Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 905/2009. Curtea de Apel Bucuresti

CURTEA DE APEL B - SECTIA a V-a COMERCIALA

DOSAR NR-

DECIZIA COMERCIALĂ NR.905

Sedința publică de la 10 iunie 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Ana Maria State Ungureanu

JUDECĂTOR 2: Magdalena Iordache

JUDECATOR - - -

GREFIER -

Pe rol pronunțarea asupra cererilor de recurs, formulate de recurenta creditoare AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și recurentul pârât împotriva sentinței comerciale nr.1498/21.10.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC - prin lichidator judiciar PROF INTERNATIONAL și intimata creditoare ASOCIATIA GENERALA A VÂNĂTORILOR ȘI PESCARILOR SPORTIVI DIN ROMÂNIA.

Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 03.06.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 10.06.2009, când a pronunțat prezenta decizie.

CURTEA:

Prin adresa înregistrată pe rolul acestei instanțe la 27.02.2009, Tribunalul Călărașia înaintat spre competentă soluționare cererile de recurs formulate de recurenta-creditoare AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B și de recurentul - pârât, împotriva sentinței comerciale nr. 1498 din 21.10.2008 a Tribunalului Călărași

Prin sentința sus-menționată instanța de fond a admis cererea de atragere a răspunderii organelor de conducere ale debitoarei SC -, în baza articolului 138 literele b și litera c din Legea nr.85/2006 a obligat pe administratorul debitoarei să suporte întregul pasiv al debitoarei; în baza articolului 131 din legea insolvenței a dispus închiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC -.

Prin sentința sus menționată instanța de fond a reținut că prin sentințele comerciale nr. 2144 din 1.10.2007 și 1125 din 1.07.2008 s-a deschis procedura insolvenței debitoarei SC -.

Prin cererea separată, AGVPS din România solicită atragerea răspunderii organelor de conducere ale debitoarei învederând că administratorul acesteia în persoana numitului se face vinovat de intrarea debitoarei în stare de insolvență.

Analizând cererea formulată de AGVPS din România, precum și raportul final al lichidatorului judiciar, judecătorul - sindic a constatat următoarele:

Administratorul, timp de mai mulți ani s-a judecat cu AGVPS din Romania, deși se pronunțaseră hotărâri judecătorești definitive și irevocabile care soluționau litigiul dintre părți, acesta cu rea-credință declanșând o sumedenie de procese prin căi extraordinare de atac sortite din eșecului, prin aceasta acumulând debite importante prin cheltuieli de judecată și daune cominatorii.

Mai mult, chiar dacă lichidatorul judiciar stabilește astfel sechestru asigurator instituit asupra averii debitoarei este o formă procedurală legală prin care debitoarea încerca să-și recupereze paguba, administratorul judiciar prin mijloace mai mult au mai puțin legale, zădărnicind executarea hotărârilor judecătorești.

Tot administratorul judiciar, prin acte frauduloase, a transferat activitatea debitoarei în cele două societăți înregistrate în anul 2005, ce au același obiect de activitate ca și debitoarea de față și în același timp nu a depus bilanțul contabil pentru societatea debitoare spre a se vedea dacă operațiunile din cadrul debitoarei au fost efectuate legal.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, recurenta - creditoare AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B și recurentul pârât.

În ceea ce privește recursul formulat de AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B aceasta consideră că sentința recurată a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor articolului 138, ale articolului 142 alineat 1 raportate la cele ale articolului 135, ale articolului 2 și ale articolului 5 alineat 1 din Legea nr.85/2006, fiind o consecință a interpretării greșite a textelor de lege sus-menționate, interpretarea dată de instanța de fond fiind-/2006 și spiritului acesteia.

În ceea ce privește recursul formulat pe pârâtul aceasta arată că referitor la cererea formulată de către creditoarea înțeleagă să invoce excepția lipsei calității procesuale active, motivate de dispozițiile articolului 138 din legea nr.85/2006. Astfel, calitate procesuală activă pentru introducerea unei astfel de acțiuni în atragerea răspunderi administratorului, o poate promova numai administratorul judiciar sau lichidatorul. În plus este de observat că această acțiune ar mai fi putut fi introdusă numai de către comitetul creditorilor, cu aprobarea judecătorului sindic și în anumite condiții, ori în cazul nostru acțiunea a fost introdusă de către un singur creditor și fără aprobarea comitetului creditorilor sau a judecătorului sindic.

Instanța de fond a trecut în mod cu totul nelegal peste concluziile lichidatorului judiciar, care, în toate rapoartele sale a menționat ca starea de insolvență la care s-a ajuns nu se datorează administratorului, cu atât mai puțin comiterii vreuneia dintre faptele menționate la articolul 138 din lege, singura persoană autorizează pentru a stabili împrejurările și cauzele pentru care s-a ajuns la starea de insolvență este lichidatorul întrucât acesta are contract cu toate actele contabile ale societății și are pregătirea și îndrituirea legală să formuleze concluzii în acest sens, iar nu judecătorul pe baza unor simple afirmații nedovedite și împotriva celor constatate de către lichidatorul judiciar.

Curtea analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs invocate apreciază următoarele:

În ce privește recursul formulat de recurenta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B referitor la modul de interpretare de către instanța de judecată a dispozițiilor articolului 135 și articolului 142 din legea nr.85/2006, respectiv ale articolului 142 alineat 2 din legea nr.85/2006, Curtea apreciază că acest recurs este nefondat pentru următoarele considerente:

Dispozițiile articolului 142 alineat 2 din lege sunt clare nu dau loc la interpretări și nu vin în contradicție cu dispozițiile articolului 136 din legea nr.85/2006, împrejurarea că s-a dispus închiderea procedurii falimentului și că lichidatorul a fost descărcat de atribuții nu înseamnă că în cazul în care se procedează la executarea silită prin executor judecătoresc, lichidatorul nu va putea pune la dispoziția executorului tabelul definitiv de creanțe la cererea acestuia și după depunerea de către creditori a titlurilor lor în condițiile articolului 562 și următoarele Cod procedură civilă.

În ceea ce privește recursul formulat de recurentul pârât cu privire la primul motiv de recurs invocat se constată că prin sentința comercială nr. 1125/1.07.2008 (fila 29 vol.II dosar judecătorie) s-a dispus că după constituirea comitetului creditorilor să se ceară autorizarea acestuia în vederea formulării cererii de atragere a răspunderii patrimoniale.

Conform încheierii de ședință din 9.09.2008 și 23.09.2008 rezultă că nu s-a mai constituit comitetul creditorilor iar instanța de judecată nu s-a mai pronunțat în sensul autorizării singurului creditor care a formulat cerere de atragere a răspunderii, fiind încălcate astfel dispozițiile articolului 138 alineat 3 din Legea nr.85/2006.

În ceea ce privește temeinicia cererii de atragere a răspunderii patrimoniale din motivarea instanței de fond, rezultă că judecătorul - sindic a apreciat că starea de insolvență se datorează faptului că administratorul societății a declanșat mai multe procese, "sortite din eșecului".

Ori, o asemenea motivare nu poate fi reținută sub nici o formă, întrucât pe de o parte această împrejurare nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de articolul 138 din legea nr.85/2006, iar pe de altă parte a aprecia astfel înseamnă a încălca dreptul oricărei persoane fizice sau juridice de a se adresa instanței pentru a valorifica toate căile de atac prevăzute de lege.

Celelalte susțineri ale instanței de fond sunt contrazise de concluziile rapoartelor de activitate întocmite de lichidatorul judiciar care nu a identificat cazuri de natură a atrage răspunderea administratorului, iar instanța de fond nu a precizat în baza căror probe și-a întemeiat convingerea că a "au fost dovedite condițiile atragerii răspunderii mai ales a faptei ilicite (respectiv actele frauduloase) și a legăturii de cauzalitate între aceasta și ajungerea societății în stare de insolvență.

Pentru aceste considerente nefiind îndeplinite condițiile articolului 138 din Legea nr.85/2006 și articolelor 998- 999 cod civil cererea de atragere a răspunderii patrimoniale se impunea a fi respinsă, astfel încât, Curtea în baza articolului 312 Cod procedură civilă va admite recursul formulat de recurentul - pârât și va modifica sentința recurată sub aceste aspecte.

Ca urmare, pentru toate motivele expuse mai sus, Curtea urmează să respingă cererea de atragere a răspunderii patrimoniale, menținând celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.

Admite recursul formulat de reclamantul părât împotriva sentinței comerciale nr.1498/21.10.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC - prin lichidator judiciar PROF INTERNATIONAL și intimata creditoare ASOCIATIA GENERALA A VÂNĂTORILOR ȘI PESCARILOR SPORTIVI DIN ROMÂNIA.

Modifică în parte sentința recurată în sensul că respinge cererea de a atragere a răspunderii patrimoniale.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi 10.06.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - - - -

-

GREFIER

Red.Jud.

Tehnored.

2 ex.

7.07.2009

Tribunalul Călărași

Judecător sindic:

Președinte:Ana Maria State Ungureanu
Judecători:Ana Maria State Ungureanu, Magdalena Iordache

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 905/2009. Curtea de Apel Bucuresti