor. care au obligația gestionării patrimoniului".
Având în vedere contextul prezentat anterior, opinia recurentei este că lichidatorul judiciar nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art. 138 și urm. din Legea 85/2006.
În concluzie, solicită instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și, pe cale de consecință, admiterea cererii privind atragerea răspunderii personale patrimoniale în solidar a membrilor organelor de conducere ale debitoarei.
În drept își întemeiază prezentul pe dispozițiile art. 304, pct. 9, coroborat cu dispozițiile art. 3041din Codul d e procedură civilă, precum și pe dispozițiile art. 137 din Legea nr. 85/2006.
Examinând recursul declarat, prin prisma criticilor formulate, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă, cât și din oficiu, în baza art. 306, alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, urmând să-l respingă ca atare, având în vedere următoarele considerente:
În conformitate cu alin. 3 al art. 138, comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea în răspundere împotriva persoanelor la care se referă alin. 1 și aceasta amenință să se prescrie.
În speță, la prima instanță, comitetul creditorilor, format din AVAS, A și Primăria Municipiului A, a fost autorizat să introducă acțiunea în antrenarea răspunderii fostului administrator social al debitoarei.
Această acțiune a fost introdusă apoi de către comitetul creditorilor, ea fiind respinsă de judecătorul sindic, însă recursul este formulat numai de un singur creditor, în nume propriu (AVAS), care, în această ipostază nu are calitate procesuală pentru a promova recursul.
Din rațiuni de simetrie juridică, plecând de la legitimitatea comitetului creditorilor de a formula acțiunea de atragere a răspunderii fostului administrator social, nu se poate accepta ca, din moment ce acțiunea fost promovată de comitetul creditorilor, recursul să poată fi formulat numai de unul din membrii comitetului creditorilor, acționând individual.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, împotriva sentinței comerciale nr. 580/30.03.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 11 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTORDr. - - - - - Dr. -
GREFIER,
Red..06.07.2009/
Dact. /06.07.2009
2 ex.
Prima instanță - Tribunalul Arad
Judecător sindic -
Președinte:Marian BratișJudecători:Marian Bratiș, Cătălin Nicolae Șerban, Magdalena
