Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 890/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.890R
Ședința publică de la 04 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE I -
JUDECĂTOR 1: Iulia Prelipcean
JUDECĂTOR 2: Aurică Avram
GREFIER
.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta COMITETUL CREDITORILOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței comerciale nr.405 / 26.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, - FUNDAȚIA EDITURA REVISTA ROMÂNIA M SRL prin lichidator, - SUCURSALA PENTRU ADMINISTRAREA ȘI ÎNTREȚINEREA FONDULUI și - SA.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata - SUCURSALA PENTRU ADMINISTRAREA ȘI ÎNTREȚINEREA FONDULUI, reprezentată de consilier juridic, cu delegație la dosar, lipsind recurenta și ceilalți intimați.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Reprezentantul intimatei prezente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat de recurenta COMITETUL CREDITORILOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI
CURTEA
Prin sentința comercială nr.405/26.01.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a vii-a Comercială, s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de Comitetul Creditorilor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B în calitate de Președinte în contradictoriu cu pârâtul, cererea având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului în calitate de fost administrator al debitoarei - Editura Revista Romania M SRL în baza art.138 alin.1 lit. a) și c) din Legea nr.85/2006. Prin aceeași sentință s-a dispus în temeiul art.131 din legea nr.85/2006 închiderea procedurii insolvenței.
În motivarea hotărârii se reține că prin sentința comercială nr.2117/18.09.2006 a Tribunalului Bucureștis -a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei și că prin încheierea din data de 28.01.2008 judecătorul sindic a autorizat comitetul creditorilor să formuleze cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a organelor de conducere ale debitoarei, cererea fiind motivată de faptul că în perioada anterioară deschiderii, reprezentantul debitoarei a înstrăinat mai multe autoturisme care, potrivit relațiilor furnizate de Sector 1 erau înregistrate pe numele debitoarei, iar demersurile lichidatorului nu au avut ca rezultat aducerea autoturismelor în patrimoniul debitoarei.
Tribunalul a apreciat că nu pot fi reținute prevederile art.138 alin.1 lit.a) din lege, întrucât activitatea de folosire a bunurilor societății debitoare în interes propriu sau în cel al unei alte persoane presupune săvârșirea acelor fapte ilicite prin care se deturnează utilizarea bunurilor și fondurilor bănești de la scopul lor firesc într-o utilizare frauduloasă, aspecte nedovedite de reclamant. De asemenea, instanța de fond a constatat că nici fapta prevăzută de art.138 lit.c) din lege nu a fost dovedită, întrucât nu s-a probat una din cele două condiții pe care le presupune textul de lege și anume: existența interesului personal al organului de conducere în continuarea activității.
Direcția Generală a Finanțelor Publice B în calitate de Președinte al Comitetului Creditorilor a declarat recurs împotriva acestei sentințe, considerând-o nelegală și netemeinică. S-a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale împotriva pârâtului și respingerea cererii lichidatorului de închidere a procedurii insolvenței.
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 pct.9 proc.civ. susținându-se în dezvoltarea motivelor de recurs că instanța de fond nu a ținut seama de împrejurarea că societatea debitoare înregistra pierderi cu trei ani înainte de deschiderea procedurii, ceea ce arată că reprezentantul societății a dispus continuarea activității în interes personal, deși ar fi trebuit să se adreseze tribunalului cu o cerere de deschidere a procedurii, conform art.27 alin.1 și 2 din legea nr.85/2006. S-a mai susținut că în mod greșit s-a dispus închiderea procedurii atât timp cât cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a fostului administrator al debitoarei nu a fost soluționată în mod irevocabil, fiind astfel încălcate dispozițiile art.140 și 142 din lege.
Nu s-a formulat întâmpinare și nu s-au administrat alte probe.
Analizând sentința comercială atacată prin prisma criticilor invocate și ținând seama de prevederile legale aplicabile în cauză, Curtea constată recursul ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Răspunderea persoanelor prevăzute la art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 este instituită pentru fapte enumerate limitativ de alin.1.
Litera a) a art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 invocată ca temei al cererii, prevede că JUDECĂTOR 3: Cosmin Horia l-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, dacă au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cele al altei persoane și dacă în urma acestei fapte, societatea a ajuns în stare de insolvență.
Angajarea răspunderii civile în temeiul art.138 presupune așadar îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:săvârșirea unei fapte ilicite enumerate de lege, existența prejudiciului și legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și producerea prejudiciului, culpa făptuitoruluCele patru condiții ale răspunderii civile trebuie îndeplinite indiferent de natura răspunderii, delictuală sau contractuală.
Desigur, în cazul răspunderii civile contractuale, culpa este prezumată dacă se dovedește că persoana în cauză nu a îndeplinit o obligație contractuală.A extinde prezumția și cu privire la legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, așa cum se pretinde de către recurentă nu are nici un suport legal. Dimpotrivă, textul legal în temeiul căruia se solicită atragerea răspunderiiimpune dovedirea celor patru condiții enumerate mai înainte.
Potrivit art.1169 civil, sarcina probei incumbă celui care face o afirmație în fața instanței, în speță recurentei.
În acord cu instanța de fond, Curtea reține cărecurenta-creditoare s-a limitat la a face câteva afirmații cu caracter general, respectiv că reprezentantul debitoarei a înstrăinat niște autoturisme ce erau înregistrate pe numele societății debitoare, fără a aduce însă și dovezi în sprijinul celor afirmate.
De asemenea, în ceea ce privește fapta prevăzută de art.138 alin.1 lit.c), recurenta nu a indicat în mod concret elementele care să conducă la concluzia că într-adevăr pârâtul în calitate de fost asociat și administrator al societății debitoare a continuat activitatea în interesul său personal.
Prin urmare nu a fost probată nici fapta și nici legătura de cauzalitate dintre aceasta și ajungerea societății în stare de insolvență.
În fine, în ceea ce privește critica adusă măsurii de închidere a procedurii insolvenței, Curtea reține că în baza raportului lichidatorului conform căruia societatea debitoare nu are bunuri a căror valorificare ar duce la acoperirea creanțelor și a cheltuielilor de procedură, în mod justificat judecătorul-sindic a admis cererea lichidatorului de închidere a procedurii, având în vedere dispozițiile art.131 alin.1 potrivit cu care, în orice stadiu al procedurii, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, se va putea da o sentință de închidere a procedurii,
Este nefondată critica recurentei în sensul că prin închiderea procedurii insolvenței înainte de soluționarea irevocabilă a cererii întemeiate pe art.138 din lege sunt încălcate dispozițiile art.142, deoarece acest text legal prevede în mod expres că executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art.138 alin.1 se efectuează de către executorul judecătoresc, conform codului d e procedură civilă, respectiv după închiderea procedurii falimentului, și sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de către executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile prezentei legi.
În consecință, Curtea constată că instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă, a făcut o interpretare justă și în conformitate cu legea a dispozițiilor în materie, astfel că motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 proc.civ. este neîntemeiat.
Față de considerentele evocate mai sus, în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1 proc.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta COMITETUL CREDITORILOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței comerciale nr.405 / 26.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, - FUNDAȚIA EDITURA REVISTA ROMÂNIA M SRL prin lichidator, - SUCURSALA PENTRU ADMINISTRAREA ȘI ÎNTREȚINEREA FONDULUI și - SA, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.06.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
I
Grefier,
Red.Jud. - 24.06.2009
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Iulia PrelipceanJudecători:Iulia Prelipcean, Aurică Avram, Cosmin Horia
