Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 897/2009. Curtea de Apel Ploiesti
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.897
Ședința publică din data de 9 iunie 2009
PREȘEDINTE: Nițu Teodor
JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Stan Aida Liliana Chirica
-
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de lichidator, cu sediul în P,-, -.2,.5, județ P pentru debitoarea SC SRL, cu sediul în comuna,-, județ P, CUI -, Nr. de ordine în Registrul Comerțului J-, împotriva sentinței nr.560 pronunțată în data de 6 martie 2009 de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Prahova, în contradictoriu cu creditorul Direcția Generală a Finanțelor Publice P, cu sediul în P,-, județ P și pârâtul domiciliat în P,-, județ
Recursul este scutit de la plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică la ultima strigare, nu au răspuns recurenta-debitoare SC SRL prin lichidator, intimata-creditoare DGFP P și intimatul-pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul se află la primul termen de judecată și recurenta-debitoare SC SRL prin lichidator a solicitat în cuprinsul motivelor de recurs judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art.242 Cod procedură civilă, după care,
Curtea ia act că recurenta-debitoare SC SRL prin lichidator a solicitat judecarea cauzei în lipsă, verificând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința nr.560 pronunțată în data de 6 martie 2009, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Prahova, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de lichidatorul judiciar împotriva pârâtului, reținând în esență nu sunt îndeplinite cerințele art.138 lit.d și e din Legea 85/2006, reclamanta nefăcând dovada susținerilor sale.
Potrivit art. 138 lit. d și e din Legea 85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul societății debitoare, ajunsă în stare de insolvență să fie suportată de membrii organelor de conducere sau orice altă persoană care a contribuit la ajungerea debitoarei în această situație prin faptul că au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu lege (lit.d) sau au deturnat sau ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia (lit.e). Răspunderea membrilor organelor de conducere are natura juridică a răspunderii civile delictuale, fiind guvernată de principiile consacrate în materie, respectiv art. 998-999 cod civil. Pentru a se angaja răspunderea acestora trebuie îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv existența faptei ilicite, prejudiciul, raportul de cauzalitate și vinovăția.
A constatat că în speță aceste condiții nu sunt îndeplinite, întrucât printr-o interpretare judicioasă a dispozițiilor art.138 din Legea 85/2006, in vederea angajării răspunderii organelor de conducere ale societății, pentru faptele săvârșite de acestea și enumerate la lit.a-g nu este suficient să se fi "contribuit"la apariția stării de insolvență, ci trebuie să se fi "cauzat" această stare a societății debitoare.
Prin urmare, în conformitate cu aceste dispoziții legale nu este suficientă existența faptei de neținere a contabilității potrivit legii, ci mai este necesar ca prin aceste fapte să se fi produs starea de insolvență.
De asemenea, simpla invocare a disp.art.138 nu atrage în mod obligatoriu răspunderea organelor de conducere, deoarece prin Legea 85/2007 nu s-a instituit o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina pârâților prezumându-se doar posibilitatea atragerii răspunderii, însă după administrarea de dovezi în acest sens de către lichidatorul judiciar în calitate de titular al cererii de chemare în judecată.
In speță, lichidatorul judiciar căruia îi revine sarcina probei nu a dovedit conform art.129 pr.civilă incidența faptelor prevăzute de art.138 lit.d și
Astfel, în opinia judecătorului sindic, nedepunerea documentelor cerute de lege la administrația financiară și respectiv nepunerea la dispoziția lichidatorului a documentelor prevăzute de art.28 din lege nu poate angaja răspunderea administratorului, deoarece nu s-a probat că prin această omisiune a fost determinată insolvența, iar pe de altă parte, pentru nedepunerea informațiilor prevăzute la art.28 există sancțiuni de altă natură.
În aceeași ordine de idei, judecătorul sindic nu a putut reține nici incidența art.138 lit.e, nefăcându-se dovada că insolvența a fost determinată de săvârșirea unei asemenea fapte, constând în deturnarea sau ascunderea unei părți din activul persoanei juridice ori mărirea în mod fictiv a pasivului acesteia.
Totodată, judecătorul sindic a considerat că neprezentarea la interogatoriu a pârâtului nu poate fi considerată o mărturisire deplină în sensul susținerilor lichidatorului judiciar, întrucât așa cum s-a menționat anterior, aprecierile acestuia asupra incidenței disp.art.138 lit. d și e nu au fost dovedite în cauză.
Împotriva acestei sentințe, a formulat recurs lichidatorul judiciar pentru debitoarea SC SRL, susținând că în mod greșit instanța de fond a respins cererea sa, întrucât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.138 lit.d din Legea 85/2006, astfel că pârâtul trebuie obligat la plata sumei de 197.284 lei, reprezentând pasiv neacoperit, prejudiciul fiind cert, lichid și exigibil.
Prin motivele de recurs menționează că potrivit dispozițiilor art.138 lit.d din Legea nr.85/2006 simplul fapt că administratorul falitului nu a ținut contabilitatea conform legilor contabile, atrage răspunderea acestuia, deoarece nu există posibilitatea de a se analiza activul patrimonial, modul cum a fost gestionat acesta, dacă debitorul a respectat dispozițiile legale privind inventarierea bunurilor, dacă a efectuat transferuri patrimoniale și în ce condiții, precum și felul în care administratorul a folosit veniturile obținute.
În acest sens, învederează instanței că, potrivit teoriei și practicii juridice, în dreptul civil și cel comercial, operează două reguli principale: prima că, răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă și a doua, că indiferent de gravitatea vinovăției, obligația de reparare a prejudiciului cauzat este integrală, în sensul că cuantumul despăgubirii depinde de întinderea prejudiciului și nu de gravitatea vinovăției.
Susține că în speță, indiferent că administratorul falitului a încălcat din culpă (neglijență) sau cu intenție normele de drept care îi impuneau ținerea corectă a contabilității și gestionarea cu atenție patrimoniului și activității, acesta făcându-se vinovat de încălcarea legii ( neținerea contabilității) situație care a determinat prejudicierea creditorilor.
Astfel, în cauză, menționează că răspunderea trebuie apreciată în abstracto, cu mai multă rigurozitate, având în vedere că administratorul a acționat în temeiul unui mandat comercial.
în care în conformitate cu dispozițiile art.1080 alin.1 Cod civil, coroborat cu art.1600 Cod civil, devine operativ criteriul obiectiv, care presupune compararea activității mandatarilor respectivi cu activitatea unei persoane diligente, care își subordonează măsurile luate exigențelor impuse de regulile de conviețuire socială. Art.138 din Legea nr.85/2006 stabilește că, prin săvârșirea de către administrator a unei din faptele prevăzute la acest articol, se va angaja răspunderea civilă a acestuia, raportul de cauzalitate dintre fapte și prejudiciul creat creditorilor fiind prezumat.
Solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat și obligarea pârâtului la plata sumei de 197.284 lei reprezentând pasiv neacoperit.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Instanța de fond a interpretat în mod just și legal cauza dedusă judecății, opinia recurentei că, dacă administratorul nu a depus înscrisurile prevăzute de art.33 de Legea insolvenței, nu s-a putut analiza activul patrimonial, modul cum a fost gestionat acesta, nu este reală, aceasta având posibilitatea reconstituirii documentației contabile și formulării unei plângeri penale împotriva fostului administrator.
Aceasta deoarece, așa cum a subliniat instanța de fond, într-o interpretare judicioasă și rațională a prevederilor art.138 din Legea nr.85/2006, în vederea angajării răspunderii organelor de conducere ale societății debitoare, pentru faptele săvârșite de acesta și enumerate la literele a-g, nu este suficient să se fi "contribuit" la apariția stării de insolvență, ci trebuie să se fi "cauzat" această stare a societății debitoare.
În atare context prima instanță a aplicat în mod corect dispozițiile legale în materie, iar faptul că nu s-a ținut contabilitatea potrivit legii, nu determină în mod obligatoriu sau automat atragerea răspunderii fostului administrator al societății debitoare, recurenta în acest caz trebuia să dovedească prin probe concludente că intimatul-pârât a produs starea de insolvență, cu alte cuvinte nu este vorba de o prezumție absolută de vinovăție, respectiv o răspundere juridică obiectivă.
Întrucât sentința este legală și temeinică și în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.304 pct. 6 și 7 Cod procedură civilă, Curtea în baza art.312 alin 1 Cod procedură civilă urmează a respinge ca nefondat recursul.
Și văzând că cererea este scutită de la plata taxei de timbru,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de lichidator, cu sediul în P,-, -.2,.5, județ P pentru debitoarea SC SRL, cu sediul în comuna,-, județ P, CUI -, Nr. de ordine în Registrul Comerțului J-, împotriva sentinței nr.560 pronunțată în data de 6 martie 2009 de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Prahova, în contradictoriu cu creditorul Direcția Generală a Finanțelor Publice P, cu sediul în P,-, județ P și pârâtul domiciliat în P,-, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Stan Aida Liliana Chirica
- - - - - -
Grefier
Red. / tehnored.
2 ex. / 30.06.2009
ds. fond - Tribunalul Prahova
jud. sindic
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Președinte:Nițu TeodorJudecători:Nițu Teodor, Stan Aida Liliana Chirica