Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 85/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2829
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 85/R/COM
Ședința publică din 7 februarie 2008
Completul de judecată compus din
PREȘEDINTE: Magdalena Mălescu
JUDECĂTOR 2: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 3: Marian
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - Management T, lichidator judiciar al debitoarei SC SRL împotriva sentinței civile nr. 2331/10.10.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic pentru reclamanta recurentă, lipsă fiind pârâtul intimat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri de formulat instanța acordă cuvântul reprezentantului reclamantei recurente în susținerea recursului, acesta solicitând admiterea recursului și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2331/10.10.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- s-a respins acțiunea civilă exercitată de reclamanta - management T - Filiala A, împotriva pârâtului în calitate de fost administrator al debitoarei SC SRL A - în faliment, reprezentată prin lichidator judiciar - Management T, pentru atragerea răspunderii administratorului.
În considerentele hotărârii s-a reținut că prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Arad, reclamanta - Management T - Filiala A în calitate de lichidator judiciar al SC SRL a solicitat atragerea răspunderii materiale a pârâtului, în calitate de fost administrator al SC SRL A, în baza art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006.
Din înscrisurile anexate la dosarul cauzei, și în principal raportul întocmit de lichidatorul judiciar, privind cauzele și împrejurările care au dus la încetarea de plăți a debitoarei în dosarul de faliment nr- instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1479/23.05.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- s-a dispus intrarea în procedura simplificată a debitoarei, procedura fiind deschisă prin sentința civilă nr. 124/25.01.2007.
Din concluziile raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvența debitoarei la rubrica Concluzii pct. 3 rezultă că, nu s-au constatat fapte pentru antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
În plus reclamanta nu a dovedit în sensul art. 1169 cod civil existența premiselor pentru angajarea răspunderii civile delictuale, respectiv îndeplinirea cumulativă a condițiilor acestei răspunderi.
Așadar, reclamanta nu a dovedit că pârâtul a folosit bunurile sau creditele debitoarei în folos propriu sau în cel al unei alte persoane.
Împotriva acestei sentințe comerciale a declarat recurs lichidatorul judiciar - management T - Filiala al debitoarei SC SRL solicitând admiterea recursului iar pe fond admiterea acțiunii de atragere a răspunderii administratorului debitoarei, numitul, în motivare arătându-se că această persoană a exercitat funcția de administrator al debitoarei SC SRL A, potrivit mențiunilor existente la. Lichidatorul judiciar în cadrul procedurii a constatat existența scriptică în patrimoniul debitoarei a mai multor bunuri (casă de marcat, calculator, vido-proiector, cameră video, programe informatice. Aceste bunuri au fost solicitate la predare administratorului social, însă s-a restituit doar casa de marcat. Astfel lichidatorul judiciar apreciază că neexistând dovada înstrăinării acestor bunuri din patrimoniul societății, precum nici faptul restituirii lor de către administrator, rezultă că aceste bunuri au fost folosite de către administrator în interesul său ceea ce atrage răspunderea patrimonială reglementată de art. 138 alin. (1) lit. a din Legea nr. 85/2006.
În cauză a formulat întâmpinare administratorul social solicitând respingerea recursului, sentința fiind legală și temeinică.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, a apărărilor formulate, dar și cu luarea în considerare a motivelor din oficiu conform art. 3041. Curtea constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 138 alin. (1) lit. a din Legea nr. 85/2006 poate fi antrenată răspunderea patrimonială față de membrii organelor de conducere ai societății debitoare în ipoteza în care astfel de persoane au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane.
Prin urmare norma juridică citată condiționează antrenarea unei astfel de răspunderi patrimoniale de constatarea în concret a faptei săvârșite de către membrul organelor de conducere prin care bunuri sau după caz credite situate în activul patrimonial al societății au primit destinația unei alte folosințe decât cea în beneficiul societății comerciale, și anume au fost destinate folosului propriu al persoanei având calitatea de membru al organului de conducere sau al unei alte persoane.
O atare ipoteză trebuie demonstrată de către titularul acțiunii în antrenarea răspunderii patrimoniale, și anume de administratorul/ lichidatorul judiciar sau, după caz,comitetul creditorilor, sub toate aspectele care desemnează condițiile unei atare răspunderi: - proba faptei în materialitatea sa; - prejudiciul cauzat; - legătura cauzală între fapta prin care bunurile sau creditele societății comerciale au fost îndreptate spre a fi folosite în interesul altor persoane decât scopului social; - existența vinovăției pe seama persoanei care a săvârșit o asemenea faptă. La aceste condiții se mai adaugă cerința statuată în mod special prin chiar norma introductivă conținută de art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, și anume aceea ca printr-o asemenea faptă să se fi cauzat starea de insolvență a societății comerciale sau cel puțin să se fi contribuit într-un mod concret la o atare stare de insolvență.
Aceste condiții nu au fost probate în mod cumulativ de către lichidatorul judiciar recurent, iar speculațiile conținute în motivele de recurs, conform cărora lipsa din patrimoniu a unor bunuri echivalează cu însușirea acestora de către administrator, nu dispensează pe titularul acțiunii de exigența probei în demonstrarea faptului ilicit pretins.
Astfel fiind, Curtea va respinge recursul declarat de reclamanta - Management, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC SRL A, împotriva sentinței civile nr. 2331/10.10.2007 a Tribunalului Arad.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta - Management T, lichidator judiciar al debitoarei SC SRL împotriva sentinței civile nr. 2331/10.10.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 7 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./03.03.2008
Dact. / 06.03.2008/2 ex.
Prima instanță - Trib. C-
Judecător -
Președinte:Magdalena MălescuJudecători:Magdalena Mălescu, Cătălin Nicolae Șerban, Marian
