Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 854/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR.854
Ședința publică din data de 29 mai 2009
PREȘEDINTE: Adriana Florina Secrețeanu
JUDECĂTOR 2: Adrian Remus Ghiculescu
Judecător - - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâtul, domiciliat în comuna, sat, județul B, împotriva sentinței nr.399/26.03.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția comercială și de contencios administrativ, în contradictoriu cu debitoareaSC TRANS SRL,cu sediul social în comuna, satul, județul B, cod de identificare fiscală -, număr de ordine în registrul comerțului J-, prin lichidator judiciar, cu sediul profesional în B, str.-,.3, județul B și creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în B,-, județul
Cererea de recurs este timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, conform chitanței nr.-/28 mai 2009 și timbru judiciar în cuantum de 0,15 lei, care au fost anulate și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-pârât G, personal, lipsind lichidatorul judiciar al intimatei debitoare, și intimata creditoare Direcția Generală a Finanțelor Publice
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat, netimbrat, prin intermediul serviciului registratură al instanței lichidatorul judiciar al debitoarei, a depus la dosarul cauzei întâmpinare, purtând viza nr.10544/22.05.2009, după care:
Recurentul-pârât G depune la dosarul cauzei taxa judiciară de timbru, în cuantum de 20 lei, conform chitanței nr.-/28 mai 2009 și timbru judiciar în cuantum de 0,15 lei, care au fost anulate și atașate la dosarul cauzei și, având cuvântul, precizează că nu mai are alte cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului în susținerea recursului.
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul-pârât G având cuvântul solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
CURTEA
Princerereaînregistrată la Tribunalul Buzău la nr- din data de 20 decembrie 2007, creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE Bas olicitat deschiderea procedurii generale a insolvenței debitorului SC TRANS SRL.
PrinSentința nr.90 din 20 februarie 2008, fost admisă cererea creditoarei DGFP B, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței debitorului. și a fost numit administrator judiciar.
Ulterior, prin Sentința nr.592 din 24 septembrie 2008, fost admisă cererea administratorului judiciar și s-a dispus începerea procedurii falimentului SC Trans SRL.
Din actele și lucrările dosarului și rapoartele întocmite de lichidatorul judiciar s-a reținut că debitoarea înregistrează creanțe totale în sumă de 70 816 lei datorate bugetului de stat, neavând însă de încasat debite, nu a mai funcționat din anul 2003, nu deține bunuri mobile ori imobile din vânzarea cărora să poată fi satisfăcută creanța și nici lichidități spre a fi folosite în acest scop.
La data de 10 decembrie 2008, lichidatorul judiciar a formulatcerere de atragere a răspunderii administratorului, în temeiul art.138 alin.(1) lit. e) din Legea nr.85/2006, întrucât a ascuns activul societății, compus din active circulante în valoare de 74 429 lei, înregistrat în bilanțul contabil întocmit la data de 31 decembrie 2002, refuzând colaborarea cu lichidatorul judiciar. A mai arătat lichidatorul judiciar că raportul de cauzalitate între fapta fostului administrator de a ascunde activul și apariția stării de insolvență este evident, după data de 31.12.2002 și până în prezent nu a fost făcută dovada ținerii contabilității în conformitate cu legea.
Prinîntâmpinareadepusă la dosar, administratorul judiciar a arătat că societatea a funcționat efectiv până în anul 1999, an în care a fost arestat și apoi condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de 1 an și 6 luni, iar societatea a continuat să funcționeze haotic, un timp destul de scurt. În perioada 1992-1999 societatea și-a desfășurat activitatea într-un spațiu închiriat de la fosta întreprindere de stat, după ispășirea pedepsei i s-a spus că spațiul fusese vândut, nimeni nu a știut să îi spună ce s-a întâmplat cu bunurile personale și actele pe care le avusese la birou, iar autoutilitara cu care efectua activitatea de transport se afla într-o stare tehnică deplorabilă.
Administratorul a arătat că nu i s-a comunicat nici un document prin care să poată lua la cunoștință de cele întâmplate, luând la cunoștință de dosarul de faliment la momentul citării la organele de cercetare penală, prin Rezoluția din 21.11.208 Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău dispunând neînceperea urmăririi penale pentru art. 147 din Legea nr. 85/2006, întrucât nu s-a probat reaua sa credință.
A mai arătat administratorul că valoarea de 74.429 lei invocată de lichidator este exprimată în lei vechi, cererea lichidatorului este nedovedită. Singurul activ al societății l-a reprezentat autoutilitara cu care efectua transport marfă, adusă ca
aport la capitalul societății, iar în condițiile în care a fost adus în stare de nefuncționare, actele acesteia erau pe numele său, astfel că, plătind impozit pentru ea, a hotărât să o ducă la fier vechi, conform borderoului de achiziții nr. 2/15.05.2007.
A arătat în continuare administratorul că lichidatorul nu face dovada cererii sale, nu a dovedit că a săvârșit fapta de a ascunde o parte din activele societății cu intenție, astfel că în lipsa unei astfel de fapte nu se poate vorbi de raport de cauzalitate
Prinsentința nr.399/26 martie 2009 Tribunalul Buzăua admis cererea lichidatorului judiciar și a dispus atragerea răspunderii administratorului pentru întreg pasivul debitoarei, în sumă de 70 816 lei, datorat B,în condițiile art. 138 alin (1) lit. e) din Legea privind procedura insolvenței.
În baza art. 131 din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului SC TRANS SRL, și radierea din registrul comerțului. În temeiul art.136 din legea privind procedura insolvenței, a fost descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități și s-a dispus plata către lichidatorul judiciar, din fondul de lichidare, a sumei de 6 728 lei.
Tribunalul a reținut că, din probele administrate rezultă cu certitudine existența unui raport de cauzalitate între fapta fostului administrator de a ascunde activul societății înregistrat în bilanțul contabil la data de 31 decembrie 2002 și apariția stării de insolvență, în cauză fiind astfel incidente dispozițiile art.138 alin.(1) lit. e) din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței. Susținerea acestuia că societatea a funcționat efectiv până în anul 1999, an în care a fost arestat și apoi condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de 1 an și 6 luni închisoare, din care a executat efectiv 1 an, ar fi putut fi reținută dacă pârâtul ar fi dovedit cu înscrisuri ce s-a întâmplat cu societatea până la 31 decembrie 2002 și cum au ieșit din patrimoniul acesteia active circulante în valoare de 74 429 lei și stocuri în valoare de 24 751 lei.
La data de 26 martie 2009, lichidatorul judiciar a depus la dosarul cauzei Raportul final și bilanțul general al lichidării, aprobate în Adunarea generală a creditorilor din 10 martie 2009 și a propus închiderea procedurii insolvenței debitorului SC Trans SRL, în condițiile art.131 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței. Constatând că împotriva raportului final de lichidare nu au fost formulate obiecțiuni, creditorii prezenți fiind de acord cu închiderea procedurii, că bunurile din averea debitoarei nu au putut fi identificate și nici un creditor nu se oferă să acopere cheltuielile de administrare a procedurii,în temeiul art.131 din Legea nr. 85/ 2006 privind procedura insolvenței, judecătorul-sindic a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului SC Trans SRL și a admis cererea lichidatorului judiciar și a dispus atragerea răspunderii materiale a administratorului G, pentru întregul pasiv al debitorului, în sumă de 70 816 lei, datorat DGFP B,în condițiile art.138 alin.(1) lit. e) din Legea nr.85/2006
Împotriva acestei sentințe a declaratrecurspârâtul În motivarea recursului, recurentul a arătat că instanța de fond i-a încălcat flagrant dreptul la apărare, prin faptul că nu s-a pronunțat, fără să motiveze acest lucru, asupra încuviințării ori respingerii probatoriului propus prin întâmpinare. Instanța de fond, fără nici un temei legal, a apreciat cauza în stare de judecată, fără a se pronunța, mai întâi, asupra încuviințării ori respingerii motivate a probatoriului (înscrisuri, martori,
expertiză contabilă) solicitat de acesta, a adus o atingere dreptului său la apărare, drept consfințit prin legea fundamentală a țării.
A arătat recurentul că sentința instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină, apreciind că o hotărâre judecătorească prin care instanța reține o situație de fapt neconformă realității juridice, prin afirmația generală "din probele administrate rezultă însă cu certitudine", nu este o hotărâre motivată. Hotărârea instanței de fond nu cuprinde "in concreto" nici un motiv care raportat la probele administrate de acesta sau la probele administrate de lichidatorul judiciar, să fi format convingerea instanței că el ar fi săvârșit fapta de a ascunde o parte din activul societății sau că ar fi existat un raport de cauzalitate între fapta și apariția stării de insolvență a debitoarei SC Trans SRL și, din aceste considerente, apreciază că hotărârea judecătorească pronunțată de instanța de fond nu este motivată, nesocotind dispozițiile art.261 alin.1 pct.5 Cod procedură civilă.
A mai arătat recurentul că instanța de fond nu a avut în vedere la pronunțarea sentinței recurate nici un înscris depus de el la dosar, ignorând o serie de înscrisuri expres menționate în cererea de recurs. Sentința instanței de fond este lipsită de temei legal în sensul că din considerentele acesteia nu se poate determina dacă legea a fost aplicată corect, la pronunțarea sentinței instanța de fond nu a avut în vedere întreg probatoriul administrat în cauză, iar omisiunea unor înscrisuri precum borderoul de achiziții nr.2 din 15.05.2007, adeverința nr.15521 din 03.02.2008, cărțile de identitate și certificatele de înmatriculare atât pentru autofurgon, cât și pentru remorcă, este evidentă, drept pentru care apreciază că sentința pronunțată este lipsită de temei legal.
Sentința instanței de fond este lipsit de temei legal și pentru că, practic, instanța a "răsturnat", a inversat sarcina probei, dar a și ignorat probele depuse de el la dosar, reținând în mod greșit că sarcina probei îi incumbă acestuia, în mod legal și corect lichidatorul judiciar era cel obligat să probeze susținerile din cererea de atragere a răspunderii fostului administrator, conform dispozițiilor art.1169 cod civil care prevede că "cel care face o propunere înaintea judecății trebuie să o și dovedească".
A mai susținut recurentul că cererea lichidatorului judiciar nu s-a întemeiat pe nicio probă concretă care să dovedească faptul că el ar fi săvârșit fapta prevăzută de art.138 alin.1 lit.c din Legea nr.85/2006, că această faptă a fost săvârșită cu vinovăție și că există o legătură de cauzalitate între faptă și apariția stării de insolvență a debitoarei.
Or, în situația în care lichidatorul judiciar nu a reușit să probeze acțiunea formulată, instanța de fond trebuia să respingă cererea lichidatorului judiciar. Instanța de fond i-a încălcat dreptul la apărare și prin aceea că deși a solicitat amânarea cauzei și amânarea pronunțării pentru a depune la dosarul cauzei un certificat obținut de la Penitenciarul Poarta Albă din care să rezulte faptul că a executat o pedeapsă privativă de libertate, instanța de fond nu a încuviințat aceste cereri.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea în parte a sentinței recurate în sensul respingerii cererii de atragere a răspunderii fostului administrator al societății debitoare.
Recurentul a depus la dosar adeverința nr. 1135/2009 eliberată de Penitenciarul Poarta Albă, comunicată la data de 17.03.2009 din care rezultă că a executat o pedeapsă de 1,6 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, de la data de 14.09.2000 și a fost eliberat condiționat la data de 12.09.2001.
Lichidatorul judiciar a depus la dosarul cauzeiîntâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond, susținând că suma de 70.816 lei reprezintă totalul general al creanțelor născute împotriva debitorului înscrise în tabelul definitiv consolidat al creanțelor născute împotriva debitorului, fiind evident raportul de cauzalitate între fapta fostului administrator de a ascunde activul compus din active circulante în valoare totală de 74429 lei, înregistrat în bilanțul contabil întocmit la data de 31.12.2002 și apariția stării de insolvență.
S-a arătat că după data de 31.12.2002 și până în prezent nu a fost făcută dovada ținerii contabilității în conformitate cu legea, fiind îndeplinite condițiile pentru atragerea răspunderii fostului administrator al societății debitoare G pentru suma de 70.816 lei, în conformitate cu art.138 alin.1 lit.e din Legea nr.85/2006.
Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Bad epus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind neîntemeiat, susținând că nu poate fi reținută critica recurentului referitoare la nelegalitatea și netemeinicia sentinței motivat de faptul că instanța de fond a pronunțat o hotărâre prin care a dispus atragerea răspunderii fostului administrator fără a analiza înscrisurile depuse de el în cauză, ba mai mult le-a ignorat total, întrucât instanța de fond, dând dovadă de rol activ, a analizat și coroborat toate probele și dovezile produse în cauză în ceea ce privește cererea de antrenare a răspunderii fostului administrator al debitoarei, pronunțând o soluție temeinică și legală.
În mod corect a reținut instanța de fond că fostul administrator se face vinovat de faptul că a ascuns activul societății necolaborând cu lichidatorul judiciar, din bilanțul contabil întocmit la 31.12.2002 rezultând în mod cert că debitoarea dispunea de active circulante în valoare de 74.429 lei care, așa cum a arătat lichidatorul judiciar, nu au mai fost găsite, recurentul neputând face dovada nevinovăției sale.
Susținerea recurentului că societatea a funcționat efectiv până în 1999 întrucât ulterior a fost arestat și condamnat la 1 an și 6 luni închisoare din care a executat numai un an, nu îl poate absolvi de vinovăție, întrucât acesta nu a dovedit cu înscrisuri ce s-a întâmplat cu societatea până la 31.12.2002 și cum au ieșit din patrimoniul societății activele circulante și stocurile existente, apreciind că fostul administrator, cu rea credință, a încercat să se sustragă de la plata obligațiilor înregistrate la bugetul statului. În mod corect a admis cererea de atragere a răspunderii fostului administrator formulată de lichidatorul judiciar, fiind incidente dispozițiile art.138 alin.1 lit. e din Legea nr.85/2006 și existând totodată raport de cauzalitate între faptele acestuia și apariția stării de insolvență.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin sentința nr.399/26 martie 2009 Tribunalul Buzăua admis cererea lichidatorului judiciar și a dispus atragerea răspunderii administratorului pentru întreg pasivul debitoarei, în sumă de 70.816 lei, datorat B, în condițiile art. 138 alin (1) lit. e) din Legea privind procedura insolvenței.
Lichidatorul judiciar a formulat cerere de atragere a răspunderii administratorului G la data de 10 decembrie 2008, în temeiul art.138 alin.(1) lit. e) din Legea nr.85/2006, motivat de faptul că acesta a ascuns activul societății, compus din active circulante în valoare de 74.429 lei, înregistrat în bilanțul contabil întocmit la data de 31 decembrie 2002, refuzând colaborarea cu lichidatorul judiciar.
În conformitate cu dispozițiile art. 138 alin.1 lit. e din Legea nr.85/2006, a cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere care au cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia.
Pentru antrenarea răspunderii personale a administratorului este necesar ca între fapta ilicită invocată și dovedită ca fiind săvârșită de administrator și starea de insolvență a societății să existe legătură de cauzalitate.
de cauzalitate dintre fapta administratorului și starea de insolvență trebuie să rezulte din probele administrate în cauză, lichidatorul judiciar fiind cel care, formulând cererea de atragere a răspunderii, conform dispozițiilor art.1169 Cod civil, trebuie să facă dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor răspunderii civile a acestuia, a faptului că între starea de insolvență și fapta administratorului judiciar există legătură de cauzalitate.
Pe de altă parte, administratorul, în virtutea dreptului la apărare, are dreptul de a solicita probe în combaterea cererii și susținerilor lichidatorului judiciar.
În cauză, se observă că, prin întâmpinarea depusă la data de 21.01.2009 (filele 191-1996 dosar), administratorul judiciar a solicitat proba cu înscrisuri, înscrisuri care au fost depuse la dosar (adeverință, borderou de achiziții, carte de identitate vehicul), proba cu martori și proba cu expertiză contabilă având ca obiective să se stabilească ce bunuri existau în patrimoniul debitoarei la data de 31.12.2002, dacă în perioada 31.12.2002-20.02.2008, data deschiderii procedurii de insolvență, bunurile societății au ieșit din patrimoniul acesteia cu respectarea dispozițiilor legale incidente și, dacă este cazul, să stabilească dacă fostul administrator se face vinovat de nerespectarea art. 138 alin. 1 lit. e din Legea nr. 85/2006.
Cererea de probatorii solicitate de administratorul recurent nu a fost pusă în discuția părților, cauza fiind amânată ulterior depunerii întâmpinării, pentru a se lua cunoștință de întâmpinare de către lichidatorul judiciar, pentru a se depune la dosar Raportul final de către lichidator, pentru a se depune de către administrator, dovada faptului că a fost arestat,
La ultimul termen de judecată, administratorul a arătat că nu este în posesia acestei dovezi, după care s-a solicitat de către lichidatorul judiciar închiderea
procedurii debitoarei, admiterea cererii de atragere a răspunderii, s-a solicitat de către creditorul DGFP închiderea procedurii și admiterea cererii de atragere a răspunderii, nu s-a dat cuvântul în fond administratorului judiciar.
Prin nepunerea în dezbaterea părților a cererii de probatorii formulată de către administratorul judiciar, cu respectarea principiului contradictorialității și principiului dreptului la apărare, prin nepronunțarea motivată asupra acesteia, tribunalul a încălcat dreptul la apărare al recurentului, fiind incident motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, recurentul fiind lipsit de posibilitatea de a face dovada apărărilor sale în combaterea cererii de atragere a răspunderii, apreciată ca întemeiată de instanța de fond, pe baza susținerilor lichidatorului judiciar.
Tribunalul a reținut în considerentele hotărârii că, din probele administrate, rezultă cu certitudine existența unui raport de cauzalitate între fapta fostului administrator de a ascunde activul societății înregistrat în bilanțul contabil la data de 31 decembrie 2002 și apariția stării de insolvență, în cauză fiind astfel incidente dispozițiile art.138 alin.(1) lit. e) din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței.
Curtea constată că motivarea instanței de fond este superficială, tribunalul nu arată în mod concret în ce constă fapta săvârșită de administrator, în ce constă legătura de cauzalitate cu starea de insolvență, nu se pronunță asupra apărărilor formulate de către administratorul judiciar, prin întâmpinare, nu face nici un fel de referiri la înscrisurile depuse de acesta la dosar, fiind incident motivul de modificare prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă.
Raportat la motivele de fapt invocate în cererea de atragere a răspunderii administratorului, la apărările formulate de acesta, se impunea ca instanța să pună în discuția părților efectuarea expertizei contabile, pe baza căreia să stabilească dacă sunt întrunite elementelor constitutive ale răspunderii administratorului.
Pentru toate aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 1, 2, 3 și 5 Cod procedură civilă, curtea va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare.
Tribunalul va proceda la cercetarea fondului cauzei, examinând atât cererea de atragere a răspunderii administratorului, cât și apărările invocate de acesta prin întâmpinare, procedând în conformitate cu dispozițiile legale procedurale, cu respectarea principiului contradictorialității și al dreptului la apărare, la punerea în dezbaterea părților a probelor solicitate, și la administrarea probelor încuviințate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâtul, domiciliat în comuna, sat, județul B, împotriva sentinței nr.399/26.03.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția comercială și de contencios administrativ, în contradictoriu cu debitoareaSC TRANS SRL,cu sediul social în comuna, satul, județul B, cod de
identificare fiscală -, număr de ordine în registrul comerțului J-,prin lichidator judiciar,cu sediul profesional în B, str.-,.3, județul B și creditoareaDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în B,-, județul
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Buzău - Secția Comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 mai 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - - - -
Grefier,
red./CC
3 ex/26.06.2009
nr- - Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adriana Florina SecrețeanuJudecători:Adriana Florina Secrețeanu, Adrian Remus Ghiculescu
