Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 829/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.829R
Ședința publică din data de 26.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mioara Badea
JUDECĂTOR 2: Liliana Crîngașu
JUDECĂTOR 3: Rodica Zaharia
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta - lichidator judiciar al, împotriva sentinței comerciale nr.4572/30.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-creditoare ADMINISTRAȚIA FINANTELOR PUBLICE SECTOR 4 și intimații-pârâți A și.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, având în vedere că recurenta a solicitat prin cererea de recurs judecarea cauzei în lipsă conform art.242 alin.2 pr.civ. constatând cauza în stare de judecată o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului comercial d e față, reține următoarele:
Prin sentința comercială nr.4572/30.10.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VI - Comercială, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de lichidatorul judiciar având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a pârâților A și întemeiată pe dispozițiile art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, în temeiul art.131 din aceeași lege a dispus închiderea procedurii în contradictoriu cu creditorul Administrația Finanțelor Publice, precum și radierea debitoarei din registrul comerțului, în temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenței lichidatorul judiciar a fost descărcat de orice responsabilități, a dispus, conform art.135 din lege, notificarea sentinței de închidere a procedurii către Direcția Generală a Finanțelor Publice și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București, pentru efectuarea mențiunii și a dispus plata către lichidatorul judiciar a sumei de 2000 lei, reprezentând remunerație/cheltuieli de procedură, din fondul prevăzut la art.4 alin.4 din lege.
Pentru a pronunța această sentință judecătorul sindic a reținut că lichidatorul judiciar a formulat cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâților A și motivat de faptul că în calitate de foști administratori ai debitoarei, au făcut să dispară unele documente contabile și nu au ținut o contabilitate în conformitate cu legea.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs lichidatorul judiciar, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a celor doi pârâți și obligarea acestora la suportarea pasivului neacoperit al debitoarei SC Store SRL în valoare de 265.490 RON.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că administratorii societății debitoare se fac vinovați de aducerea societății în stare de insolvență, că în raportul depus la dosar la 05.04.2007 a adus la cunoștința instanței că în urma activității pe care a desfășurat-o a reieșit că societatea nu este înregistrată cu bunuri impozabile și că diligențele depuse pentru contactarea conducerii societății au eșuat, administrația debitoarei rămânând în pasivitate față de notificările sale.
Recurenta a mai arătat că toate demersurile efectuate pentru identificarea administrației societății și a documentelor emanate de debitoare pentru a stabili cauzele și împrejurările care au determinat intrarea societății în încetare de plăți, au rămas fără rezultat.
S-a mai invocat faptul că, în mod greșit, instanța de fond a considerat că raportul lichidatorului prin el însuși nu are valoare probatorie suficientă pentru a antrena răspunderea patrimonială, astfel că hotărârea este nelegală, deoarece judecătorul fondului a ignorat reaua credință dovedită de administrația debitoarei care, încălcându-și mandatul, a adus în stare de faliment societatea prin neachitarea debitelor acesteia. Reaua credință este dovedită cu probele administrate de Administrația Finanțelor Publice sector 4 care, prin cererea de deschidere a procedurii a solicitat înscrierea în tabelul creanțelor cu suma de 265.490 RON, creanță bugetară rezultată din propriile declarații depuse de debitoare la autoritățile fiscale.
Intimații, deși legal citați, nu s-au prezentat în fața instanței și nu au formulat apărări.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, Curtea apreciază că recursul declarat este nefondat și că în raport de probele administrate în cauză, prima instanță a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței.
Răspunderea reglementată de prevederile art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006 este una delictuală, pentru antrenarea acesteia fiind necesară dovedirea faptei ilicite, a prejudiciului și a legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu.
În ceea ce privește fapta ilicită, într-adevăr nedepunerea actelor contabile prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței prezumă neținerea contabilității societății debitoare în conformitate cu legea, respectiv cu dispozițiile Legii contabilității nr.82/1991 și încălcarea de către administratorul statutar al debitoarei a obligației prevăzute de art.73 din Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Nu s-a probat, însă, legătura de cauzalitate dintre faptul că neținerea contabilității în conformitate cu legea de către administratorii societății a cauzat starea de insolvență a debitoarei.
Faptul că în raportul depus la data de 05.04.2007 recurenta a adus la cunoștința instanței de fond că în urma activității pe care a desfășurat-o a reieșit că societatea nu este înregistrată cu bunuri impozabile și că diligențele depuse pentru contactarea conducerii societății au eșuat, nu constituie o probă în sensul art.167 Cod procedură civilă din care să rezulte această legătură de cauzalitate.
De altfel, chiar recurenta menționează în cererea de recurs că nu a fost în măsură să se pronunțe asupra cauzelor și împrejurărilor care au determinat insolvența, întrucât nu a identificat administrația societății și nici documente care să emane de la aceasta.
Pe de altă parte, nu s-a dovedit reaua credință a administratorilor debitoarei în ceea ce privește neținerea contabilității conforme cu legea.
Prin urmare, în lipsa unor dovezi concludente din care să reiasă, fără echivoc, faptul că starea de insolvență a societății a fost cauzată de neținerea, cu rea credință, a contabilității în conformitate cu legea de către administratorii săi, nu se poate dispune atragerea răspunderii acestora în sensul obligării la suportarea pasivului neacoperit.
Pentru considerentele mai sus invocate, în baza art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta împotriva sentinței comerciale nr.4572/30.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII - a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații A, și Administrația Finanțelor Publice sector 4.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.05.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Dr.
Grefier,
Red./tehnored.Jud.- 25.06.2009
Nr.ex.: 2
Fond: Jud. Tribunalul București -Secția a VII-Comercială
Președinte:
Președinte:Mioara BadeaJudecători:Mioara Badea, Liliana Crîngașu, Rodica Zaharia
